Archive for the ‘zilnice’ Category

(Minulescu)

Tu crezi c-a fost iubire adevarata…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata…

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o poate niciodata…
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!

Când ai nevoie de dragoste

Când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
Când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
Când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
Când esti nefericit nu are sens sa o spui.
Când vrei sa strangi în brate nu ai pe cine.
Când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
Când esti la pamânt cine se intereseaza de tine ?
Cui îi pasa ?? cui o sa-i pese vreodat ??
Fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
Poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
Nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.
Intelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
Fii iubita mea permanenta..
Hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
Sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.
Dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
Când ai nevoie de dragoste.
Când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
Când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.

Nichita Stanescu – “Poem”

“Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…”

Venere si Madona

Plângi, copila? – C-o privire umeda si rugatoare
Poti din nou zdrobi si frânge apostat-inima mea?
La picioare-ti cad si-ti caut în ochi negri-adânci ca marea,
Si sarut a tale mâne, si-i întreb de poti ierta.

Sterge-ti ochii, nu mai plânge!… A fost cruda-nvinuire,
A fost cruda si nedreapta, fara razem, fara fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu esti sânta prin iubire,
Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu parul blond.

Ana Blandiana – Cuplu

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg…
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

Ana Blandiana – “Daca vrei sa nu te mai intorci”

“Daca vrei sa nu te mai intorci
Fereste-te de matraguna –
Ea-mi fura seara glasul
Si plange cu el
Din urmele talpilor tale;
Daca vrei sa ma uiti
Ascunde-te de luna –
Iti va aminti
Cum am mers prin lumina ei
Cu picioarele goale;
Daca vrei sa pleci
Ascunde-te de ploaie,
Fereste-te de ninsoare,
Daca vrei sa ma uiti
Nu te apropia de mare,
Inconjura marea,
Nu te arata sub zborul pasarilor,
Fugi
De salciile cu pletele prelungi,
Pana vei gasi locul unde te
Asteapta uitarea
De tot ce-i viu ascunde-te.
O, dar daca vrei sa pleci
Daca vrei sa ma uiti,
Nu incerca sa mori,
Mai ales nu incerca sa mori –
Stiu sa cobor ca intr-o fintana
Prin flori…..”

(Nichita Stanescu – Viata mea se ilumineazã)

“…
Mai lasa-mã un minut.
Mai lasa-mã o secunda.
Mai lasa-mã o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-mã o briza, o unda.
Mai lasa-mã un anotimp, un an, un timp.”

Floarea magică, Menalaos Ludemis.

Spune-mi sincer. EU?…
Eu să fi fost acela pe care l-ai iubit?
Pune mâna pe inimă – nu aici, dincolo!
Aşa. Şi acum spune-mi,
Eu să fi fost?

Mi se pare că greşim.
Greşim amândoi, amar.
Tu că ai spus-o,
Eu că am crezut-o.
Ne-am iubit? Poate…
Dacă unul nu e nebun,
Celălalt e mincinos.
Să fi iubit eu? Poate…
Să fi iubit tu? Cine ştie?…
Să ne fi iubit amândoi?
Numai Dumnezeu ştie,
Dar El nu prea există.

Vai, vinul dragostei în beau doi,
Dar se îmbată numai unul.
Unul câte unul,
Aşa cum merg ocnaşii
Cu ghiuleaua de plumb la picioare.
Să nu spui că-s aspru. Nu.
Dacă m-ai iubit într-adevăr,
În curând vei uita.
Şi atunci va veni rândul meu
Pentru o dragoste pătimaşă
O dragoste fără margini,
Dragoste de adolescent.
De bătrân.
De copil.
Dragoste până în pânzele albe.
Până la prăpastie.
Până la sfârşit.
O dragoste… pe care,
Dacă te-oi fi iubit vreodată,
N-ar fi trebuit să ţi-o dau!

deci este cea mai haioasa poza primita vreodata :))))

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wvNSI4-PV8s&hl=en&fs=1]


I can’t believe it’s over
I watched the whole thing fall
And I never saw the writing that was on the wall
If I’d only knew
The days were slipping past
That the good things never last
That you were crying

Summer turned to winter
And the snow it turned to rain
And the rain turned into tears upon your face
I hardly recognized the girl you are today
And god I hope it’s not too late
It’s not too late
‘Cause you are not alone
I’m always there with you
And we’ll get lost together
Till the light comes pouring through
‘Cause when you feel like you’re done
And the darkness has won
Babe, you’re not lost
When your worlds crashing down
And you can’t bear the thought
I said, babe, you’re not lost

Life can show no mercy
It can tear your soul apart
It can make you feel like you’ve gone crazy
But you’re not
Things have seem to changed
There’s one thing that’s still the same
In my heart you have remained
And we can fly fly fly away

‘Cause you are not alone
And I am there with you
And we’ll get lost together
Till the light comes pouring through
‘Cause when you feel like you’re done
And the darkness has won
Babe, you’re not lost
When the worlds crashing down
And you can not bear to crawl
I said, baby, you’re not lost
I said, baby, you’re not lost
I said, baby, you’re not lost
I saïd, baby, you’re not lost

Nu stiu cati dintre voi fac cum fac eu…ma trezesc de dimineata, dau pe mtv sau bag muzica la combina [da!inca mai ascult la combina pt ca pc-ul meu e ocupat mereu de catre tata] si dansez…in pijamale, cu parul in 1000de directii, cu puchini in ochi…dansez sa ma simt bine…sa pornesc ziua cu dreptul.
fac asta pentru ca ma binedispune…pentru ca imi place si pentru ca pot :p
muzica face parte din viata mea…ascult la casti peste tot…inclusiv cand sunt la scoala si nu imi place un curs :))
imi place sa dansez pentru ca tind sa cred ca stiu sa dansez
pentru ca ma simt bine cand dau din fund
pentru ca simt ca eliberez toata energia negativa din mine…
Voi cat de des dansati?


Vreau o pauza…una indelungata…mi s-a acrit de invatat…de scoala…de lume.
Azi este o zi de kkt pentru mine…nu stiu de ce…pur si simplu asta cred.Lumea se ia de mine pe bloguri si pe forumuri, oamenii la care tin pleaca de langa mine, am inceput sa primesc “etichete”, sa fiu marginalizata, sa ma simt ca un strain printre prieteni.
Toata lumea are perioade din astea,nu?



Azi am fost intampinata…la usa intrarii in bloc de ghita…catelul carterului
se pusese langa mine si dadea din codita si se alinta langa mine…
nu ma lasa sa trec si desi ii dadusem ditamai bucata de kaizer o ignora total si prefera sa stea la mangaiat…dupa vreo ora am reusit sa scap si eu ;))
era mai fericit si decat prietenii mei…cand m-a vazut….
cateodata cainii sunt mai apropiati si mai sinceri decat oamenii
I LOVE YOU GHITA!!!:X:X:X

Baieti va dau o veste…plec la galati…promit sa incerc sa scriu…oricum de duminica incolo…v-am pupat


De multe ori m-am intrebat: de ce barbatii cauta femeia ideala?Cea cu formele impuse 90-60-90?
De ce am ajuns in stadiul in care judecam o persoana dupa ce etaleaza si nu dupa ce are in interior. Ma uit in privire fetelor frumoase, cu picioare lungi, suple fara niciun defect la exterior si nu citesc nimic in privirea lor…vad goliciune…
nu vreau sa ajung la stadiul ala…nu am fost, nu sunt si niciodata nu o sa fiu perfecta…nu vreau sa fiu.de ce sa fiu? ce imi aduce in plus? mai multi baieti la picioare? asta inseamna ca sunt ipocriti, un job mai bun?sa arat bine si sa fiu proasta? poate ca o sa spuneti: se poate sa arati bine si sa fii si desteapta…da????si cat sunt judecate acele persoane?
nu vreau sa ajung intr-un moment al vietii mele in care sa spun: eu de ce nu pot sa fiu perfecta?de ce sa imi doresc acest lucru?ma gandesc cate fete perfecte sunt judecate pentru chestia asta…aaaahhh e cu ala cu mertan- ii clar sta cu el pentru bani…
stiti ce imi doresc eu de la viata?imi doresc sa fiu eu…sa raman mereu eu…fara sa fie nevoie sa primesc nicio eticheta pentru coperta…da stiu! coperta mea poate fi imbunatatita…sunt perfect constienta de lucrul asta…dar de ce sunt judecata pentru asta?
chiar nu am nimic interesant de spus? chiar trebuie ca existenta mea pe planeta asta sa se limiteze la fizic? este dificil sa supravietuiesti intr-o lume in care societatea sau mai bine zis mentalitatile secolului 21 impun un tipar in ceea ce priveste femeia: 1.80…90-60-90 50 de kg…
de ce?
de ce nu pot sa am mai putin de 1.80 si mai multe kg si cm? sau sunt obligata sa am aceste masuri pentru a supravietui in lumea asta?
nu vreau…refuz sa imi doresc sa ajung o papusa barbie…
sa ajung un model pentru niste mentalitati incapabile sa se gandeasca la consecintele pe care le produc…cate fete au murit din cauza anorexiei??stiti motivul? pt ca pe sticla se prezinta perfectiunea…pentru ca atunci cand intri intr-un magazin vezi numai haine cu marimea xs…extra small…de ce?
de ce sunt nevoita sa caut o zi intreaga o bluza care sa nu fie pentru anorexice?sau un sutien cu marimea mai mare decat 0?!
sunt satula sa tot vad cum ni se impune sa fim perfecte.da !!!ni se impune…intra intr-un magazin pentru femei si vezi cate haine au marimea xs si cate au marimea 40…si o sa ramai socat/a…
sunt criticata ca nu arat bine…si ce?de ce nu ma critici pentru mentalitatea mea?pentru ideile mele? fizicul rezista pana la 50,,,mentalitatea o viata [de-a lungul vietii ii sunt aduse imbunatatiri]…
mi s-a spus ca din cauza aspectului meu nu o sa ma marit niciodata…de unde stii tu??daca o sa ma iubeasca pentru modul in care rad?pentru modul in care ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe buze?pentru modul in care gatesc, alint, cant sub dus, vorbesc la telefon, scriu pe calendar,pentr fiecare clipa in care ma saruta si ma tine in brate…
de ce nu te gandesti draga straine si la asta inainte sa ma etichetezi?


Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa fii intr-o casnicie?Eu una sincera sa fiu nu ma vad nici macar intr-o relatie…motivul?lipsa increderii in propriile forte,dar mai ales datorita lipsei increderii in EL.
poate ca nu o sa imi greseasca niciodata…si daca o face?toti prietenii mei stiu ca eu mai presus de orice nu pot ierta inselatul…cum ar fi ca dupa 10 ani de casnicie sa afli ca te-a inselat?sau de ce nu ca tu nu ii mai poti fi fidela…ca nu il mai iubesti.chiar ma ingrozeste ideea.sa petreci o viata langa o singura persoana.una singura.sa te trezesti langa ea si sa adormi langa ea.stiu…pare a fi cel mai frumos lucru,dar oare nu te-ai plictisi?cum este sa stai langa un om atatia ani si sa te trezesti intr-o buna dimineata si sa spui: frate eu m-am plictisit…vreau altceva.pai nu il apuca toate nebuniile?
pe mine m-ar apuca…
cred ca ma ingrozeste mai mult ideea de a fi…nevasta: si aici vorbesc si de acele atributii de acest gen. nu zic ca nu ne-am imparti treburile casei,dar eu am o foarte mare problema: prefer sa fac toata treaba de una singura si sa il las pe el sa se uite la meci decat sa ma incurce :)))))
mmm nu stiu…multi m-au judecat cam aspru pentru mentalitatea de acum…poate ca totusi nu o sa gandesc la fel si peste 2 ani sau cand o sa fiu in acea relatie minunata de care toata lumea vorbeste,dar intre timp ma multumesc cu ce am, cu orgoliul si incapatanarea, cu mentalitatea infantila…
nu este bine,dar ele ma scapa din toate belelele in care ma bag in fiecare zi 😀