Archive for the ‘memorii’ Category
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jjbr6sUP7ZM&hl=en&fs=1]
Azi se fac 2 ani…2 ani de cand nu mai este langa noi…
Scriu imatur si infantil…am idei de multe ori aruncate doar de dragul de a fi aruncate…
Nu scriu despre politica pentru ca nu imi place, pentru ca de multe ori nu o inteleg si nici nu ma chinui sa o inteleg. Nu scriu despre sport, muzica sau teatru pentru ca nu ma atrag. Nu scriu despre PR pentru ca nu este in viitorul meu, pentru ca nu asta imi doresc. Citesc unele bloguri si ma ingrozesc…daca al meu nu este la acel nivel.stiu! scriu pentru mine…dar scriu si pentru altii, scriu si pentru cei care nu ma cunosc in real life, scriu pentru cei care ma stiu si nu ma cunosc, scriu pentru multe persoane care uneori nu ma apreciaza, care ma jignesc cu cuvinte dure, care rad de ideile mele.
De ce fac asta?
de ce mereu incerc sa impresionez cu idei noi?!
de ce nu mai am idei noi sa impresionez?
daca maine m-as opri brusc din scris oare cate persoane si-ar aminti de blogul asta?
daca maine nu as mai fi pustoaica aia rasfatata care se plange ca i s-a rupt o unghie sau ca parul nu ii sta asa cum trebuie?!
ce s-ar intampla daca de maine nu as mai fi? oare cui i-ar fi dor de mine?
nu am idei clare…nu stiu ce vreau de la mine…niciodata nu am stiut…niciodata nu am fost multumita de mine, mereu am simtit ca ma dezamagesc, ca nu ma ridic la nivelul ala… sau poate ca vreau sa fiu la nivelul impus de oameni ca sa ma simt in siguranta…sau poate pur si simplu caut sa fug de idea de a suporta criticile.
de ce nu sunt matura? de ce nu incerc sa fiu? oare este chiar atat de greu? sa fiu matura?!sa gandesc ca un om de 23 de ani?! sa simt ca un om de 23 de ani, sa analizez, sa ma comport, sa ma imbrac, sa ma educ, sa ma dedic activitatilor specifice varstei?
sa nu ma mai pisicesc in metrou cand ma iei in brate sau cand ma supra pentru fiecare nimic pe care il aud…sa nu mai mananc vata pe bat sau sa te trag dupa mine la targurile cu dulciuri…noi si copiii de 6 ani.
poate nu sunt destul de matura…poate refuz sa fiu
uneori nici nu mai stiu cine sunt…poate ca identitatea mea este nula…poate refuz sa am o identitate de frica sa nu fiu criticata…oare cum ar fi sa fiu o umbra…cine mai critica umbrele?
Cineva mi-a spus ca tot ceea ce scriu este inutil…nu mi-a dat si explicatii…pur si simplu mi-a tuflit-o in fata.
cine ma cunoaste stie ca’s destul de sensibila la chestii din astea…mai ales cand vine vorba de lucruri in care pun suflet.
iar blogul este unul dintre lucrurile care ocupa un loc destul de important in inima mea.
sunt ideile mele…trairile mele
cum am suferit pentru cineva
cum am plans dupa bunica mea
cum m-am bucurat cand am fost in franta
cum v-am chinuit cu joculetul
cum m-am indragostit prima data…
si cum iubesc pentru prima data
sunt ideile mele…ca niste copilasi…sunt ceea ce ma reprezinta. tot blogul asta sunt eu! ma defineste 100%. in el am scris tot ce simteam: nervi, bucurii, plictiseala, pasiuni…si totusi
a venit cineva si mi-a zis: este inutil..
ma doare sa aud asa ceva
e ca si cum toate sentimentele mele sunt inutile, toate ideile mele sunt inutile…si ma doare…pentru ca nu mi se pare normal sa imi spui asa ceva…este…terifiant! chiar si pentru mine
si acum va intreb: SUNT SAU NU INUTILA?
Dupa cum spuneam: m-am gandit sa ma mut. Unde? AICI! pe wordpress. motivul? probabil ca vroiam sa schimb decorul si in plus de asta ca am primit si recomandari de la d3m3ntial [http://www.danbrasov.ro/] sa imi fac de cap aici ca e mai tare…asa ca: INCEP!
Posted in dansez, esenta, familie, infectii ale societatii, leapsa, memorii, mistere, noi doi, romantism, Uncategorized, zilnice | Tags: Add new tag, esenta, zilnice | No Comments »
nu stiu. cred ca pur si simplu pentru ca imi face placere. pentru ca uneori am niste idei pe care nu vreau sa le pierd…
de ce sa nu incerc sa ma exprim si altfel decat prin cuvinte….de multe ori am atat de multe idei de spus incat le pierd…si regret…mult.
de ce sa nu scriu cand toti o fac? si totusi nu scriu pentru ca o fac si ceilalti. nu vreau sa fiu un trend sa ai un blog, nu vreau sa fiu la moda si sa scriu despre ultimele stiri ale orei and stuff like that pentru ca nu ma pricep…la fel cum nu ma pricep sa scriu si un articol de ziar. nu imi place sa scriu articole pentru ziar. nu vad in asta o meserie de viitor. multi din prietenii mei si-ar fi dorit sa scrie la ziar….eu nu.
mi-as dori sa scriu o carte…o sa incerc sa scriu o carte….despre ce sa fie?
nu stiu
nu conteaza….vreau sa scriu o carte…vreau sa vad daca sunt sau nu capabila sa scriu o carte…cat de greu poate fi?
destul de greu…probabil…nu mai plec de la ideea: nu sunt in stare…am facut asta 22 de ani… pana intr-o zi cand acel “nu sunt in stare” a devenit “pot trece si marea daca asta imi doresc cu adevarat”.
de ce imi place sa scriu?
pentru ca ca sunt o carte cu multe povesti de spus.
de ce imi place sa scriu?
pentru ca asta sunt eu…asta este o parte din definitia mea
el si ea
el:”am aflat”
ea:”ce ai aflat?”
el:”stiu de ce ma respingeai in halul asta”
ea:”nu stiu despre ce vorbesti.de ce ai venit la mine?ti-am zis ca s-a terminat.nu te mai vreau.m-am plictisit de tine.”
el:”o luna mai avem impreuna.hai sa ne bucuram de timpul asta”
ea:”nu vreau”
el:”ba vrei,dar ti-e frica sa recunosti si sa admiti asta”
ea:”intelege ca nu vreau sa mai stiu de tine.am pe altcineva.sunt fericita…pleaca”
el:”stiu de boala ta.te implor nu ma respinge”
ciudat!a trecut peste tradarea ei.a uitat cuvintele dure pe care i le-a spus.acum se plimba impreuna prin parc…ea este din ce in ce mai obosita.uneori stau amandoi in pat.el o tine in brate in timp ce ea doarme. stie ca se apropie sfarsitul si nu ii pasa.
ea nu se mai trezeste.el o tine la piept si plange.acum a pierdut-o pentru totdeauna. regreta ca a urat-o.ca a facut-o sa planga. acum nu mai este a lui.
a trecut o luna…sta singur pe banca si asculta melodia lor…se uita la cer si respira greu. a slabit mult. nu a mai iesit cu baietii la bere, nu a mai mers in cluburi, are multe restante…se gandeste doar la ea…
deodata simte ceva …ceva ciudat…totul se desprinde …se trezeste dupa cateva ore la spital.parintii sunt la capul patului.maica’sa plange in timp ce taica’su se cearta cu medicii.
isi aminteste scenele din spital cu ea…
el:”doamne cat am iubit-o!de ce?”
liniste…in mintea lui totul este amestecat.nu mai stie ce vrea,cum vrea…stie doar ca ii este dor de EA…
“daca ma iubesti, daca m-ai iubit vreodata invata sa mergi mai departe.daca vrei sa ma vezi fericita zambeste ca m-ai cunoscut.bucura-te de viata asa cum m-as fi distrat eu.bucura-te ca tu ai fost cel care m-a invatat sa sarute, cel cu care am facut prima data dragoste, cel caruia i-am spus pentru prima data :”te iubesc!”.iarta-ma pentru greselile mele.serbeaza fiecare aniversare de-a noastra, adu-mi de ziua mea cate un ghiocel- stii ca sunt florile mele preferate.bucura-te de fiecare clipa, amintire si secunda petrecuta impreuna.
daca m-ai iubit o sa fii cu adevarat fericit ca poti trai viata in locul meu.”
ultimele fraze din scrisoarea ei.
au trecut 10 ani.
10 martie.
intr-un cimitir sta un baiat cu un buchet de ghiocei la mormantul unei fete. azi ar fi facut 30 de ani.
el saruta ghioceii, ii lasa pe mormant si pleaca.
la ora 16.00 trebuie sa o ia pe fetita lui, Raluca de la camin.
M-am intrebat intr-o zi frumoasa cu soare pe cer si fluturasi de ce eu sunt…eu.
ma uit uneori in oglinda si imi zic: WOW!!!asa arat eu?asta vad oamenii in fiecare zi?este ciudat sa te uiti in oglinda si sa ai momentul ala de…eliberare ca sa zic asa.parca in fata ta nu te vezi pe tine, ci vezi o alta persoana.nu stiu cum sa exprim in cuvinte starea pe care o am atunci cand ma privesc in oglinda.este straniu…si este amuzant faptul ca nu vad o femeie ….o persoana de 22 de ani, ci o pustoaica…
nu ma deranjeaza cand vad acel semn de “buna purtare” din copilarie- amintire de la fratior, nasul nesimtit de mic sau buzele mici…
ma uit in ochii mei si mi se par asa ciudati…cineva mi-a spus o data ca atunci cand sunt nervoasa/ suparata sau incerc sa fiu senzuala [hahahahaha eu si senzualitatea] ochii mei devin negri…este ciudat…nu stiam asta…e fun inseamna…
in fine, deviez de la subiect.
si deci de ce imi place sa fiu eu?
pentru ca nu stiu cum este sa fiu in pielea altcuiva, pentru ca nu vreau sa fiu in pielea altcuiva…nu vad rostul,sensul si plus de asta cred ca nu mi-ar sta bine in trupul altei persoane…de ce sa ma chinui sa fiu ca alte persoane?
este ca si cum …nu stiu…nu stiu cum sa explic…este ca si cum as scrie despre chestii filosofice, este ca si cum as gandi inainte de a face o tampenie [toata lumea stie ca eu nu gandesc inainte de a deschide gura sau inainte de a face o stupizenie…orice stupizenie]…
este ca si cum nu as sti sa rad, sa rad in fiecare zi, sa joc oamenii pe degete [in special baietii ;))] ca si cum…nu m-ar chema mamemimomu.
imi place sa fiu eu…cine are o problema cu asta sa se adreseze specialistului – nu stiu cine e ala :))
nu stiu de ce dar simt nevoia sa scriu…despre ce?nici eu nu stiu…despre orice…azi vreau sa aberez.am o groaza de idei si nu vreau sa mi le pierd
as fi dezamagita daca as face-o…ce rost are?de ce sa imi pierd ideile…daca sunt bune?
deci!
incep:
-vata de zahar
-telefon
-ochelari
-cercei
-noapte
-melodie
-sunet
-ciudat
-pijama
-barfa
-rambo- catelul meu de plus
-zombie
-cafea
-ciudati
-flori fete sau baieti
-tara tara vrem ostasi
-facturi
-zile de nastere
-traian
-frate’miu
-fostii mei
-actual
-iubesc?
-curioasa
-martisor
-craciun
-18 decembrie 1985 ora 23.30
-social
-politica
-poezie…
si uite ce o sa iasa daca le pun cap la cap:
18 decembrie 1985..ora 23.30 …m-am nascut.am ochi..sunt mica si neagra :))
mama se utia la mine.ce dulce e copila mea.frate’miu devine protectorul meu.este innebunit dupa mine si o arata fara nicio rusine.ma tine in brate si imi zambeste.are o surioara…ce mica e.
se uita la mama si parca ii este frica sa nu ma strice.tata il incuraja: nu ai ce rau sa ii faci: tu esti cavalerul ei.are grija de mine…nu mi-a gresit niciodata..si nici nu are cum.e perfect!
am crescut…am devenit mai curioasa, am inceput sa joc: tara tara vrem ostasi sau flori, fete sau baieti…sunt o pustoaica cu codite…
imi amintesc de craciun cand eram bolnava…si mi-a dat mos craciun un cadou…o papusica…aveam febra 40,dar aveam grija ca papusica sa nu raceasca din cauza mea.o tineam in plapuma in timp ce mama incerca sa imi dea un sirop cu gust amar..
zilele de nastere trec pe langa mine.este ciudat.ma uit in oglida.fata cu codite a devenit o femeie cu parul intins cu placa.ochii ei ascund copilaria din inima ei.ii place sa se joace,dar nimeni nu se mai joaca cu ea.
se uita nopatea la stele si se gandeste la fostii ei…suspina dupa ei.nu a uitat de niciunul.ii lipsesc momentele magice.pe toti i-a ranit.nu stia ca trebuie sa fie femeie…ea vrea sa fie iar fetita cu codite.societatea nu o mai lasa sa fie asa.este renegata.este privita ca un zombie…regreta ca s-a jucat cu ei.
spera sa nu greseasca si cu actualul…el ce vede?vede fetita cu codite sau femeia?
nici ea nu stie…nu vrea sa stie…o scarbesc adevarul,realitatea, oamenii rai.
sta pe balcon, in pijamaua preferata si il tine in brate pe rambo…”niste ciudati.asta sunteti niste ciudati”tipa la oameni..”si stelele…sunteti niste ciudate”…
“vreau o cafea”…oboseala pune stapanire pe ea…se vede ca a obosit…poate ca e de la sunetul ciudat pe care l-a auzit ieri in masina…
sau poate ca de la melodia care mereu ii deschide rana “sorry, blame it on me”…isi aminteste dansul ala…a ranit-o…a ranit-o pe fetita cu codite.femeia il uraste in timp ce fetita cu codite plange dupa el…
isi pune ochelarii…poate citeste o carte si adoarme…politica?nu merci…prefer o poezie..una frumoasa..una ca a mea.eu am o poezie frumoasa.viata mea e o poezie frumoasa…nu nega!stiu ca iti place…doar tu ai scris versurile 12 si 13..ti-e dor de mine?
mie da
aud telefonul…aud o barfa de la prietena mea..e veche…o stiam..vroiam altceva…
vroiam sa primesc un martisor de la traian [fratiorul meu de suflet] dar este abia craciunul…si deja mi-am luat cadoul: cercei…sunt frumosi…prea frumosi…oarecum ciudati…asa ca femeia cu suflet de copila cu codite, fetita cu codite care manca mereu vata pe bat cand iesea in parc cu prietenele…
mi-a venit oare factura de la telefon?nu stiu…nu imi pasa…o platesc alta data
un vant rece imi trece prin pijama…si o data cu el si un gand:
iubesc?
eeeh ce spuneti?va place?:D
DA!!!vedeti bine! in acest moment in bucuresti ploua: cu tunete si fulgere…brrr
VANT 14 km/h WSW PRESIUNEA 1016 hPa UMIDITATEA 40 %
PUNCT DE ROUA 6 °C (43 °F) TEMP.REALA 20 °C (68 °F) VIZIBILITATE Nelimitata
=))
m-am tacanit…am dat-o pe conditii meteo…
nu ma bagati in seama.cred ca lenea asta stupida care a pus stapanire pe mine incepe sa isi faca simtita prezenta.si cum isi face simtita prezenta?prin nebunie acuta.
m-am cam plictisit sa stau in pat, in pijamale, cu sticla de apa si bomboanele langa mine…am chef de actiune…vreau sa fiu si eu o indiana jones…sa ma lupt cu furnicute rosii sau alte chestii de genul…nu e corect!!!eu de ce nu pot fi ca indiana jones?
si stiti de ce mai am chef?sa fug prin ploaie…ooooh da!!!cat imi este de dor de perioadele cand topaiam ca nebuna prin balti, fugeam prin ploaie fara umbrela…blondoooo iti mai amintesc cand ne-a prins ploaia la papadie?si pana in fata blocului storceam si chilotii de uzi ce erau?
sau in delta cand imi faceam de cap cu radu?eheheeeeeeee ce vremuri…acuma daca stau min in ploaie trag o raceala de zile mari…life is a bitch!
nu stiu de ce…dar oricum ador ploaia…mai putin asta de azi…tuna si fulgera…la camin le spuneam “camarazilor” ca vine baba cloanta si ii rapeste daca se uita la fulgere…si asa am facut o intreaga grupa [grupa mare,da?!] sa planga. educatoarea i-a zis mamei…mama…mi-a zis: nu mai minti copiii…spune-le ca vine omul negru:))))
oare acuma daca te uiti la fulger tot aceeasi impresie o ai?ca vina baba cloanta sa te rapeasca?
buhuhu!!!!
eu chiar nu vreau asta :))
mmmmm c’est la vie…sa speram ca maine o sa ma duc la scoala si ca nu o sa vina nicio baba cloanta, om negru sau alti monstruleti inventati de imaginatia unei pustoaice de 5 ani care vorbea muuuuuuuuuuuuuuuuuuuult [ca si acum ce-i drept ;))]
in concluzie: PLOUA!!!