Nietzsche a murit

Archive for the ‘mistere’ Category

Eram la metrou şi văd pe minunatele ecrane de la ZOOM o ştire care m-a lăsat mască: La Oradea nu ştiu ce preot a fost de acord, contra sumei de 150 de lei să oficializeze o căsătorie între 2 homosexuali.
Pe mine m-a cam şocat ştirea asta. Păi parcă biserica era împotriva lor şi împotriva căsătoriei dintre două persoane de acelaşi sex. Acum fie sunt eu prea debusolată, fie cei de la biserică sunt cam…ipocriţi. Adică… stai să înţeleg: nu îi accepţi, dar eşti de acord să îi căsătoreşti contra unei sume de bani…În lumea mea asta se numeşte ipocrizie pe faţă.
Păi voi ţipaţi în stânga şi în dreapta că vai domnule că nenea de sus a lăsat femeia şi bărbatul , nu bărbatul şi bărbatul sau femeia şi femeia, dar îi căsătoriţi…
Nu am nimic cu ei, doamne fereşte! Nu vreau să se înţeleagă greşit acest post, dar pur şi simplu pe mine mă depăşeşte chestia asta…la modul cel mai nesimţit…
Poate există cineva care să mă poată ajuta..

Toată lumea…sau aproape toată lumea ştie cât sunt de friguroasă, daaar îmi place enorm de mult zăpada. Pentru mine iarna ideală ar fi zăpadă şi 40 de grade temperatura, dar din păcate nu se poate una ca asta. Aşa că vreau, nu vreau trebuie să suport temperaturile foaaaarte scăzute.
În fine!
Nu despre asta vroiam să vă vorbesc, ci despre experienţa pe care am avut-o de dimineaţă. Mă trezesc pe la vreo 7 să văd ce e cu gălăgia de prin casă. În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, mă uit pe geam…şi aşa am făcut şi de astă dată…numai că acum am avut un şoc când am văzut în ce hal ningea. Cu fulgi imenşi şi deşi. Am zis că nu e adevărat. Cum este posibil aşa ceva? Chiar nu este corect!!!Adică am tremurat suficient de mult când am fost la Cluj. De ce trebuie să mai sufăr şi acum?
Acum este vreo 12 şi încă mai ninge. S-a depus ceva pe jos, dar…nu suficient, dar suficient cât să fie fleoşcăială când o să se topească.
Sper să nu mă trezesc mâine că o să am zăpada până la genunchi…deşi nu ar fi o problemă…la cei 1.50 m ai mei…
Totuşi este plăcut că o să avem şi noi o iarnă …aproape de MARTIE!!!

Am ajuns în acel punct al vieţii în care totul mi se pare o mare minciună. De la prieteni până la cele mai simple şi banale lucruri.
Este ciudat când mă uit la calendar şi îmi zic: am 23 de ani…şi atât. Nu mai am înconjurată data de 18 cu multe inimioare sau miile de notiţe. Acum am unul simplu, cu o singură notiţă: 20- ziua când încep tratamentul pentru răceli.
Cândva aveam o manie:să scriu pe un calendar mare tot felul de prostioare gen: 20- la 12.30 la Romană, Vlad sau 17 Oct Petrecem cu Traian.
Uneori îmi este dor să mai scriu câte ceva pe el, dar nu mai am ce. Viaţa a ajuns să fie de o monotonie de nedescris…uneori chiar enervantă.
De 2 zile există ceva care îmi dă ocazia să zâmbesc…în fiecare zi primesc un mail. Un simplu om, un necunoscut îmi scrie. Un necunoscut îmi schiţează un zâmbet.
Poate că mă bucur prosteşte, ca o copilă, dar îmi place…este ca un joc, un joc care mă face să fiu veselă de dimineaţă.
Poate că ăsta este marele meu defect: că nu mai ştiu să fiu ceea ce eram cândva. Puştoiaca aia zvăpăiată, mereu pusă pe şotii. Poate am uitat cum se fac toate lucrurile astea.
Şi mail-ul ăsta zilnic mă face să îmi reamintesc toate aceste lucuri.
Poate că este un semn că ar trebui să trec mai departe, să îl uit…
Străinule! Îţi mulţumesc că mă faci să zâmbesc!

Cine s-a gândit până acum cum ar fi fost dacă ne-am fi născut în alte secole? Eu mereu mă gândesc cum ar fi fost să trăiesc în perioada rochiilor acelea minunate? În perioada în care nu exista radio, tv, net şi alte celea…
Să mă plimb prin parcurile fără poluare, să citesc o carte aşezată pe iarbă.
Să merg la balurile mascate, să port acele rochii superbe, cu măşti cum nu am mai văzut.
Sunt curioasă câţi dintre voi şi-ar fi dorit să se nască în acele perioade.
Un singur lucru nu cred că l-aş fi suportat: lipsa independeţei la femei. Să nu ai dreptul să comentezi la bărbatul tău, să refuzi să faci unele lucruri, să îţi alegi singură bărbatul, să poţi face numai ce îţi doreşti.
Stau şi mă gândesc că singurul lucru care mă face să mă gândesc la acele vremuri sunt rochiile…şi cam atât. Poate urmat de lipsa poluării – atât a mediului cât şi a atitudinii oamenilor.
EEEhhhh!!! Ata ete! Va trebui să mă mulţumesc cu această perioadă.

Deja simt că s-au adunat prea multe în mintea mea. Tot felul de idioţenii, de tâmpenii….deja simt cum am nevoie de nişte vin, dar am promis să nu mai beau…şi sper să mă şi ţin de promisiune. Trec prin acea perioadă minunată a vieţii mele în care mă întreb: ce dracu este de învăţat din toate astea?!
Cu ce mă ajută pe mine toate astea?!
Niciodată nu m-am mai simţit atât de…debusolată, pierdută…niciodată nu m-am mai simţit atât de ciudat. Am nevoie de o pauză…în tot ceea ce fac. Am nevoie să mă relaxez, să îmi pun în ordine gândurile, ideile şi toate sentimentele pentru că dacă nu o fac…hai să spunem că sunt ca o bombă cu ceas care stă în orice moment să explodeze…
Va urma…

Pe PrimaTV a fost cândva o emisiune: te crezi mai deştept decât un copil de clasa a5a?
Interesantă emisiunea…
Totuşi am rămas cam mască la filmuleţul ăsta: [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iXylvckCXTw]
Sunt curioasă cum a reuşi să câştige premiul cel mare…mult noroc mai au unii oameni.

Intrasem pe un blog- al unei persoane publice şi am constatat cu stupoare limbajul folosit de duduia în cauză: k= ca, jmechera/shmechera= şmecheră şi tot aşa. Am rămas oarecum şocată. De altfel duduia le critica pe altele: că uite cum e aia şi uite cum e cealaltă. Bine! Înţeleg că este o modă să stâlceşti cuvintele, să le …americanizezi- cred că am inventat un cuvânt, dar nu mi se pare normal să ajungi să fii o persoană publică şi să ai un asemenea mod de a scrie. Eşti român! Nu îţi cere nimeni să fii mândru până nu îţi mai incapi în piele, dar chiar nu strică să scrii corect.
Nu am nimic cu ea, din partea mea poate să facă numai ce vrea, dar pur şi simplu nu mi se pare normal să fii român şi să ai un limbaj de tot râsul.
Nu este prima dată când mă iau de asemenea persoane. Oameni buni cu ce e mai diferit dacă spui cumpărături în loc de SHOPPING sau loc de muncă în loc de joooob!
Mi se pare chiar penal! Sincer! Suntem români şi trăim în România. De ce vrem să ne credem în America- ţara posibilităţilor?
Într-adevăr nu este ţara perfectă- sau ar fi perfectă dacă nu ar fi locuită [hahahahaha]
Totuşi niciodată nu am înţeles de ce piţipoancele- pentru că de la ele a pornit această modă – sunt deranjate de faptul că sunt românce. Nu îţi convine? Ai mamă bani să pleci în străinătate- de unde ştiu? Că îţi permiţi să îţi duci viaţa prin moluri sau Bambu. [DA!Ştiu: mall-uri şi Bamboo]
Îmi amintesc,pe vremea când trăia George Pruteanu că la una din emisiunile sale chiar discutase despre această problemă a tinerilor şi nu numai…ăştia cam de o vârstă cu mine…sau poate un pic mai mari. Chiar mă gândeam cum ar fi dacă am trăi în America. În loc de cuvinte în engleză am folosi cuvinte în română? Poate măcar aşa să fim diferiţi de restul. DAR NUUUUUUUU!!!!!Doamne fereşte! Dacă se uită lumea ciudat la noi? NU NU!! SĂ fim cul! Că aşa este mai bine.
Eeehhh dar ce ştiu eu,nu?

Mă macină o curiozitate de câteva zile: cine sunt cei care mă citesc şi mai ales care sunt motivele pentru care revin pe blogul lui Nietzsche.

Stă singură la balcon şi se gândeşte
Se gândeşte la noaptea lor
Noaptea lor ucisă de ura altora
De gândurile altora
De dorinţele altora
Au uitat să îşi trăiască inocenţa într-o lume
În care totul are un preţ,
Într-o lume în care nimic nu mai este pur şi dulce şi frumos şi clar şi minunat
Au uitat că în lumea asta există dragoste şi fericire
Şi tot

Julieta unde este al tău Romeo?
Unde a fugit? După cine?
Pentru cine te-a abandonat?
Pentru cine te-a lăsat singură în această lume
O lume prea crudă pentru naivitatea ta
Julieta de ce nu te mai caută al tău Romeo?
S-a plictisit de adevăratele sentimente?
S-a plictisit să îşi mai spună în fiecare seară sub balcon
“Te iubesc!” ?
Julieta unde este acel Romeo la care tu ai visat mereu?
Julieta tu eşti cea care l-ai minţit cu sărutările tale suave
Tu eşti cea care l-a izgonit într-o lume în care nu este dorit
Julieta tu eşti vinovată că a plecat de lângă tine
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=h9nc3nBNztQ]

Stăteam cuminte şi mă uita la “Familly Guy” când deodată intră o fostă colegă de muncă- cu care mai mult de “salut” şi “pa” nu ne ziceam.
După nici 2 minute văd că intră pe mine şi îmi tufleşte: “buna cf ai sa ma imprumuti un euro pe telefon?”. Eu am zis că nu văd bine. Mă crucesc şi îi spun clar că NU. Ea se pare că nu prinde ideea şi îmi spune : “te rog:(”
Fratele meu ce ai? Ai băut? Adică nu ţi-aş fi dat euro ăla nici când eram colege de muncă… ce te face să crezi că acum s-a schimbam situaţia? Pe fruntea mea scrie bancă şi eu nu ştiam?
Nu pot să suport oamenii care habar nu au de existenţa ta pe pământ, dar când au nevoie de ceva de la tine imediat devii prietenul lor cel mai bun.
Şi uite aşa seara mea minunată s-a dus pe apa sâmbetei că m-o enervat duduia…

L.E: DUDUII I-AU SPART PAROLA DE MESSENGER ŞI AU TRIMIS MASS LA TOATĂ LUMEA- HA! ŞI EU ERA SĂ PĂŢESC ASTA- OAMENI BUNI AVEŢI GRIJĂ CĂ SUNT PREA MULŢI RETARZI CARE AU CHEF DE GLUME PROASTE