Archive for the ‘familie’ Category
Posted in 
De ceva vreme incoace mai marii Bucurestiului incearca sa bage pe gat romanului o chestie desteapta promovata intr-un mod cretin: RECICLAREA.
Acum fie vorba intre noi chestia asta este mult prea sofisticata…sau poate dureaza prea mult…una din doua.
Cum sta treaba?!
simplu…sau nu
strangi in pungi separate resturile menajere. pentru prosti desenez: intr-o punga pui hartia, intr-o punga pui plasticul, intr-o punga pui sticla…si tot asa.
toate bune si frumoase pana aici, nu?
doar ca se mai gasesc cate 2-3 “destepti de-ai natiunii” care sa arunce sticla la plastic, hartia la sticla si plasticul pe langa ghene.
pai bine dom’le asa te-a invatat mamica ta acasa?
o alta problema: supermarketurile: dau pungi pe banda rulanta…pai bine bre…de ce promovezi in magazinul tau reciclarea daca la casele de marcat bagi pungi de plastic? ia lamureste-ma! e mai ieftina? ce iti iese din toata afacerea asta? nici voi nu stiti, asa e?
imi amintesc de o faza dintr-un magazin. imi cumpar o bluza si cand o duc la marcat tipa imi spune: punga de plastic sau de hartie?
eu ma uit debusolata la ea si o intreb: si care e diferenta?
pai punga de plastic e gratis si aia de hartie este 1 ron- ne-au bagat astia de la ministerul mediului pe gat faza cu reciclarea si trebuie sa dam si pungi de hartie, dar trebuie sa platiti pentru ea.
am ramas perplexe la chestia asta…cum vrei tu sa se apuce romanul de rand de reciclat cand in loc sa ia de la magazin pungi ecologice pe bani ia pungi de plastic moca?!
doi la mana: ni s-a bagat pe gat toata afacerea asta si nu am fost educati corespunzator. pai badea gheorghe care s-a mutat la bucuresti crezi tu ca o sa stea sa invete despre reciclare? despre beneficiile care i se aduc? sa fim seriosi
romanul de rand o sa se apuce de reciclat numai in momentul in care o sa vina cineva sa ii sorteze gunoiul si eventual sa i-l si ia de la usa.
eu una am avut cateva tentative de reciclare…noroc cu frate’miu care imi mai da cate-un capac cand nu fac totul ca la carte…
si totusi
voi
ce stiti despre reciclare?
un mic ajutor: despre reciclare
De aproape 3 ani fac drumul asta…imi place…desi am ajuns sa cunosc fiecare statie, fiecare casa, fiecare copac de pe marginea drumului. imi amintesc cum a fost prima data cand am stat lipita de geam tot drumul. cu ochii mari si fascinata. am plecat dintr-un oras mic…si acum…acum ajungeam in capitala.
dar oare cati dintre voi merg atat de des cu trenul? ia uite ce fac eu in tren
-stiu cand vine controlorul si mereu ii dau biletul pe jumatate adormita…imi multumeste si pleaca mai departe.
-am descoperit metode de a dormi foarte lejer [sunt si mica asadar am un MARE avantaj
-nu mai vorbesc cu babele in tren- la ultima discutie mai aveam putin si ne dadeam in cap: “tineretul din ziua de azi dom’le este needucat”
-mereu adorm citind prima pagina a revistei
-ascult muzica lenta…cat sa imi pice ochii in gura
-mereu am apa si prostioare de rontait-niciodata ciocolata ca ma apuca nebunelile
-fac poze- cand am aparatul la mine
-am mereu bagaj mult- ceea ce inseamna ca tre’ sa stau singura ca daca nu ma iau babele la 13-14
-vorbesc la telefon ca nebuna- eventual mai stau si pe mess
si cam atat.
la anu’ dau de carnet sa vin cu masina ca nu se mai poate :))
Cineva mi-a spus ca tot ceea ce scriu este inutil…nu mi-a dat si explicatii…pur si simplu mi-a tuflit-o in fata.
cine ma cunoaste stie ca’s destul de sensibila la chestii din astea…mai ales cand vine vorba de lucruri in care pun suflet.
iar blogul este unul dintre lucrurile care ocupa un loc destul de important in inima mea.
sunt ideile mele…trairile mele
cum am suferit pentru cineva
cum am plans dupa bunica mea
cum m-am bucurat cand am fost in franta
cum v-am chinuit cu joculetul
cum m-am indragostit prima data…
si cum iubesc pentru prima data
sunt ideile mele…ca niste copilasi…sunt ceea ce ma reprezinta. tot blogul asta sunt eu! ma defineste 100%. in el am scris tot ce simteam: nervi, bucurii, plictiseala, pasiuni…si totusi
a venit cineva si mi-a zis: este inutil..
ma doare sa aud asa ceva
e ca si cum toate sentimentele mele sunt inutile, toate ideile mele sunt inutile…si ma doare…pentru ca nu mi se pare normal sa imi spui asa ceva…este…terifiant! chiar si pentru mine
si acum va intreb: SUNT SAU NU INUTILA?
MAMA, MIHAI, GOGOSICA, FLOACA SI CU MINE ITI UREAZA UN CALDUROS “LA MULTI ANI!”
TE PUPAM SI TE IUBIM MUUUUUUULT DE TOT!
De ce ii sustin? pentru ca si eu fac parte din categoria oamenilor impiedicati. mereu, zi de zi- ma impiedic de cate un obstacol. nu conteaza marimea lui…m-as impiedica si de aer
si nu fac o tragedie din asta.
ma impiedic, pic in nas si cu nasul julit rad de gafa facuta.
nu vad de ce as face o tragedie din asta
daca am picat eu din autobuz, nu cred ca ar trebui sa mai fac o tragedie dintr-o simpla impiedicare.
chiar ma amuza.
rad ca nebuna de mine cand ma impiedic si imi zic: iar mi-au fugit ochii dupa cine nu trebuie ;)) [nuuuu “pisi”, nu te insel =)))))))]
asta e!
ii sustin pe impiedicati! cine se ia de ei se ia si de mine 😀