Nietzsche a murit

Archive for the ‘noi’ Category

Spre fericirea mea azi mi-am luat azi pantofiori- spor eleganţi. Super! Din piele, negri, micuţi şi drăguţi- aşa ca mine- mi-au murit lăudătorii deh!
În fine!
Ciudat este că nu m-am enervat căutând printre 1000 de modele şi asta datorită minunatelor vânzătoare care au fost super drăguţe, te ajutau fără probleme şi chiar …merită lăudate. Şi eu chiar mă enervez de fiecare dată când merg la cumpărături!
De ce?
Pentru că port 34….şi nu se găsesc încălţări ca lumea la numărul ăsta.
Dacă vreţi nişte încălţări normale vă recomand: MARELBO
Oricum acum sunt fooooarte fericită!
Am pantofiori!!

L.E: POZELE!!!

Plouă! În Bucureşti plouă! Trist! Foarte trist! Insuportabilă vreme pentru părul meu- deşi e scurt şi aranjat mai mult de 5 minute nu rezistă pe ploaie- la naiba-n puii mei! :))
Am fost şi pe la facultate. Nimic nou sub soare, poaaate o profă care vroia să fie “cul”.
Tipa destul de tinerică folosea un limbaj mult prea…nepotrivit- după părerea mea- pentru predarea cursului. Ca student, să auzi din gura unui profesor: mamă ce naşpa este jobul ăla nu este prea plăcut. Cel puţin din punctul meu de vedere. Folosea în mod excesiv fraze în limba engleză- din câte îmi amintesc eu nu m-am înscris la cursul respectiv în limba engleză şi un limbaj cam…simplu?
Poate m-am obişnuit să aud de la un profesor un limbaj mult mai academic, mai dezvoltat, iar trecerea aceasta a fost un pic cam prea bruscă. Tot ce este posibil, nu zic nu!
Dar! Spuneam şi în postările trecute: dacă faci un curs în limba română să fie în limba română, iar dacă îl faci în engleză să fie în engleză…nu te apuci să le zăpăceşti pentru că…nu este normal.
Cursul în sine părea cât de cât interesant şi totuşi sala mereu e pe juma plină. De ce? Pentru că profesorul nu ştie să atragă atenţia stundeţilor.
În amintesc în anul I când am avut: Introducere în Relaţii Publice: am pierdut un singur curs, iar la restul mă duceam de plăcere şi plecam cu lecţia învăţată din clasă. Ăsta da profesor care să atragă de partea sa atenţia studenţilor.
Dar se pare că nu toţi profesorii au darul acesta…

Deşi s-a terminat concursul se mai găseşte câte un zăpăcit, cum este Traian de exemplu, care să îmi mai spună o amintire amuzantă. Pentru că m-a făcut să râd cu lacrimi, pe burtă, ajungând sub birou primeşte, ca şi Cristinuţa, un cadou: O STICLĂ CU VIN DE CARE VREA EL- asta pentru când o să vină în Bucureşti.
Iată povestea:

MaMeMiMoMu :* pika :*: zi acum
TRAIAN2-17 octombrie: poi ma uitam la film k omu
TRAIAN2-17 octombrie: sh…plm..
TRAIAN2-17 octombrie: vine colegul meu de camera sh aprinde becu
TRAIAN2-17 octombrie: coaie stinge oleak becu k m uit la film
TRAIAN2-17 octombrie: el nu k vrea sa faca flotari
MaMeMiMoMu :* pika :*:
TRAIAN2-17 octombrie: bai..da potzi sh p intuneric…
TRAIAN2-17 octombrie: nu k ma plimb pe lumina
TRAIAN2-17 octombrie: te plimbi p hol pe lumina
TRAIAN2-17 octombrie: el nu sh nu
TRAIAN2-17 octombrie: ma ridic ..sting becu
TRAIAN2-17 octombrie: el imi stinge calculatorul
TRAIAN2-17 octombrie: adik m-a amenintzat prima data
TRAIAN2-17 octombrie: sh i-am zis k fa u asta sh scot neoanele
MaMeMiMoMu :* pika :*: )
TRAIAN2-17 octombrie: sh mi-a stins prostu
MaMeMiMoMu :* pika :*: asa
TRAIAN2-17 octombrie: ma ridic frumos pe masa
TRAIAN2-17 octombrie: dau sa dau protectia aia de plastic
TRAIAN2-17 octombrie: knd tot suportul se desprinde dintrun holsurub
TRAIAN2-17 octombrie: dau sa-l prind
TRAIAN2-17 octombrie: se desprinde sh alalalt
TRAIAN2-17 octombrie: se mai tzinea in 2 fire
TRAIAN2-17 octombrie: el nah fraiere
TRAIAN2-17 octombrie: da…mm…n-atzi..sh trag de ala ..cade q totu
TRAIAN2-17 octombrie: sh il arunc pe hol)
MaMeMiMoMu :* pika :*:
TRAIAN2-17 octombrie: vrei sa il scot sh p celalalt sau t potolejti??
TRAIAN2-17 octombrie: ))
MaMeMiMoMu :* pika :*:
MaMeMiMoMu :* pika :*: si s-a potolit presupun
TRAIAN2-17 octombrie: pana la urma s-a lasat la mana lui
TRAIAN2-17 octombrie: )
MaMeMiMoMu :* pika :*: ))))))
MaMeMiMoMu :* pika :*: baaai
TRAIAN2-17 octombrie: sh morala…
MaMeMiMoMu :* pika :*: nu esti sanatos
MaMeMiMoMu :* pika :*: ah
MaMeMiMoMu :* pika :*: e si morala
TRAIAN2-17 octombrie: asta am invatzat-o din liceu
TRAIAN2-17 octombrie: e singurul lucru kre il jtiu si e verificata
TRAIAN2-17 octombrie: frate..faci u ce faci..
TRAIAN2-17 octombrie: da cu protu’ sa nu te pui niciodata)
TRAIAN2-17 octombrie: prostu’
MaMeMiMoMu :* pika :*:
MaMeMiMoMu :* pika :*: cum doamne iarta-ma sa scoti mah neonu?
MaMeMiMoMu :* pika :*: te-ai tacanit!
TRAIAN2-17 octombrie: nu neonu..suportul cu totul
MaMeMiMoMu :* pika :*:
MaMeMiMoMu :* pika :*: aaaah
MaMeMiMoMu :* pika :*:
MaMeMiMoMu :* pika :*: mai grav
TRAIAN2-17 octombrie: plm..
MaMeMiMoMu :* pika :*: eu am crezut ca ai scos numai neonul
TRAIAN2-17 octombrie: l-am scos din tavan
TRAIAN2-17 octombrie: sh ia ghici
TRAIAN2-17 octombrie: ni l-au pus la loc
MaMeMiMoMu :* pika :*:
TRAIAN2-17 octombrie: da sa vezi c poveste am bagat
TRAIAN2-17 octombrie: k plm..
TRAIAN2-17 octombrie: nu puteam sa zic asta la ofitzeri k nu m putem uita la film
TRAIAN2-17 octombrie: )
MaMeMiMoMu :* pika :*: pai si ce le-ai zis?!
TRAIAN2-17 octombrie: era un pic desprins..am incercaat sa-l prind din toate puterile..dar pana la urma a cedat sh din partea cealalta…sh..gandindu-ma la integritatea fizica a colegilor mei…nu am putut sa-l las asha atarnand..
TRAIAN2-17 octombrie: sh cu grija sa evit un incident
TRAIAN2-17 octombrie: l-am scos
TRAIAN2-17 octombrie: )
MaMeMiMoMu :* pika :*: ))))))))
MaMeMiMoMu :* pika :*: ce vrajealaaa)
TRAIAN2-17 octombrie:
MaMeMiMoMu :* pika :*: bai
MaMeMiMoMu :* pika :*: deci esti fenomenal
MaMeMiMoMu :* pika :*: ))
TRAIAN2-17 octombrie: tziam zis k ajtia’s chielea pulii
MaMeMiMoMu :* pika :*: aoleoo!!!
TRAIAN2-17 octombrie: totzi de c s-a int aq 10 ani..sau c au visat
TRAIAN2-17 octombrie: yo c fac zi de zi
TRAIAN2-17 octombrie: )
MaMeMiMoMu :* pika :*: ai o sticla cu sticla cu vin de la mine…pentru povestea asta )
P.s: 17 Octombrie este ziua lui :p

Fusei azi la cumpărături cu Creţuli. Chin maaare!!!! Să îmi caut trening. Întotdeauna când merg cumpărături fac vreo 10 mătănii şi vreo 10 rugăciuni să găsesc ce îmi place.
De găsit mereu găsesc ce îmi place…problema este alta: numerele exagerat de mici: XS, S… cel puţin astea predomină acum.
Eu una nu încap în XS- cel puţin la bluze este o problemă MARE rău de tot! Aşa că tac, înghit şi blestem subnutritele. După vreo oră de fâţâit prin zonă iau iniţiativa – adică încep să mă plâng că nu o să găsesc nimic. Intrăm în Terranova. Eu deja dezamăgită primesc un bobârnac: uite aici! Îmi arată nişte pantaloni super.
Îi iau, îi probez, îmi vin, îi iau. Dau să plătesc, dar staaai aşa!! Uite şi tricouri. Cer mărimea mea, îmi dă vânzătoarea, probez, îmi vine, cumpăr!
Sunt în extaz! Mi-am luat ţinută de sală.
Chiar îmi place combinaţia şi a meritat fiecare bănuţ- mai exact 80 de ron. Un preţ acceptabil din punctul meu de vedere. Calitate- preţ un raport echilibrat.
În fine!
După asta, ne luăm cracii în spate şi plecăm la Unirii. Căutăm- haine de piţi la greu! Ce era drăguţ? XS!
Ne băgăm picioarele!
Fetele cu forme sunt blestemate! Au ciumă şi nu trebuie să se îmbrace frumos!
Nu sunt din fire pretenţioasă, chiar deloc, dar când vezi că nu găseşti o bluză care să nu îşi pârâie la bust te cam apucă damblaua.
În ultima vreme oamenii s-au tâmpit de tot. Promovează formele inexistente… XS?! Să fim serioşi!!!! De ce?!
Faptul că am fundul mai rotund şi sânii mai mari nu înseamnă că trebuie să mă îmbrac de la babe/ haine pentru grăsuni. Mi se pare o aberaţie. Mi s-a acrit să văd blugi cu talie atât de joasă încât atunci când mă aplec să îmi iasă fundul din ei. Nu sunt genul! Nu îmi plac!Mi se pare cea mai tâmpită invenţie. Dacă fetele preferă să poarte aşa ceva ca peste 10 ani să aibă probleme cu ovarele deja nu mai este problema mea, dar oameni buni din 10 perechi de blugi numai 1 este cu talie înaltă şi ăia hidoşi- plini de briz brizuri.
V-am spus, nu sunt fandosită şi chiar mă îmbrac simplu, comun, cât mai comod, dar parcă unele lucruri sunt exagerate.
Nu mai zic de rochii- cât mai sclipitoare, încărcate şi pline de tot felul de modele. Unde sunt rochiile alea simple, elegante, fără prea multe chestii enervante pe ele?!
La naiba cu moda asta!
:))

În primul rând, probabil şi cel mai important: LA MULŢI ANI TUTUROR DOMNIŞOARELOR, DOAMNELOR ŞI MAMELOR!!. -nu cred că are rost să spun toată povestea de fiecare dată,nu? Nu de alta, dar sunt cam comodă din fire şi mai ales că nu îmi place să repet aceleaşi urări…chiar dacă uneori sunt un strop mai diferite…intenţia rămâne aceeaşi.
În al doilea rând, au revenit insomniile. Este aproape ora 3, am dormit 4 ore în noaptea asta şi deja nu mai am somn…tipic.
Ce o să fac azi? Doar e ziua mea…O SĂ MERG LA CUMPĂRĂTURI!!!!!!!!!! Şi după la sală…să mă extenuez cu totul…să trag din greu până reuşesc să casc.
Mă enervează că iar nu mai dorm. Credeam că dacă beau nişte ceai înainte de culcare o să ţină, daaaaarrr adevărul este cu totul altul.
Stau mă uit lal ună şi luna se uită la mine.
Ciudat este că am visat că eram îndrăgostită de un puştiulică- ha ha ha! de parcă o să se mai întâmple vreodată să fac greşeala asta :))
Ultima dată când am avut insomnii şi am fost la medic mi-a spus: este pe sistem nervos! Nu avem cum să te ajut! Nu mai fi stresată şi gata.
Acum sinceră să fiu nu prea aş fi încântată să iau nişte somnifere pentru că nu cred că sunt soluţia ideală.
Aşa că o să fac ce fac toţi oamenii sănătosşi la cap: fac mişcare până o să pic din picioare…şi atunci sper să reuşesc să dorm cele 8 ore minunate.
În rest?
Cam nimic interesant!
P.s: Arţarule…cine eşti tu de fapt?
L.E: LA MULŢI ANI MUTER!

Leapşa de la Under the bridge
Familie – inima mea.
Greşeli majore – zăpăcită.
Hobby-uri – muzica, filme, literatura, blogul meu, prietenii.
Intimitate – ceva numai al meu.
Jeans – depinde de cheful pe care îl am.
Kitsch – ew.
Machiaj (produse preferate) – balsam de buze, uneori rimel- sau mascara cum se zice mai şmecher, uneori fond de ten- după vreo 2 zile nedormite.
Niciodata nu ai face/spune/purta… – haine a la piţipoance.
Original – posibil, nu ştiu.
Parfumul preferat – Expose Christina Aguilera
Reguli – nu suficiente.
Shopping – mereu.
Teatrul – da, de câte ori am ocazia.
Tentaţii – ciocolata.
Ţinuta preferată – blugi, tricou şi bascheţi.
Vacanţa perfectă – Pentru totdeauna PARIS.
Ziua de naştere – 18 Decembrie.

Leapşa fuge la cine o vrea 😀

Într-o minunată perioadă din viaţa asta a mea mi-am pus o întrebare: ne ducem visele din copilărie până la bun sfârşit?
Nu…sau cel puţin nu cred. Totuşi nu pot spune că nu mi-am îndeplinit o parte din ele.
Totuşi de ce atunci când ajungem la o vârstă renunţăm să mai credem la ce credeam şi în copilărie. Mulţi o să îmi spună: eeeh!!!Erai mică, nu ştiai ce vrei, erau alte vremuri. Totuşi, dacă îţi doreşti un lucru de mic/ă de ce să nu lupţi pentru acel lucru? Cât de mic ar fi el.
Eu cred că orice, dacă luptă, poate ajunge inclusiv astronaut.
La un moment dat încep să apară tot felul de piedici: mamăă că este o prostie ce îţi doreşti, mamăă nu ai bani, nu ai cum, nu te duce mintea, etc. De ce?! Cine spune că suntem incapabili să realizăm acel vis? Doar este al nostru, nu?
Cu cât suntem mai aproape de atingerea acelui vis cu atât suntem mai fericiţi şi mai împliniţi…asta este părerea mea.
Mulţi dintre noi uităm de toate astea…creştem, ne maturizăm şi apar problemele de zi cu zi. Uităm să mai visăm, să ne relaxăm, să ne bucurăm de lucrurile simple.

Am început un joc… un joc cu un străin… Un răspuns pe seară. Este chinuitor, probabil cel mai chinuitor joc jucat vreodată. Cine este, ce face? De ce eu?
Iniţial m-am gândit la ASTA un fel de răzbunare…sau nu ştiu! Un fel de : hai să ţi-o plătesc cu aceeaşi monedă. Dar nu ştiu!
Este chinuitor! De două zile de la 8 şi jumătate stau cu sufletul la gură: dacă nu mai există azi un răspuns?
Când vorbesc cu cineva- chiar şi pe messenger îmi place să am în minte o imagine a acelei persoane, dar acum nu ştiu chiar nimic de respectivul- ştiu că este un băiat.
Poate ar trebui să nu mai fiu interesată de acest joc, dar nu pot. Simt cum mă atrage…ca un magnet…
Şi orgoliul meu s-ar simţi lezat dacă ar renunţa la un asemenea joc.
Ştiu că este un arţar…şi arţarilor nu le plac cireşele de toamnă. Oare el nu mă place? Mmmm
Din curiozotate am căutat ARŢAR
şi am găsit unele lucruri. Nu ştiu dacă se potrivesc lui…dar chiar sunt curioasă cine m-a atras în jocul ăsta….un joc de-a şoarecele şi pisica…
Deci dragul meu arţar…cine eşti de fapt?

Azi m-am extenuat la piscină. Am înnotat până am simţit cum energia mea scade considerabil până se pierde de tot. De ce? Simţeam nevoia de a elimina într-un mod nervii/dracii/supărarea pe care i-am acumulat în cursul a 2 zile. Probabil că şi postul ăsta m-a făcut să îmi dau seama că am un pic mai mult de rasism în mine…
Nu îmi pasă…am ajuns în acel punct în care pur şi simplu sunt indiferentă la părerile altora.
Ieri am primit o veste care m-a lăsat mască, care m-a făcut să am lacrimi în colţurile ochilor- am promis să nu mai plâng, nu merită!
În fine!
Şi pe lângă turele chinuitoare de piscină am înghiţit o groază de apă- şi mai ales a intrat pe nas…DAAAAAAARRR!!!Ce lmai mult mă enervează apa din urechi pe care nu ştiu cum să o scot.
Sunt mândră de mine totuşi că am învăţat cât de cât cum să “calc”apa. Sper că fac şi bine…detalii, detalii
După aia m-am băgat la bulbuci şi am stat ca o legumă fiartă. A fost minunat! Simţeam cum bulbucii pun stăpânire pe mine şi îmi masează şi cea mai nesemnificativă parte. Era perfect!
Abia aştept mâine să mă duc la sală să îmi rup gâtul pe aparate 😀
Să alerg pe bandă şi să ascult melodia asta:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hOTYaJNgWzA]
VIA: CZA!
P.s: beau ceaiul de seară.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=F6jT6AShQc8&feature=related]