Nietzsche a murit

Archive for the ‘memorii’ Category

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gdz3yalNkPM&hl=en&fs=1]

Ne-am trezit buimaci amândoi…ne uitam cu frică unul la celălalt…parcă păcătuisem, parcă ucisesem pe cineva.
el îmi evita privirea, eu aveam lacrimi în ochi…ce ciudat…ieri se putea uita în ochii mei…cât i-am greşit? unde am greşit? aseară părea fericit…părea am zis!
Îmi cheamă un taxi…îmi pun cojocelul pe mine, mă aranjez în grabă şi dau să deschis uşa. el mă opreşte de mână, mă ia în braţe şi mă sărută…mereu m-am chinuit să îi ajung până la gură…mereu am stat pe vârfuri când a vrut să mă sărute…
după un lung sărut îmi deschide uşa..
– ne mai vedem şi mâine?
– o să fiu plecat…
închide uşa …
intru în taxi, dau adresa şi mă fac că nu îl aud pe şofer…
mă uit pe geam…
aseară a nins.
oare când o să mă mai văd cu el….
simt cum îmi curge o lacrimă…o şterg fugitiv şi îmi muşc buza…şi eu am vrut asta…
mi-aş fi dorit să stăm mai mult în pat. ador să mă ţină în braţe…este unul dintre lucrurile pe care le face foarte bine.
primesc un mesaj: “te implor să nu mă mai cauţi. C”
un fior îmi străpunge tot corpul…de ce nu mă mir? el doar atât vroia de la mine…aşa a vrut şi prima şi a doua şi a zecea oară…
nimic nu mai este aşa cum era…sau cum credeam că o să fie…

urmează ca mâine să mă duc la muncă…nimeni nu ştie ce s-a întâmplat…nici măcar eu.
de la spital am plecat pe jos…să mă eliberez, să nu mă gândesc…
mă mint şi-mi spun: nu eram pregătită pentru aşa ceva…

Mă uitam zilele trecute prin telefon…şi am ajuns la capitolul mesaje…aveam vreo 400…am şters cam 100…nu înainte de a le scrie într-o agendă. am trei astfel de agende. sunt importante pentru mine. sunt o mică părticică din mine. ştiu la ce se referă fiecare mesaj. chiar şi cele de acum 2-3 ani.uneori mă mai uit peste ele şi răd…uneori îmi vine să plâng. am mesaje de adio, de la mulţi ani! şi multe altele…
am mesaje scurte de genul : DA sau… CONDOLEANŢE!
de fiecare dată când citesc mesajul ală îmi dau lacrimile.şi acum îmi amintesc că era ger şi că lacrimile nu-mi îngheţau pe faţă.
uneori mi-e dor de ea…
aş fi vrut sa o şterg din mintea mea…şi nu pot…mereu mă izolez când cineva mă întreabă de ea. mă ascund în mine şi plâng în sinea mea…sunt prea orgolioasă ca să las să se vadă cum îmi curg lacrimile.
ultima dată când am fost la mormântul ei i-am zis: sunt fericită!L-ai fi adorat!
uneori refuz să merg cu ai mei la mormânt…îmi place să merg singură…şi alor mei le spun că mă duc la cumpărături…nu vreau să îi aud: dar de ce te-ai dus? dar ce ai făcut acolo? de ce nu ne-ai spus şi nouă…
vreau ca imaginea ei să fie un mesaj pe care să îl pot şterge…să îi dau erase şi să îmi văd mai departe de viaţă, dar nu o să pot face asta niciodată.
cineva mi-a spus o dată că eu sunt cea care o să îi poarte imaginea mai departe…cică semănam foarte mult…toată lumea când ne vedea ştia că suntem rude…
aş minţi dacă aş spune că nu mi-e dor de ea…au trecut mai bine de 2 ani şi eu tot mai plâng în fiecare lună pe 16 şi pe 18…
de ce nu pot să şterg imaginea ei? de ce nu o pot şterge ca pe un mesaj?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WfVhoie7M14&hl=en&fs=1]

Ora 23.30… mă uit la ceas..nu am somn
Este atât de ciudat.
De obicei la ora asta dorm…azi probabil că este o zi mai specială…nu ştiu de ce.
Este aproape 1 Noiembrie…a mai trecut un an. Îmi amintesc de el şi o durere acută îmi izbeşte inima.
Iau câteva guri de vin…unul roşu şi sec…deschid laptopul şi mă apuc să scriu.
Undeva pe drum mă pierd în idei. Încerc să îmi amintesc de toţi partenerii mei, dar nu îmi mai amintesc decât un sfert din ei.
Mai iau o gură de vin. Este bun…mă înţeapă puţin la limbă şi asta îmi dă plăceri nebănuite.
Mă uit pe geam…nu văd nicio lumină aprinsă. Toţi distruşii dorm la ora asta.
Mi-am amintit de prietena aia a mea din copilărie. Ar trebui să o sun să văd ce mai face…îmi este dor de ea…destul de dor…sau poate mă mint…nici eu nu ştiu prea sigur.
Sună telefonul…nu răspund. nu am chef…de ce să am chef?
Mai iau o gură de vin…de data asta am luat o gură prea mare…mi se face pielea ca de găină…deja simt cum picioarele mi se înmoaie…îmi place…mă simt ca şi când aş zbura.
Mă gândesc la ce o să fac mâine. N-am niciun chef să mă duc la muncă…
Mai am 2 guri de vin..dar nu mai pot să le beau…am obosit…mă gândesc să mă culc…şi totuşi nu pot.
Deschid mess-ul…în lista mea sunt câteva persoane…niciodată nu mi-a plăcut comunicarea virtuală…este prea parşivă pentru mine.
El îmi trimite un mesaj: hai la o cafea!
Îi răspund în grabă:
Mă îmbrac şi vin la tine.
În mai puţin de o oră sunt la el. Am pe mine o cămaşă de noapte şi atât…
Închidem luminile şi…
uităm de cafea până dimineaţa.

Azi
vreau sa ma regasesc
in tot ce am pierdut
tot ce am avut si am pierdut
vreau sa ma pierd in poze
in pozele facute impreuna
azi
vreau sa ma pierd in trecut
te-am uitat de mult
erai o iluzie
esti o iluzie
mereu ai fost o iluzie

azi
sunt fericita
azi
mi-am amintit
ca nu am nevoie de trecutul
avut cu iluzii ieftine
azi
sunt iubita
si
iubesc
azi
am tot ce am cautat vreodata

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pHO5KWIMZUo&hl=en&fs=1]

Mi s-a aprins de curand beculetul…de ce dorim sa fim altfel? cati dintre noi sunt multumiti in totalitate de modul in care arata?
hai sa luam un exemplu…pe cine? pe mine. [da stiu stiu egoista si nu ma gandesc decat la mine].
in viata asta am trecut prin 1000 si una de schimbari:
1. am fost satena cu suvite blonde
2. roscata
3. bruneta
4. caramel
5. ciocolatie
6. mi-am pus piercinguri
7. stilul vestimentar mi-l schimb ca pe chiloti
8. niciodata nu ma rezum numai la o singura idee
9. am avut lentile de contact

de ce faceam toate astea? din dorinta de a impresiona, din dorinta de a-i multumi pe altii…abia acum ceva vreme am realizat ca de fapt nu trebuie sa impresionez pe nimeni…poate doar pe mine.
intr-un final la asta se rezuma totul. sau cel putin asta considera majoritatea.
cautam sa fim altfel numai din dorinta de a impresiona pe ceilalti. la ce bun?
de ce dorim sa avem ochii albastri cand natura ni i-a lasat negri?
de ce dorim sa avem parul rosu cand natura ni l-a lasat castaniu?
si tot asa.
intr-un final totul se rezuma la parerile celorlalti despre noi.
vrem sa impresionam de frica de a nu fi marginalizati, de a nu dezamagi…cand de fapt fugim de responsabilitate, de ideea de a nu ne dezamagi pe noi insine…asta e adevarul.
vrem sa fim altfel pentru ca speram sa scapam de responsabilitatile vechiului “EU”.
vrem sa fim acceptati dupa niste criterii- este machiata, ai haine de firma, ai ceas nu stiu de care, ai telefon si masina esti tare…daca ai numai creier esti un loser! un nimeni! un lame! sa fim seriosi!
intr-un final: de cine fugim cand vrem sa fim altfel? cine este persoana din spatele acestor dorinte de schimbare?
intotdeauna este o persoana!
de ce?!
pentru ca aducand modificari fizicului credem ca putem scapa si de trecut…si totusi trecutul nu se modifica

Din pacate Ovidiu nu a mai putut ajunge in Galati…si mie mi-e dor rau de tot de el…:-<
au trecut ceva zile de cat nu l-am mai vazut- mai precis: 5 ZILE!!!mi se pare o eternitate….:-<
abia astept sa ma intorc in Bucuresti si sa stau 24 de ore [pe putin] numai cu el…sa stam in pat, sa ne batem cu popcorn, sa ne uitam la filme, sa ne gadilam si sa facem prostioarele pe care numai noi stim le facem…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UnYolZms5JY&hl=en&fs=1]

Vorbeam in seara asta cu Ovidiu despre casnicie. el nu vrea sa se insoare niciodata, pe cand eu…da. nu acum, nu in urmatorii 5-10 ani, dar intr-o zi da.o sa para ca sunt egoista, dar eu imi doresc enorm sa ma vad in rochia ai alba, sa fiu in centrul atentiei pentru o zi.sa stralucesc pentru o zi, o zi diferita de cea de nastere…
el spune ca dragostea este aceeasi fie ca semnezi o hartie, fie ca nu o semnezi. eu nu sunt de acord cu asta. cred ca o sa vina si pentru mine acea clipa, cand o sa zic cu tarie la starea civila “DA” pentru ca stiu ca omul din dreapta mea ma iubeste si merita sa imi sacrific libertatea…
casatoria pentru mine este gestul suprem…ca ii arati ca o iubesti cu adevarat- si aici nu ma gandesc la relatiile fugitive: gen: ne stim de un an ce sa facem? hai sa ne casatorim!nu! zic de relatiile care s-au construit de-a lungul anilor…dupa 5,6,7,8,9,10….
nu stiu
poate am eu piticii mei la cap
dar eu chiar vreau sa ma marit…nu acum, ca nu as fi pregatita, dar pe viitor da

s-a terminat si cu sondajul. ce am vazut?
ca oamenii viseaza numai daca exista cineva langa ei care sa ii ajuta sa viseze

de ce nu putem visa si fara acel mic branci?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4sZK4Hd28VA&hl=en&fs=1]

Asa sa fie?
sa se fi terminat?
nu e posibil

si nu stie
cum sa ceara
cui sa ceara
nici ea nu mai stie