Nietzsche a murit

Archive for the ‘mistere’ Category

Dimineaţă…chioară de somn mă îndrept spre gura de metrou. vine metroul, mă urc şi aştept să plece.
aproape de staţia la care trebuia să cobor trece un individ pe lângă mine. parfumul lui, inconfundabil de altfel, m-a trezit instantaneu. puţea de la un kilometru distanţă. DE CE?!!!!
este dimineaţă…de ce puţi de dimineaţă???
ca să fie tacâmul complet a mai făcut şi ceva sapături nazale…poate poate dădea peste o mină de aur…sau poate de un săpun cu apă?
în fine.
o altă chestie pe care nu prea o înţeleg este cea cu pasatul locului unei bătrâne. mulţi nici măcar nu se simt că mămăiţa abia se ţine pe picioare…de ce nu îi pasezi locul? că doar nu mori dacă stai câteva staţii în picioare…
nu înţeleg de ce oamenii ascultă manele la telefoane- fără căşti că e mai COOL aşa…să afle şi ceilalţi ce gusturi muzicale ai…sau pur şi simplu ascultă muzică la căşti atât de tare încât aud şi eu… nu este normal
molfăitul gumii ca o vacă pierdută prin metrou: de ce molfăi guma aia parcă ai fi o vacă? serios? este absolut dizgraţios- mai ales pentru o fată. nu am nimic împotriva oamenilor care mănâncă gumă, dar totuşi…fă-o mai delicat
vorbitul la telefon setat pe interfon…cât să audă şi vecinul cum te cerţi cu lumea…
sunt multe lucruri care se întâmplă la metrou şi pe care nu le înţeleg…eehh noi să fim sănătoşi…
p.s: încă nu îmi vine să cred că am trecut la politologie :))

Citeam de dimineaţă- în metrou despre violenţa în şcoli. toate bune şi frumoase până ajung la faza cu “cei care ar trebui să supravegheze şcolile mereu sunt părinţii”. replica mea: POFTIM? să muriţi voi!
păi de ce şcoala angajează gardian? de ce şcoala apelează mereu la organ[-ul de poliţie]?
eu ca părinte îmi dau odrasla la şcoală ca VOI să aveţi grijă de el. că pe lângă educaţie mai aveţi şi obligaţie de a-l supraveghea. că dacă nu sunteţi în stare să îl educaţi măcar să îl ţineţi sub observaţie.
de ce eu, ca părinte, am obligaţia să supraveghez şcoala? eu nu am muncă? eu nu am alte treburi? da! okey! mă interesează viaţa plodului, dar asta nu înseamnă că tre* să mă ţin după curul lui peste tot…şi da! pentru copii şcoala este un refugiu faţă de părinţi.
deci…până la urmă eu de ce trebuie să vin SĂ VĂ PĂZESC ŞCOALA? de ce aveţi angajat acel minunat gardian pe care îl plătesc din fondul şcolii?
îmi amintesc că gardianul de la fostul meu liceu era un pămpălău şi jumătate…se temea de toţi ăştia mai mari…şi tot aşa. bun! multe şcoli au apelat la acele agenţii “minunate” de pază şi protecţie…cu nişte gorile retardate şi analfabete.
nu e de mirare că nu sunt ăia cei care le vând copiilor droguri.
poliţia de ce nu se sesizează să acţioneze cumva, să facă ORICE numai să nu mai existe astfel de cazuri. dar de ce să facă atâta vreme cât încă îşi mai iau şpagă de la bogătaşi şi toate alea.
de profesori nici nu mai zic…90% din ei preferă să stea să îşi bea cafeaua liniştiţi la pauză fără să se gândească de tâmpeniile care se petrec în şcoală. doamne fereşte! să renunţe ei la asta? nici vorbă. mai bine îi împuşti.
uneori îi apreciez pe ăia care îşi meditează copiii acasă. păcat că la noi chestia asta nu este aşa de bine văzută. nici de oamenii de rând, nici de minister. că deh! dacă ar face toţi aşa nu ar mai avea ăia de la minister cu ce să plece în vacanţe.
şi uite aşa nu se ajunge la nicio soluţie…ca de obicei…
poliţia se plânge că nu poate să se impună în faţa unor ţânci de clasa a8a şi violenţa predomină…până când moartea îi va despărţi

pentru mine relaţiile mereu au fost o enigmă, niciodată nu le-am înţeles şi niciodată nu am ştiut să am o relaţie normală de la un capăt până la altul…
asta e! nu e punctul meu forte.
totuşi sunt curioasă de un lucru: dacă luaţi o pauză în relaţie cam cât timp aţi fi dispuşi să aşteptaţi?
eu una am mai avut astfel de “pauze”, dacă le pot numi aşa, dar niciodată nu l-am aşteptat pentru că ştiu că oricum acea relaţie nu o să mai aibă un viitor. şi de unde îmi dau seama? de cum mi-a spus : hai să luăm o pauză. deci să mor dacă înţeleg. cu ce mă ajută pe mine că îmi spui : luăm o pauză ,nu ne despărţim când oricum şi tu şi eu suntem conştienţi că nu o să mai fie niciodată nimic între noi. mi se pare o pierdere de timp….la fel ca şi chestia aia cu : să rămânem prieteni după…mă leşi! cu un singur băiat am rămas în oarecare relaţii bune- şi când zic asta mă refer că încă ne mai salutăm pe stradă.
de ce nu cred în prietenia din afara relaţiei? pentru că eu văd în el un prieten înainte de a-l vedea iubit…şi din moment ce nu mai avem nici măcar asta în comun- să spunem un lucru pe care amicii/ prietenii îl fac împreună atunci de ce? mi se pare un gest de maltratare a sufletului…tu vrei să îl/o săruţi şi el/ea îţi trânteşte: ştii suntem numai prieteni.
fie sunt eu mai bătută în cap fie chiar aşa este cum zic…nu îmi pot da seama…care este de fapt şi de drept adevărul?
ce înseamnă o relaţie?
că să mor dacă aş şti să dau o definiţie…până acum credeam că e : îl iubeşti, te iubeşte, împărţiţi totul, discutaţi orice, eşti geloasă/ gelos dacă vezi că vorbşte cu exul/exa şi tot aşa…dar se pare că m-am înşelat…
nu pot să înţeleg cum unii oameni stau împreună pentr tot restul vieţii, cum ajung să se cunoască atât de bine încât îşi dau seama de orice…
deci eu nu înţeleg…înţeleg procesele de la fizică, chimie, biologie, dar asta nu!
cred că la fabricare au uitat să îmi monteze şi piesa asta pentru relaţii…că altfel nu îmi explic.
de ce întreb? pentru că mă macină, pentru că am ajuns la 23 de ani şi eu nu ştiu nici măcar din jumate din cât credeam că ştiu…şi este enervant…stresant….absolut sâcâitor.

mami mami eu cand o sa fiu mare vreau sa fiu….

Asa sa fie?
sa se fi terminat?
nu e posibil

si nu stie
cum sa ceara
cui sa ceara
nici ea nu mai stie

De ce trebuie sa primim etichete? S-a gandit oare cineva de ce toti oamenii arunca in stanga si in dreapta etichete? De ce oamenii sunt catalogati?
arata bine
e destept/ desteapta
are bani
are masina
are numai haine de firma…
si tot asa…
oare oamenii au devenit chiar atat de inapoiati mintal incat au ajuns sa judece o persoana numai dupa exterior?
mi se pare o aberatie….cu ce drept ma judeci tu pe mine?!ce te face sa crezi ca esti altfel decat mine?
stiu!
nu ar trebui sa imi pese de ce spun altii despre mine…si totusi lucrul asta ma afecteaza…si nu numai pe mine. pe oricine. de ce? pentru ca sunt perfectionisti din fire, pentru ca ne dorim sa atingem nivelul de asteptari al altor persoane, pentru ca nu ne-am impus un set de reguli: DA FRATE! asta sunt… imi place x,y si z…daca lu’ cutarescu nu ii place sa ii fie de bine.
nu!
putini sunt oamenii care au refuzat sa fie pe placut cuiva…macar o data in viata asta…daca ar fi sa ma intrebi…ti-as spune ca nu exista o asemenea persoana.
ajungi sa depinzi de ceilalti, de punctul altora de vedere si pana la cele mai banale lucruri: cum imi stau blugii? ce crezi ca ar merge la bluza asta, sa iau branza sarata sau dulce?!
si tot asa.
cred ca avem o fobie pentru luarea deciziilor. ne este frica de consecinte, de faptul ca o sa raspundem pentru faptele noastre…de ce sa fim noi vinovati cand putem da vina pe altcineva: TU ESTI VINOVAT/A! tu mi-ai spus sa fac asta!
asta e adevarul.oricat de mult o sa incercati sa imi demonstrati contrariul eu va garantez ca daca este sa stati sa va ganditi macar un minut o sa va dati seama ca a existat macar un moment in viata voastra cand, indirect, ati cerut ajutorul altcuiva…
ne certam cu prietenii si ajungem sa spunem: era un idiot! avea pitici la cap, dar nu gandim ca: nu am stiut sa imi aleg prietenul bun, nu trebuia sa am incredere in persoana respectiva.
e mai simplu sa pasam vina.
de ce?
pentru ca suntem comozi. pentru ca nu vrem sa fim noi tapul ispasitor.pentru ca suntem atat de disperati de atentie incat suntem capabili sa facem din tantar armasar…
pentru ce toate aceste lucruri?
cu ce ma ajuta negarea propriei vinovatii?

Scriu imatur si infantil…am idei de multe ori aruncate doar de dragul de a fi aruncate…
Nu scriu despre politica pentru ca nu imi place, pentru ca de multe ori nu o inteleg si nici nu ma chinui sa o inteleg. Nu scriu despre sport, muzica sau teatru pentru ca nu ma atrag. Nu scriu despre PR pentru ca nu este in viitorul meu, pentru ca nu asta imi doresc. Citesc unele bloguri si ma ingrozesc…daca al meu nu este la acel nivel.stiu! scriu pentru mine…dar scriu si pentru altii, scriu si pentru cei care nu ma cunosc in real life, scriu pentru cei care ma stiu si nu ma cunosc, scriu pentru multe persoane care uneori nu ma apreciaza, care ma jignesc cu cuvinte dure, care rad de ideile mele.
De ce fac asta?
de ce mereu incerc sa impresionez cu idei noi?!
de ce nu mai am idei noi sa impresionez?
daca maine m-as opri brusc din scris oare cate persoane si-ar aminti de blogul asta?
daca maine nu as mai fi pustoaica aia rasfatata care se plange ca i s-a rupt o unghie sau ca parul nu ii sta asa cum trebuie?!
ce s-ar intampla daca de maine nu as mai fi? oare cui i-ar fi dor de mine?
nu am idei clare…nu stiu ce vreau de la mine…niciodata nu am stiut…niciodata nu am fost multumita de mine, mereu am simtit ca ma dezamagesc, ca nu ma ridic la nivelul ala… sau poate ca vreau sa fiu la nivelul impus de oameni ca sa ma simt in siguranta…sau poate pur si simplu caut sa fug de idea de a suporta criticile.
de ce nu sunt matura? de ce nu incerc sa fiu? oare este chiar atat de greu? sa fiu matura?!sa gandesc ca un om de 23 de ani?! sa simt ca un om de 23 de ani, sa analizez, sa ma comport, sa ma imbrac, sa ma educ, sa ma dedic activitatilor specifice varstei?
sa nu ma mai pisicesc in metrou cand ma iei in brate sau cand ma supra pentru fiecare nimic pe care il aud…sa nu mai mananc vata pe bat sau sa te trag dupa mine la targurile cu dulciuri…noi si copiii de 6 ani.
poate nu sunt destul de matura…poate refuz sa fiu
uneori nici nu mai stiu cine sunt…poate ca identitatea mea este nula…poate refuz sa am o identitate de frica sa nu fiu criticata…oare cum ar fi sa fiu o umbra…cine mai critica umbrele?

Cineva mi-a spus ca tot ceea ce scriu este inutil…nu mi-a dat si explicatii…pur si simplu mi-a tuflit-o in fata.
cine ma cunoaste stie ca’s destul de sensibila la chestii din astea…mai ales cand vine vorba de lucruri in care pun suflet.
iar blogul este unul dintre lucrurile care ocupa un loc destul de important in inima mea.
sunt ideile mele…trairile mele
cum am suferit pentru cineva
cum am plans dupa bunica mea
cum m-am bucurat cand am fost in franta
cum v-am chinuit cu joculetul
cum m-am indragostit prima data…
si cum iubesc pentru prima data

si acum va intreb: SUNT SAU NU INUTILA?

Cea mai macabra zi din viat mea…
m-a trezit melodia ei…
ritmul devenise ruginit
trist
m-am speriat
eram singura
un fior mi-a strapuns trupul…
ma uitam in camera si nu simteam decat ritmul acelei melodii
o melodie trista
al balerinei
al balerinei ucise de iubirea ei
de durerea provocata…
ce sinistru…
parca sta langa mine si imi spune…
l-am iubit
l-am iubit
rochia murdara, parul despletit aluneca pe spate
e uitata de toti
incearca sa mai danseze pe melodie
dar nu mai poate
e prea singura
e prea moarta in interior
oare cineva o mai vrea?

Cand eram mica tot auzeam pe la babe: vai ce a facut x cu y!ca au pacatuit, ca inca nu sunt casatoriti! ca de ce mai intra in biserica…blah blah blah.
la scoala- atunci cand am aflat si eu cum sta treaba cu sexul -doar din carti…nu va mai ganditi la altceva-o aud pe profa de religie: biserica interzice sexul inaintea casniciei- sau e impotriva.
de ce?
adica nu vad rostul…toti indivizii din lubea aceasta mi se par niste ipocriti…cum isi permit ei sa imi spuna MIE ce sa fac…cu ce drept?!
ca dumnezeu nu aproba chestia asta, ca dumnezeu nu e de acord, ca in stanga si ca in dreapta. biserica este impotriva autocunoasterii corpului, a filmelor pentru adulti, a dulciurilor…ma mir cum de nu este si impotriva dansatului-sau poate este si eu nu stiu-
de ce esti pacat sa faci sex inaintea casniciei? in biblie nu scrie nicaieri ca eva era maritata cu adam si totusi…au avut copii…sa nu mai spun ca din cate am citit eu din biblie realizam ca aia au facut incest…dar in fine.revenim la povestioara noastra.
eu una nu cred in biserica…sau in ceea ce incearca sa mi se spuna de catre supusii ei. de ce? pentu simplul fapt ca ii consider niste ipocrti…care impun niste reguli stupide…reguli pe are numai frustratii si babele le accepta.
okey!inteleg! ai 70 de ani si alta treaba mai buna nu ai de facut decat sa te duci la biserica si sa il asculti pe nenea preot ca el stie mai bine…dar eu de ce sa fac asta?de ce sa ma iau dupa o mentalitate invechita…ce as avea de castigat?
mi s-a cam luat sa tot aud: biserica sustine/crede/incurajeaza/doreste…..
eu cred ca biserica ar trebui sa stea la locul ei si in loc sa atenteze la putere sa fie doar slujitoare lu* nenea de sus…sa fie modesta si ascunsa…nu sa auzi glasul ei suav la fiecare colt de strada…
dar acum vine intrebarea mea: ESTE SAU NU PACAT SA FACI SEX INAINTE DE CASNICIE?