Nietzsche a murit

Archive for the ‘infectii ale societatii’ Category

În ultima vreme am văzut la metrou acelaşi stil vestimentar la 99% din femeile de pe la metrou: blugii/ pantalonii băgaţi în cizme…groaznic…să vezi din 30 de femei că 25 sunt îmbrăcate la fel…geez!
mai grav e că unora le stătea ca naiba….dar deh! sunt în ton cu moda.
acum dragii mei să fim serioşi…cât o să mai dureze chestia asta? până când se schimbă moda?
serios! de ce trebuie să fim nişte sclavi ai modei?
de ce suntem judecaţi dacă nu suntem în ton cu moda?
eu sinceră să fiu prefer să mă îmbrac aşa cum mă simt bine.
uneori criticăm piţipoancele şi ne luăm de ele, dar nu vedem că ele dictează de cele mai multe ori moda…este şi normal după părerea unora.
şi acum serios!!! cum e să vezi o tipă la 50 de ani îmbrăcată ca o puştoică de 18? mie mi se face greaţă…okey! înţeleg! te simţi bine şi arăţi bine în hainele alea, dar totuşi ai vârsta pe care o ai…nu mi se pare normal să te mai îmbraci ca o puştoaică…
eeh!! dar ce ştiu eu? sunt doar o bătrânică în trup de copil…sau invers…eh cine mai ştie?
p.s: Am băut fervex şi tot nu mi-a trecut răceala
p.s2 Ş mâine este ziua mea şi a lu daddz de nume aşa că aştept să ne spuneţi “la mulţi ani!”

În plimbările mele zilnice cu metroul m-am oprit şocată la văzul unui afiş scris de un bunicuţ: sunt actor! am rămas fără bani de pastile.
la piaţa victoriei stă mai tot timpul o bunicuţă- fostă profesoară de limba română.
la piaţa unirii stă o mamăiţă care vinde mileuri- nu are bani să îşi ia pastile pentru tratament.
căt trebuie să mai suporte oamenii ăştia? mereu mă îngrozesc că şi noi suntem ca ei…că în orice moment putem ajunge la un metrou şi să cerşim pentru o pâine.
studenţi care sunt în stare să te pupe şi în fund numai să aibă bani de o pâine…
unde sunt banii alocaţi bătrânilor? unde sunt banii alocaţi studenţilor?
în timp ce nenorociţii îia de politicieni îşi petrec vacanţele prin ţările exotice oameni mor in wc-uri ecologice îngheţaţi, bătrânii sunt aruncaţi în niste case pentru ei…copii abandonaţi pe străzi.
m-am săturat să tot văd oameni care mor din cauza nepăsării altora- şi aici spun strict de cei de la putere…care stau ca porcii şi dorm în senat, care îşi iau o ciorbă cu 5 bani, care au maşini bengoase…
oameni buni când o sa ne trezim iar la realitate şi să conştientizăm că numai noi putem aduce schimbare în ţara asta…
de ce nimeni nu mai strigă acum : REVOLUŢIE?
de ce nimeni nu mai vrea o schimbare?
de ce nu ne-am săturat încă de prostia din politică? de minciunile care ni s-au spus de atâţia ani?
ăia din 89 pentru cine s-au sacrificat? am ajuns să fim atât de ignoranţi încât nu ne mai interesează nimic pe lumea asta?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gdz3yalNkPM&hl=en&fs=1]

Ne-am trezit buimaci amândoi…ne uitam cu frică unul la celălalt…parcă păcătuisem, parcă ucisesem pe cineva.
el îmi evita privirea, eu aveam lacrimi în ochi…ce ciudat…ieri se putea uita în ochii mei…cât i-am greşit? unde am greşit? aseară părea fericit…părea am zis!
Îmi cheamă un taxi…îmi pun cojocelul pe mine, mă aranjez în grabă şi dau să deschis uşa. el mă opreşte de mână, mă ia în braţe şi mă sărută…mereu m-am chinuit să îi ajung până la gură…mereu am stat pe vârfuri când a vrut să mă sărute…
după un lung sărut îmi deschide uşa..
– ne mai vedem şi mâine?
– o să fiu plecat…
închide uşa …
intru în taxi, dau adresa şi mă fac că nu îl aud pe şofer…
mă uit pe geam…
aseară a nins.
oare când o să mă mai văd cu el….
simt cum îmi curge o lacrimă…o şterg fugitiv şi îmi muşc buza…şi eu am vrut asta…
mi-aş fi dorit să stăm mai mult în pat. ador să mă ţină în braţe…este unul dintre lucrurile pe care le face foarte bine.
primesc un mesaj: “te implor să nu mă mai cauţi. C”
un fior îmi străpunge tot corpul…de ce nu mă mir? el doar atât vroia de la mine…aşa a vrut şi prima şi a doua şi a zecea oară…
nimic nu mai este aşa cum era…sau cum credeam că o să fie…

urmează ca mâine să mă duc la muncă…nimeni nu ştie ce s-a întâmplat…nici măcar eu.
de la spital am plecat pe jos…să mă eliberez, să nu mă gândesc…
mă mint şi-mi spun: nu eram pregătită pentru aşa ceva…

Ora 23.30… mă uit la ceas..nu am somn
Este atât de ciudat.
De obicei la ora asta dorm…azi probabil că este o zi mai specială…nu ştiu de ce.
Este aproape 1 Noiembrie…a mai trecut un an. Îmi amintesc de el şi o durere acută îmi izbeşte inima.
Iau câteva guri de vin…unul roşu şi sec…deschid laptopul şi mă apuc să scriu.
Undeva pe drum mă pierd în idei. Încerc să îmi amintesc de toţi partenerii mei, dar nu îmi mai amintesc decât un sfert din ei.
Mai iau o gură de vin. Este bun…mă înţeapă puţin la limbă şi asta îmi dă plăceri nebănuite.
Mă uit pe geam…nu văd nicio lumină aprinsă. Toţi distruşii dorm la ora asta.
Mi-am amintit de prietena aia a mea din copilărie. Ar trebui să o sun să văd ce mai face…îmi este dor de ea…destul de dor…sau poate mă mint…nici eu nu ştiu prea sigur.
Sună telefonul…nu răspund. nu am chef…de ce să am chef?
Mai iau o gură de vin…de data asta am luat o gură prea mare…mi se face pielea ca de găină…deja simt cum picioarele mi se înmoaie…îmi place…mă simt ca şi când aş zbura.
Mă gândesc la ce o să fac mâine. N-am niciun chef să mă duc la muncă…
Mai am 2 guri de vin..dar nu mai pot să le beau…am obosit…mă gândesc să mă culc…şi totuşi nu pot.
Deschid mess-ul…în lista mea sunt câteva persoane…niciodată nu mi-a plăcut comunicarea virtuală…este prea parşivă pentru mine.
El îmi trimite un mesaj: hai la o cafea!
Îi răspund în grabă:
Mă îmbrac şi vin la tine.
În mai puţin de o oră sunt la el. Am pe mine o cămaşă de noapte şi atât…
Închidem luminile şi…
uităm de cafea până dimineaţa.

Nu ştiu din ce motiv mi-am amintit de o discuţie purtată acum cateva luni cu o fostă colegă de muncă. Subiectul? GEORGE PRUTEANU.
Discuţia avea loc imediat după ce a murit.
Şocul ăla mare a fost în momentul în care m-a întrebat: CINE E GEORGE PRUTEANU?
Reactţa mea a fost una destul de …ciudată ca să îi spun aşa: Cum?! Nu ştii cine e George Pruteanu? Dar de Eminescu ai auzit?
În secunda doi tipa mi-a întors spatele vizibil deranjată de atitudinea mea şi nu mi-a mai vorbit niciodată.
Nu mi-a venit să cred că individa- de altfel studentă- habar nu avea cine e George Pruteanu. Nu cere nimeni să ştii toate lucrările sale sau să ştii cât poartă la pantofi sau ce îi place să citească, dar măcar bunul simţ să îmi spui că a fost critic literar…sau este prea greu.
Este îngrozitor când mai aud câte-un puşti care habar nu are cine au fost oamenii deştepţi din ţara asta. Oameni care au avut mereu un cuvânt de spus.
Degeaba ştii tu toate versurile de la Adrian Copilu Vrăjeală şi alţii din acelaşi domeniu, dacă nu ai auzit în viaţa ta de persoanele care într-adevăr au fost şi sunt esenţiale pentru cultura noastră. Vai de mama noastră unde o să ajungem. Mi-e groază când mă gândesc câţi analfabeţi au maşini, vile, bani şi tot ce îşi doresc, dar care în loc de semnătură pun un mare X.
Se pare că trecutul este nesemnificativ. Nu mai contează câţi oameni s-au chinuit să ne înveţe să fim români şi să ne mândrim cu asta.

P.S: Am primit observaţie că nu scriu cu diacritice. Aşa că dragii mei de azi o să încep să scriu cu diacritice.

In ultima perioada a aparut o noua moda: astia cu netul sa doneze bani pentru copii, pentru batrani…la la la
Initial am zis: eeh!!inca un spam, dar mai apoi am inceput sa citesc pe blogurile altora ca : donati pentru x, donati pentru y.
Stiu ca sunt de condamnat cuvintele pe care le scriu dar asta este adevarul. ce te face sa crezi ca eu imi permit sa donez o suma de bani?
si nu cred ca 1 leu te ajuta cu ceva.
de multe ori am fost judecata pentru lucrul asta si de fiecare data am dat acelasi raspuns: exista oameni care au de 1000 de ori mai multi bani decat am eu…ei de ce nu doneaza?
ce te face sa crezi ca eu am atatea posibilitati cat sa donez – si sa fim seriosi…oricat de mult ai aprecia acel 1 leu sunt mai mult decat sigura ca nu te-ar ajuta cu nimic.

asta e!
nu donez!
si cu asta basta

Citeam la Dani despre subiectele tabu…
despre ce se intampla intre 4 pereti intre un el si o ea.
acum sa imi fie cu iertare, dar cati dintre voi au curajul sa recunoasca 100 % ce fac si ce nu fac in intimitate?
eu sunt sigura ca majoritatea au cel putin un mic secret murdar pe care nu il dezvaluie. un lucru pe care il tineti numai pentru voi.
de ce?
de ce au aparut aceste subiecte tabu?

ca sa vedeti! religia isi baga nasul peste tot.
nu este de mirare ca a devenit o moda sa iti exprimi sentimentele intre 4 pereti si atat. nu spun acum sa incepi sa ai orgii in plina strada, dar sa nu se uite lumea ciudat la tine cand le spui ca ieri ai “pacatuit” de vreo 3 ori cu iubitul/ iubita tau/ta si ca nu regreti nici macar o clipa.
eeeh ce stim noi, nu?
stim ca trebuie sa ne ascundem si sa tinem numai pentru noi…sa nu experimentam si eventual sa ne casatorim virgini ca doar asta spune biserica…si biserica spune numai lucruri bune…
sunt curioasa cata vreme o sa mai fie frica asta de libertate?

Am reintrodus moderarea comentariilor!
nesimtirea din ziua de azi e mare…
asa ca nu mai trec cu vederea
daca nu aveti cei 7 ani de acasa nu inseamna ca trebuie sa trebuie sa vi-i dau eu.
daca esti retardat si ma injuri pe blogul meu o sa suporti consecintele.
gata fratilor!
mi s-a luat de nesimtirea de care dau dovada unii oameni

Mi s-a aprins de curand beculetul…de ce dorim sa fim altfel? cati dintre noi sunt multumiti in totalitate de modul in care arata?
hai sa luam un exemplu…pe cine? pe mine. [da stiu stiu egoista si nu ma gandesc decat la mine].
in viata asta am trecut prin 1000 si una de schimbari:
1. am fost satena cu suvite blonde
2. roscata
3. bruneta
4. caramel
5. ciocolatie
6. mi-am pus piercinguri
7. stilul vestimentar mi-l schimb ca pe chiloti
8. niciodata nu ma rezum numai la o singura idee
9. am avut lentile de contact

de ce faceam toate astea? din dorinta de a impresiona, din dorinta de a-i multumi pe altii…abia acum ceva vreme am realizat ca de fapt nu trebuie sa impresionez pe nimeni…poate doar pe mine.
intr-un final la asta se rezuma totul. sau cel putin asta considera majoritatea.
cautam sa fim altfel numai din dorinta de a impresiona pe ceilalti. la ce bun?
de ce dorim sa avem ochii albastri cand natura ni i-a lasat negri?
de ce dorim sa avem parul rosu cand natura ni l-a lasat castaniu?
si tot asa.
intr-un final totul se rezuma la parerile celorlalti despre noi.
vrem sa impresionam de frica de a nu fi marginalizati, de a nu dezamagi…cand de fapt fugim de responsabilitate, de ideea de a nu ne dezamagi pe noi insine…asta e adevarul.
vrem sa fim altfel pentru ca speram sa scapam de responsabilitatile vechiului “EU”.
vrem sa fim acceptati dupa niste criterii- este machiata, ai haine de firma, ai ceas nu stiu de care, ai telefon si masina esti tare…daca ai numai creier esti un loser! un nimeni! un lame! sa fim seriosi!
intr-un final: de cine fugim cand vrem sa fim altfel? cine este persoana din spatele acestor dorinte de schimbare?
intotdeauna este o persoana!
de ce?!
pentru ca aducand modificari fizicului credem ca putem scapa si de trecut…si totusi trecutul nu se modifica

Sunt in galati de ceva vreme si simt deja ca o iau rara din cauza plictiselii…anyway nu despre asta vreau sa scriu, ci despre o chestie care pe mine ma baga in ceata.
de ce la supermarket lumea intra pe la iesire si iese pe la intrare?
adica eu tind sa cred ca semnele alea au fost puse cu un scop acolo si nu doar de ochi frumosi.
ultima data cand am fost intr-un supermarket am incercat sa imi fac loc sa intru pe la INTRARE in timp ce duduile si cocolarii ieseau pe aceeasi usa…
pai sa imi fie cu iertare ca eu chiar nu mai intelg.nu stiti sa cititi? sau pur si simplu nu stiti sa distingeti una de alta?
okey! am inteles! nu toate lumea stie partea aia esentiala a bunelor maniere, dar de ce te uiti urat la mine cand iti fac observatie ca iesi pe la INTRARE?!
cu ce sunt eu vinovata ca tu inca nu ai cei 7 ani de acasa?!
eeeh! asta e! stiu!
nu le pot avea pe toate, dar oare voi chiar nu vreti sa aveti macar cei 7 ani de acasa cand vine vorba si de altii?