Într-o minunată perioadă din viaţa asta a mea mi-am pus o întrebare: ne ducem visele din copilărie până la bun sfârşit?
Nu…sau cel puţin nu cred. Totuşi nu pot spune că nu mi-am îndeplinit o parte din ele.
Totuşi de ce atunci când ajungem la o vârstă renunţăm să mai credem la ce credeam şi în copilărie. Mulţi o să îmi spună: eeeh!!!Erai mică, nu ştiai ce vrei, erau alte vremuri. Totuşi, dacă îţi doreşti un lucru de mic/ă de ce să nu lupţi pentru acel lucru? Cât de mic ar fi el.
Eu cred că orice, dacă luptă, poate ajunge inclusiv astronaut.
La un moment dat încep să apară tot felul de piedici: mamăă că este o prostie ce îţi doreşti, mamăă nu ai bani, nu ai cum, nu te duce mintea, etc. De ce?! Cine spune că suntem incapabili să realizăm acel vis? Doar este al nostru, nu?
Cu cât suntem mai aproape de atingerea acelui vis cu atât suntem mai fericiţi şi mai împliniţi…asta este părerea mea.
Mulţi dintre noi uităm de toate astea…creştem, ne maturizăm şi apar problemele de zi cu zi. Uităm să mai visăm, să ne relaxăm, să ne bucurăm de lucrurile simple.
Posted in