Archive for the ‘mistere’ Category
Cum de câteva zile am avut nişte dureri de stomac am zis să îmi fac curaj şi să mă duc la medic. De data asta am fost fată deşteaptă şi m-am dus la clinică particulară.
Ajung acolo, plătesc milionul- atât este consultaţia şi intru în cabinet. Şi încep să îi spun medicului şi de aia şi de ailaltă. Parcă eram o babă.
Desigur că omul începea cu întrebările, le mai repeta, se făcea că se uită pe analizele mele şi tot aşa. Mă pipăie pe stomac, îmi ia tensiunea şi îmi caută pulsul. După ce termină toate astea mă ia iar la o serie de întrebări. Îi răspund ca la clasa întâi şi sper să îşi dea seama ce am.
Se apucă la un moment dat să scrie pe calculator ceva. Eu mă uitam din ce în ce mai disperată şi îl întreb: “ce am?”
“Păi cred că este de la stomac, dacă nu de la ficat sau intestinul gros.”
Traducere?! Habar nu are ce am. Deja îmi dădeam pumni în cap că am dat atâţia bani- şi o durere de cap în plus la lista de of-uri nu ar fi fost o problema.
Într-un final îmi spune că trebuie să îmi fac o ecografie la ficat şi să urmez un tratament. Un tratament ce presupunea PASTILE. Păi tu îi dai unui om care a început să aibă probleme cu fierea tone de pastile?
Desigur că nu voi urma acest tratament, iar duminică o să plec la Galaţi să mă internez în spital. Credeam că tratamentele cu pastile se dau numai după ce faci analize să vezi şi tu cum stă treaba cu omul respectiv, dar… cum la noi nimic nu este cum ar trebui. Deja nu ma mai miră nimic.
Ce mi-a zis mama? Să nu iau nicio pastilă până nu fac o investigaţie normală. Acum să îmi fie cu iertare, dar eu cam acum 4 luni am urmat un tratament de o lună. Adică într-o lună am înghiţit cam 150 de pastile. Aveam pastile pentru tratarea infecţiei, pentru tratarea posibilelor efecte secundare ale pastilelor pentru infecţie, pentru ficat, pentru tiroidă şi pentru… încă o chestie.
Per total? În luna aia am mâncat pastile. Abia acum organismul meu şi-a mai revenit şi tu vrei să mă îndopi cu pastile? Nu merci!
Din păcate mă gândesc cu groază că o să vină vremea când o să trebuiască să mai dau pe la medic pentru una două…Şi acum vine întrebarea mea: unde o să mă duc? La stat ca să mă dea ăia afară sau să îmi dea tratamentul necorespunzător sau la particular unde în loc de soluţii aud zeci de întrebări?!
Posted in d'ale muncii, esenta, infectii ale societatii, medici, mistere, noi, reguli, zilnice | 11 Comments »
Eu am una bucata problema cu o anumita categorie de femei. Imi displac, asta ca sa nu zic ca mi se par de-a dreptul dizgratioase, femeile trecute de cea de-a doua tinerete si care se imbraca… cum sa spun mai delicat…hai sa spunem ca mai mult nu sunt imbracate decat imbracate.
De curand am vazut doua babe [scuze, dar asta este adevarul] imbracate cu fuste mini. Nu zic ca le statea rau, aveau picioare cat sa o faca pe Tina Turner geloasa. Dar mama draga ai ajuns la varsta la care ai avea nepoti fara probleme si tu te imbraci cu fuste mini? Mi se pare cel ma scarbos lucru.
Una este sa fii eleganta si alta este sa te imbraci ca o paiata. Mi se pare scarbos cand vad cate o baba cu pantaloni mulati sau bikkini, iar de decolteurile pana la calcaie nu mai zic nimic. De ce nu vor aceste “doamne” sa constientizeze faptul ca hainele pe care ele le poarta nu concordeaza cu varsta lor.
Eram la supermarket si imi faceam cumparaturile. Imi fata mea una cu un corp de invidiat…mai mai ca imi venea sa o pisc de fund, dar in clipa in care s-a intors si am vazut ca avea in jur de 60 si ceva de ani am zis ca o sa ma rastesc la sireturi pe loc. Era de-a dreptul scarboasa!!! Fratele meu esti tacanita la cap? De ce nu te imbraci conform varstei? Esti frustrata ca nu mai ai 20 de ani? Sau ca la 20 de ani nu aratai ca acum?
Nu imi pot explica un astfel de comportament din partea lor. Am vazut suficiente batranele care aratau bine la corp si se imbracau mai frumos si mai elegant decat Regina Maria, dar na…fiecare cu piticii sai la cap.
Pana una alta incerc sa devin imuna la astfel de privelisti in speranta ca nu o sa raman cu sechele din cauza unor babe cu probleme la bibilica
By P
Daca timpul ar fi stat in loc in acea clipa probabil ca nu m-as mai fi chinuit sa o sun azi. Parea mai mult decat deranjata la telefon de vocea mea acra. Am incercat sa ii explic cum sta treaba cu noi, dar nici macar nu m-am chinuit. Se astepta sa imi cer scuze pentru ca am sarutat-o de fata cu prietenul ei, dar…imi pare rau draga mea, nu meriti efortul.
Nici macar nu am incercat sa fiu un gentleman si sa o intreb daca am creat probleme in relatia ei…la urma urmei de ce ar mai fi contat? Mi-ar fi placut sa o am in pat macar pentru o seara. De ce nu?!
Din fericire pentru mine cineva a inventat o bautura potrivita pentru un astfel de esec lamentabil din partea mea: vinul rosu. De cand am gasit crama de la cateva strazi distanta de mine mereu cumpar de acolo. Am gasit vinuri vechi de zeci de ani si de zece ori mai scumpe decat posircile din magazine.
Cam o data la doua seri ma delectez cu cate un pahar de vin rosu si cu o discutie inteligenta cu un om si mai inteligent. Ma relaxeaza, ma face sa uit ca o data am fost atras de o ea. O alta atractie decat cea pur fizica. Sa fie oare ca azi imi este or de a cea ea?
Aseară am avut cel mai frumos vis, un vis atât de frumos încât m-a făcut să uit de multe.
Aş vrea să vi-l pot spune, dar îmi este frică să nu se mai îndeplinească. Chiar şi peste 10 ani o să îl ţin secret. Pot să vă spun că visul ăsta m-a făcut să simt acea libertate pe nu o mai simţisem de mult. M-a făcut să simt aceeaşi plăcere precum mersul cu picioarele goale prin iarba udă. Sau când mergeam la cascadă şi stropii de apă mă udau pe faţă….făcându-mă parcă să uit şi de mine.
Mi-aş dori ca în fiecare seară să visez şi să am parte de aceeaşi libertate… la urma urmelor parfumul florilor albe mi-a alinat…singurul lucru pe care doream să îl văd alinat.
Am văzut că este o modă ca bloggerii să ne delecteze cu câteva căutări amuzante ale blogurilor lor aşa că m-am gândit că ar fi haios să fac şi eu asta. Că deh…dorim să conservăm efectul de turmă. Ete cum ajung unii la mine:
anime sexy- ştii că există filme porno? Cu personaje aş putea spune chiar reale
olga fesenco astazi- cine?
fetele cu unghii lungi- cauţi cumva campania copitelor?! Nu o să o găseşti la mine
parintii nu sunt de acord cu iubitul fiicei lor- nasol momentul. Cred că ar fi cazul să discute cu ei.
auschwitz- ummm…nu. Nu o să scriu niciodată despre aşa ceva
pula de barbat- există şi p**ă de femeie? Serios acum! Să mor de ştiam
roseata in jurul mamelonului- de ce intri pe google şi nu te duci la medic? Nu crezi că te-ar ajuta mai mult un specialist?
a imbatrani- asta e. Cu toţii ajungem să îmbătrânim
plecat munca franta- vorbeşti franceză fluent? Ai pe cineva acolo? Stai bine cu veniturile? Da! Poţi să pleci…altfel…stai acasă că nu ai şanse.
tricouri cu michael jackson- am tricou cu Bad Pitzi şi Arhi. Suficient pentru mine 😀
Mă bucură un singur lucru: că nu sunt căutată de către cocalari, piţipoance sau retardaţi…eeehhh vorba vine :))
Cum eram eu aşa la muncă şi îmi făceam meseria ca o fată conştiincioasă mă sună o tipă cu care eu nu m-am înţeles niciodată la trainnig şi cu care am avut onoarea de a nu fi colegă- a fost respinsă la ultimul test.
Şi cum îmi explica ea acolo de zor îmi spune că şi-a deschis o afacere şi că vrea să lucrez la ea. Deja eu începusem să îmi pun câteva semne de întrebare: adică îţi deschizi propria firmă, dar cauţi să lucrezi în altă parte? Ciudat aş spune.
Nici bine nu apucă să îmi spună despre firmă că îmi şi pasează la telefon un “asociat” de-al ei. A început individul cu prezentările şi a început să îmi turuie la telefon că e o afacere nouă, prosperă…bla bla bla
Când îl întreb cu ce se ocupă mai exact firma omul o cam dă cotită: că de fapt e comenţ digital, că dacă nu îmi place îmi pot alege alt domeniu, depinde numai de ce ştiu să fac. Eu rămân perplexă la telefon şi îi cer din ce în ce mai insistent mai multe detalii. El îmi spune că nu poate acum, dar dacă vrea ne întâlnim în Cora şi discutăm acolo.
Desigur că nu m-am dus. Sunt mai căzută în cap şi aeriană, dar astfel de chestii nu sunt chiar atât de normale, iar telefonul primit de la duduie nu mi se părea deloc unul potrivit. Aşa că…mă fac că plouă.
După o oră de la ora stabilită mă sună respectivul. Că de ce nu am venit, că x, că y. Şi mă trezesc că îmi spune: ştii la jobul ăsta câştigi în jurul a 1000 de euro lunar.
HAI să recapitulăm: un job pe net plătit cu 1000 de euro! A ce vă sună? DA DA!!! Spuneţi în cor: A VIDEO CHAT!
Să pic de pe scaun când îmi spune ăla salariul. Că să îmi dau demisia la noul loc de muncă pentru că el îmi oferă lunar 1000 de euro.
BĂ NENE MĂ LAŞI?! Te-ai ţăcănit la cap?! Dar eu sunt curioasă de o chestie: de unde şi până unde s-a gândit deşteapta aia să îmi dea numărul de telefon unul asemenea individ.
În fine!
Totuşi cred că e timpul să mă gândesc din ce în ce mai serios la o asemenea ofertă din moment ce este a doua oară în viaţa asta de când primesc un loc de muncă în video chat….saaaaaaaaaaauuu muncesc ca tot omul de rând fără să îmi arăt zonele acoperite unui moş libidinos care ar putea fi chiar vecinul de la parter.
Posted in d'ale muncii, esenta, infectii ale societatii, mistere, noi, reguli, zilnice | No Comments »
Cum veneam eu aşa de la muncă [doamne cât îmi place să zic asta] mă opreşte un nene fix când să intru în lift. Prinde uşa şi stă…şi stă şi începe să o analizeze. Eu lihnită de foame, ruptă în gură de oboseală aproape că îmi venea să îi dau cu traista în cap şi să îi zic să mă lase să urc.
“DAAAA!!! Asta nu o să ţină! E lipită şi atât. Sigur se rupe acuma.”
Eu mă uit la el cu o faţă de “haide bre mă laşi să urc?” şi nici bine nu apuc să deschid gura că îl aud:
“Dacă urci acum cu liftul te blochezi sigur!”
“De ce?”
“Că ştiu eu!”
Sinceră să fiu eram mult prea sictirită să urc pe scări şi am zis să urc cu liftul 8 ETAJE.
“Păi m-am mai plimbat cu liftul şi nu m-am blocat.”
“Bine, dar să ştii că tu rişti.”
Am închis uşa, am apăsat 8 şi am ajuns cu bine în casă. Nici măcar nu a dat semne că ar vrea să se blocheze.
M-am cam săturat să tot aud de la diverşi indivizi că “vai doamne pică liftul”, “pică blocu”, pică neuronii.
Dacă ar fi fost să mă iau după mai bine de jumătate din aceşti reparatori şefi probabil că mi-ar fi fost frică să mai ies din casă.
Apropos: oare dacă m-aş fi blocat în lift ce s-ar fi întâmplat?
În seara asta am primit un telefon exagerat de interesant:
“cristi?”
“nu”
“da’ cine eşti?”
“mai mult ca sigur că nu sunt cristi”
“păi am vorbit cu cristi de pe numărul ăsta”
“eu cred că te înşeli”
“aaaaaaaa ştiu cine eşti…hai pa”
Acum sunt curioasă cine este acest Cristi şi de unde şi până unde a mai vorbit individul de la capătul opus al liniei cu el de la telefonul meu.