Nietzsche a murit

Archive for the ‘esenta’ Category

Dacă ar fi să dăm o definiţie persoanelor cu caracter infect ar trebui să avem liber vreo 10 zile de la muncă şi vreo 100 de pagini goale pentru completare.
Aceşti ţărani- şi nu fac referire la oamenii din mediul rural care ne ajută cu mâncarea- suferă de lipsă de bună creştere. Este într-adevăr destul de complicat să îţi educi neuronii să se poarte adecvat. Este şi mai greu să accepţi educaţia primită de-a lungul vieţii, asta ca să nu spun de regulile de genul: am păţit ceva trag o linie şi scriu concluzia şi rămân cu ea.
Am început să fiu dezgustată de mârlănia şi prostia unor oameni care se cred mai semnificative decât vedetele de carton de pe meleagurile noastre. Desigur că o astfel de atitudine nu este greu de obţinut, dar este dificil de scăpat.
Un alt lucru important ce trebuie menţionat în cazul acestor persoane este limbajul. Jignirile sunt nişte lucruri absolut normale şi fireşti. Dacă nu ai în limbaj un vocabular minim cu jugniri atunci este clar că persoana respectivă încă mai are şansă să scape. Dar, din păcate, de cele mai multe ori aceste excepţii de la regulă nu prea există.
O altă problemă a acestui subiect o reprezintă metoda de învingere şi de eliberare din această atitudine. Cam complicat aş putea spune. Dacă mediul în care trăieşti este exact cel pe care ţi-l doreai poţi fi sigur/ă că şansele de a scăpa de prostia din dotare sunt slabe, aproape inexistente

Mulţumesc ZOSO!

Mă enervează la culme când se mai trezeşte câte o persoană din asta care să îmi spună: de ce dracu ţii regimul? Nu vezi că îl ţii degeaba şi multe alte răutăţi de acest gen.
Dragii mei vă explic pentru ultima dată: eu regimul ăsta îl am din motive STRICT MEDICALE! Am şi ditamai dovada care să ateste că sunt obligată să respect cu stricteţe un regim. Nici mie nu îmi place ideea de a renunţa la ciocolăţica zilnică sau la diferite alte prostioare care îmi plac, dar când vine vorba de SĂNĂTATEA MEA las totul deoparte.
Sunt curioasă cât timp o să mai dureze răutatea unora.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=B8XC7idFyvE&feature=channel]

Pe melodia asta mi-am băut eu sucul de fructe, în pijamale la geam…cea mai frumoasă dimineaţă.

Într-o lume atât de gri şi de lipsită de fericire nişte oameni nefericiţi caută o ultimă speranţă, o ultimă urmă de fericire.
Au uitat să râdă, au uitat să plângă, au uitat să fie oameni, au uitat să iubească şi să ierte.
Într-o lume atât de gri şi de lipsită de fericire nişte oameni nefericiţi au găsit o ultimă rază a vieţii. Ei au învăţat să trăiască, să fie ei înşişi, să fie sinceri.
Într-o lume atât de gri şi de lipsită de fericire nişte oameni nefericiţi au găsit o ultimă rază de speranţă.
Într-o lume atât de gri şi de lipsită de fericire nişte oameni nefericiţi şi-au redescoperit fericirea.

De când cu regimul ăsta am ajuns să fiu foarte pofticioasă, dar rău de tot. Din fericire reuşesc să mă abţin de fiecare dată să nu gust câhurile neindicate de medic.
De curând am tot dat la muncă peste o tipă mai…plinuţă aşa din fel. Şi am observat o chestie tare ciudată la ea: se plânge că s-a îngrăşat în timp ce muşca cu pasiune şi poftă dintr-un sandwich. Păăăi să îmi fie cu iertare, dar tu cum vrei să fii mai puţin plinuţă dacă te îndopi cu toate tâmpeniile?! Ştiu că acum par maniacă după regimuri şi toate alea, dar măcar eu îmi doresc şi lupt să am acel lucru.
Nu înţeleg femeile astea care se plâng că “vai m-am îngrăşat, vai cât m-am făcut” şi tot aşa, dar pe de altă parte iau micul dejun, prânzul şi cina la mc’donalds.
Culmea ironiei este că prietenele lor pentru a nu le jigni pe individe le spun: “ce ai fată? Că nu te-ai îngrăşat, arăţi chiar bine!”
Eu îmi amintesc de o discuţie cu o prietenă de-a mea, una mai veche
“Fată ne-am făcut amândouă cât vacile”
“Da mă, dar eu tot nu renunţ la îngheţată”
“Fată, dar chiar suntem cât vacile. La regim cu noi.”
În luna următoare eram amândouă la regim, alergând şi poftind la îngheţata de la mc. Acum suntem cliente fidele mâncării sănătoase şi a mişcării. Ea din fericire are spaţiu suficient cât să ţină şi o bicicletă medicinală, în timp ce eu îmi rup şalele lucrând diferite exerciţii. La sfârşitul anului vedem care a câştigat în lupta cu kilogramele adunate după mesele de la mc.

Aseară am avut o zi destul de ciudată. A venit o prietenă de-a mea la mine şi ne-am dedicat câteva ore unor jocuri şi apoi pentru a ne plânge de milă una alteia.
Printre “subiectele interesante” se aflau şi cele cu privire la cum am reuşit să ne…”screw up” vieţile. Alegerile proaste ne-au urmărit de când ne ştim, adică de vreo doi ani.
De la simplul loc de muncă şi până la băieţii sau prietenii din viaţa noastră. Atât ea cât şi eu am ieşit din nişte relaţii care ne-au măcinat interiorul suficient cât să ne dăm seama că încă nu am ajuns la acel stadiu al maturităţii.
Stăteam şi ne întrebam cam pe unde am greşit când am luat acele decizii proaste. Răspunsurile veneau ca pe bandă rulantă şi niciunul nu suna a “este doar vina lor”. Cred că amândouă suntem atât de orgolioase încât am refuzat să plângem una pe umărul celeilalte. Se citea tristeţea din ochi, dar atât.
Cred că starea asta a fost amplificată de …una dintre veştile primite.
Cineva mi-a spus la un moment dat că este timpul să îmi fac ordine în viaţă, să o iau de la zero cu tot, să şterg amintiri sau mesaje care să îmi amintească de lucruri ce nu trebuie reamintite, să învăţ să retrăiesc.
Cu greu m-am abţinut în acel moment să nu plâng pentru că eu încă nu am ajuns persoana care să uite trecutul, să uite toate momentele acelea frumoase din viaţa mea. Şi cum unele sunt frumoase altele sunt dureroase şi…
Într-un final încep să cred că există pe undeva un râu plin de fericire şi unele persoane l-au descoperit şi îl ţin secret…

Nu ştiu câţi dintre voi aveţi habar de apariţia celei de-a doua părţi din Transformers. Dar a apărut de ceva vreme. În fine! Azi l-am văzut şi eu. Ce părere mi-am făcut? Ce impresie mi-a lăsat? Una destul de proastă. Filmul este făcut aşa: 90 % alergat şi restul luptat cu diferiţi roboţei. Modul în care e realizat filmul lasă de dorit: niciodată nu îmi dădeam seama care cu care se bate sau ce fac ăia pe acolo, iar finalul este cât se poate de sec.
Cât despre actori…băi oameni buni o fi arătând duduia Fox bine, dar nu mi se pare că joacă deloc bine. E…doar o altă piţipoancă ajunsă mare vedetă- şi nu dragii mei nu sunt geloasă pe ea. Consider că sunt femei mult mai frumoase decât ea şi pe ele aş avea cu adevărat motive să fiu.
Dar nu despre ea discut acum. Oricum dacă vreţi să vedeţi filmul aveţi suficiente surse mai legale sau nu, dar din punctul meu de vedere este un film care nu o să vă impresioneze în mod absolut.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5RAQXg0IdfI]

Oh no, not me
Oh no, not
Not me, not me

Astăzi trebuia să fie reuniunea forumiştilor, daaar ca de fiecare dată au apărut persoane care să îmi spună: nu mai pot ajunge. Şi din câte persoane eram am rămas…numai eu. Desigur că împreună cu încă doi prieteni de-ai mei ne-am băgat picioarele, am plătit doi lei la intrare şi am plecat să ne plimbăm prin Grădina Botanică.
Recunosc cu mâna pe inimă că îmi doream de foarte multă vreme să merg, dar de fiecare dată găseam câte o scuză să NU merg. Acum nu am mai avut un motiv aşa că mi-am inima în dinţi şi am intrat pe poartă. Am făcut câteva poze care, sper eu, să vă încânte ochii: