Nietzsche a murit

Archive for the ‘familie’ Category

A văzut o leapşa la Robinţel
Aşa că:
Trebuie să răspunzi la cerinţele de mai jos cu nişte cuvinte care încep cu prima literă a prenumelui tău. Adică “R”.

Acum!!!Leapşa o ia cine vrea 😀

În primul rând, probabil şi cel mai important: LA MULŢI ANI TUTUROR DOMNIŞOARELOR, DOAMNELOR ŞI MAMELOR!!. -nu cred că are rost să spun toată povestea de fiecare dată,nu? Nu de alta, dar sunt cam comodă din fire şi mai ales că nu îmi place să repet aceleaşi urări…chiar dacă uneori sunt un strop mai diferite…intenţia rămâne aceeaşi.
În al doilea rând, au revenit insomniile. Este aproape ora 3, am dormit 4 ore în noaptea asta şi deja nu mai am somn…tipic.
Ce o să fac azi? Doar e ziua mea…O SĂ MERG LA CUMPĂRĂTURI!!!!!!!!!! Şi după la sală…să mă extenuez cu totul…să trag din greu până reuşesc să casc.
Mă enervează că iar nu mai dorm. Credeam că dacă beau nişte ceai înainte de culcare o să ţină, daaaaarrr adevărul este cu totul altul.
Stau mă uit lal ună şi luna se uită la mine.
Ciudat este că am visat că eram îndrăgostită de un puştiulică- ha ha ha! de parcă o să se mai întâmple vreodată să fac greşeala asta :))
Ultima dată când am avut insomnii şi am fost la medic mi-a spus: este pe sistem nervos! Nu avem cum să te ajut! Nu mai fi stresată şi gata.
Acum sinceră să fiu nu prea aş fi încântată să iau nişte somnifere pentru că nu cred că sunt soluţia ideală.
Aşa că o să fac ce fac toţi oamenii sănătosşi la cap: fac mişcare până o să pic din picioare…şi atunci sper să reuşesc să dorm cele 8 ore minunate.
În rest?
Cam nimic interesant!
P.s: Arţarule…cine eşti tu de fapt?
L.E: LA MULŢI ANI MUTER!

Într-o minunată perioadă din viaţa asta a mea mi-am pus o întrebare: ne ducem visele din copilărie până la bun sfârşit?
Nu…sau cel puţin nu cred. Totuşi nu pot spune că nu mi-am îndeplinit o parte din ele.
Totuşi de ce atunci când ajungem la o vârstă renunţăm să mai credem la ce credeam şi în copilărie. Mulţi o să îmi spună: eeeh!!!Erai mică, nu ştiai ce vrei, erau alte vremuri. Totuşi, dacă îţi doreşti un lucru de mic/ă de ce să nu lupţi pentru acel lucru? Cât de mic ar fi el.
Eu cred că orice, dacă luptă, poate ajunge inclusiv astronaut.
La un moment dat încep să apară tot felul de piedici: mamăă că este o prostie ce îţi doreşti, mamăă nu ai bani, nu ai cum, nu te duce mintea, etc. De ce?! Cine spune că suntem incapabili să realizăm acel vis? Doar este al nostru, nu?
Cu cât suntem mai aproape de atingerea acelui vis cu atât suntem mai fericiţi şi mai împliniţi…asta este părerea mea.
Mulţi dintre noi uităm de toate astea…creştem, ne maturizăm şi apar problemele de zi cu zi. Uităm să mai visăm, să ne relaxăm, să ne bucurăm de lucrurile simple.

Nu ştiu dacă citiţi presa, dar eu uneori mai arunc câte un ochi pe ici, pe colo.În foarte multe cazuri văd ştiri cu accidente de maşină, cu morţi, răniţi sau simple distrugeri de bunuri.
De unde vin toate astea? De la cretinismul unora.
O să vedeţi că în majoritatea cazurilor vinovaţi sunt copiii de bani gata- cu părinţi sus puşi. Şi ce păţesc? Nimic!
Mă rog, aceste cazuri nu sunt numai pentru puştani.
Nu cred că este nevoie să vă amintesc de cazul cu doamna Păunescu,nu?
Eu nu îmi pot imagina de unde şi până unde oamenii ăştia ajung să pună stăpânăre pe şosele. Ei chiar cred că dacă rudele apropiate au bani automat îşi permit să facă astfel de lucruri? Da!!!Şi eu am un unchi- cred- care e verişor de-al doilea cu Băse…şi ce?! Niciodată nu i-am cerut să mă ajute.
Mi se pare o tâmpenie!
În fine, să revenim la puştanii ăia minunaţi.
Toţi spun: hai să te duc cu maşina mea în club, hai să luăm maşina mea ….etc.
NU DRAGII MEI!!!Formulaţi total greşit fraza: maşina este luată de părinţii voştri- nu de voi. Părinţii vă fac poftele- nu vi le satisfaceţi voi prin muncă.
Să fim serioşi acum: câţi dintre voi şi-au luat maşină din banii munciţi şi au mers ca maniacii, cu viteză pe şosele? Eu garantez că sunt puţine cazuri care să mă contrazică. De ce? Pentru că nu v-ar conveni să munciţi să vă luaţi o maşinuţă ca mai apoi să faceţi accident şi să o reparaţi din banii proprii.
Cel mai şi cel mai mult mă disperă când văd că oameni vinovaţi scapă cu o simplă mustrare. A OMORÂT UN OM ŞI TU ÎI DAI DRUMUL?
Este sub orice critică justiţia din rromânia. Pentru ce să îl ajuţi pe cretinul ăla să scape? Tu ca judecător accepţi mită,da? Şi dacă, să presupunem, dă cu maşina peste copilul tău şi îl omoară?! Dacă data viitoare omoară pe cineva drag ţie?! Nu îţi vine să dai foc mitei?
La asta nu se gândeşte nimeni că ăia o să mai omoare pe cineva şi că nici nu ştii cum o să te afecteze şi pe tine.
Şi ce faci?!
Nimic! Că doar e rudă cu X-ulescu şi X-ulescu este persoană importantă, nu ca oamenii ăia pe care i-a ucis.

Mă doare capul…am dormit vreo…multe ori, dar nu asta este important ci următorul aspect:
Am primit ceva mustrări cu privire la ziua de azi: 1 MARTIE!
Eu am zis ca este ziua noastră: a femeilor, a domnişoarelor, etc…Şi totuşi se pare că nu este aşa. LA NAIBA ÎN PUII MEI!Cică abia pe 8 o să fie şi ziua noastră…dragii mei…pe 8 Martie eu ştiam că este ziua mamei- nu a femeii…daaaamn it!
Mi-am permis să caut pe nenea gugle ce reprezintă 1 Martie şi la naiba!!! Oamenii chiar au dreptate! Nu este ziua ziua noastră… dar este atât de drăguţ când primim mărţişoare, zambile, ghiocei, cutii cu bomboane, celebrul şnur alb cu roşu…
De ce trebuie voi bărbaţii să vă supăraţi când spunem că 1 Martie este ziua femeii?! Chiar nu e corect!
Noi vă dăm să beţi de 9 Martie- 44 de pahare…şi nu comentăm- comentăm a doua zi când sunteţi mahmuri şi ştiţi că numai cumpărându-ne ceva drăguţ scăpaţi de gurile noastre :))
Am glumit…desigur.
Oricum! Eu nu înţeleg: de unde a pornit toată nebuneală asta cu : Martie este luna femeilor. Avem şi noi 2 sărbători micuţe şi gata deja avem o lună…păăăăi dacă ar fi după mine şi Decembrie ar trebui să fie luna noastră- sau a mea cel puţin şi Ianuarie şi de Paşte…şi tot aşa.
DEEEECCCIII!!! Dragii mei până la urmă este sau nu 1 Martie ziua noastră?!
P.s: au!!!Mă doare capul!

La mulţi ani domnişoarelor!
La mulţi ani doamnelor!
Astăzi este ziua noastră.

Cică: Un avion care venea de la Chişinău are probleme cu probleme cu trenul de aterizare, la Timişoara. 11 ambulanţe şi trei maşini de pompieri au fost trimise la aeroport. Turnul de control a anunţat că în avion sunt 47 de pasageri şi 4 membri ai echipajului. Până în acest moment, avionul aparţinând Carpatair nu a aterizat.
Încep să mă gândesc dacă mai merită să mergi sau nu cu avionul având în vedere că în ultima vreme avioanele sunt mai mult la sol decât în cer. Parcă era cel mai sigur mod de transport…eu una încep să îmi pun unele întrebări cu privire la acest statut.
O individa de 35 de ani, care si-a ucis doi bebelusi si care a povestit cu seninatate cum i-a zdrobit pe acestia, calcandu-i in picioare, a fost lasata in libertate de judecatori, pe motiv ca asasina este din nou… insarcinata.

De ce nu mă miră? În aceeaşi revistă scrie despre un puşti de 14 ani care l-a împuşcat pe prietenul lui de 7 ani. AAAHHH! Şi puştiul a murit.
Şi ne mai mirăm de ce se duce pe apa sâmbetei ţara asta. Eu cred că astfel de ştiri sunt nişte motive destul de puternice…cel puţin pentru mine sunt.
UCIS DE BĂTRÂNEŢE. Manea Mănescu, fost premier al României în perioada comunistă, a murit ieri după-amiază, la vârsta de 92 de ani.
Cine e nenea? Habar nu am! Şi sinceră să fiu nici nu ştiu de ce am pus asta aici…mă gândeam că sunt unii interesaţi de ştirea asta.
NAOMIII!!!Ştire mai veche, cred, eu am aflat ieri de ea- cică a fost batut/ă – încă nu ştiu la ce sex se încadrează. Pe lângă acest fapt, a mai fost şi tuns/ă şi aruncat/ă într-un containet. A venit mai apoi la Mama răniţilor- nenea Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaannnn Diaconescu- unde a povestit totul cu lux de amănunte- câh! Sper că după a făcut un duş ceva.
De mănuţă îl/o ţinea duduia Nikkita/ Nichita/ aia mare şi mai puţin luminată. Înţeleg că încerca să îl/o consoleze- puii mei şi eu aş plânge la aşa ceva, dar mi se pare puţin cam penală toată scena asta. Din câte îmi amintesc există un conflict între Naomi şi Nikkita…dar cică s-ar fi rezolvat- detalii picanterii.
BUUUNNN!!!! La ce concluzie ajungem?! Că nu există ştiri adevărate. Că oamenii crează false probleme, că asta este singura metodă prin care televiziunile şi revistele îşi atrag “victimele”. Suntem doritori de bârfe, de ştiri ieftine şi proaste. Ne este frică să deschidem ochii să vedem adevărata realitate, să vedem lumea în care trăim.

Eram azi la Bebe Expo când am văzut cel mai stupefiant lucru de până acum: o mămică- însărcinată în luna a7a sau a8a- avea un minunat pachet de ţigări pregătit să îl devoreze.
Însărcinată? Şi fumează? Îmi amintesc de o fază de acum 4 ani când am văzut o altă mămică ieşind dintr-un bar cu sticla de tărie în mână şi cu ţigara aprinsă în gură…şi aia însărcinată în luna a 6a sau a7a.
Eu nu înţeleg un lucru: de ce puii mei mai păstraţi sarcina dacă sunteţi atât de retardate? Sunt mii de femei care şi-ar dori un copil şi nu îl pot face şi voi ca vacile proaste îi distrugeţi sănătatea?!
DA!!!Sunt frustrată din cauza chestiei ăsteia…da!!Ştiu ce înseamnă să distrugi viaţa unei fiinţe inocente…
Şi voi?! Retardatelor în voi se află cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unei femei….şi voi îl omorâţi puţin câte puţin. Nu vă numiţi mame, ci nişte cretine ordinare care se cred vedete.
Mi-e milă de soarta copiiilor voştri pentru că ei sunt cei care o să sufere cel mai mult.

Nuuu!!!Nu aştept niciun bebe! Aici o să vorbesc despre Bebe Expo de la Sala Polivalentă. Am văzut atâţi de mulţi bebe şi atâtea mămici gravide încât cred că încep să cred că vreau şi eu unul… Sper să mă trezesc repede din “ieşirea asta” hormonală.
Şi nici despre asta nu vreau să vă vorbesc, ci despre Parentime. O nouă organizaţie care te ajută să îţi creşti copilul. Nu vă gândiţi la bone, dădace a la tv sau alte tâmpenii de genul. NU! Ci la cursuri de educare, de comunicare, cursuri de cum să acorzi primul ajutor- ia spuneţi sincer: dacă plodul se otrăveşte îi daţi lapte, nu? E TOTAL ERONATĂ CHESTIA!!! Se dă lapte numai dacă a dat pe gât sodă causită, în alte cazuri laptele grăbeşte moartea.
Spuneam într-un post trecut că nu ştim să ne educăm copiii…şi mare dreptate am avut! Problema mai gravă este că nici nu acceptăm ajutor din afară. Mă întreabă o duduie sictirită de viaţă: cum adică : cursuri pentru părinţi? Cine suntem noi să îi educăm ei copiii. Am încercat să îi explicăm că de fapt nu vrem să îi creştem copilul, ci doar să o ajutăm să comunice cu el mai uşor- că diferenţa mare de vârstă automat că afectează şi relaţia dintre cei doi.
Nu dom’le că ea ştie ce e mai bine pentru el şi că nu are nevoie de niciun ajutor de acest gen. Am tăcut, m-am făcut că plouă şi mi-am văzut de viaţă.
Acum sincer cum credeţi că v-a fi relaţia dintre cei 2? Eu cred că una groaznică.
În România, momentan, aceasta este singura organizaţie de acest gen care ajută părinţii. Mulţi sunt sceptici- şi le dau oarecum dreptate din moment ce nu s-a mai promovat un asemenea mod de a ajuta părinţii, dar sinceră să fiu eu una m-aş înscrie la un curs de acest gen… Cum ar fi cel de acordare a primului ajutor. Sunt cazuri în care părinţii nu au ştiut să acorde primul ajutor şi copilul a murit.
Asta este realitatea. Cer să ne educăm corespunzător copiii, dar cred că înainte de toate trebuie să ne educăm pe noi!
Nu mai suntem pe vremea lu’ împuşcatu’ să nu mai avem acces la informaţii sau la bunuri. Şi totuşi nu ştim să profităm de acest lucru.
Păcat!

Ieri intră pe mess Blondy- cu care nu am mai vorbit de vreo 2 săptămâni.

Ce faci fată?

Bine fată?

Când m-ai dai pe acasă?

Linişte şi pace din partea mea. Sinceră să fiu nu prea mai am ce face în Galaţi. Este atât de plictisitor oraşul ăla încât mi s-a acrit de el. Mă duc să stau în casă. Ce mai ies cu “cuplurile”- adică sunt un fel de a5a roată de la căruţă şi cam atât.

Când eram mai mică aveam gaşca de prieteni, dar…deja când am ajuns la liceu aveam alte pretenţii…chestii, trestii.

Rar mi se face dor de oraşul natal…rar mă duc acasă. De ce? După cum am mai spus: de ce să stau în casă?

DA!!!!Ştiu!!!O să îmi spuneţi: stai cu ai tăi, mai “bârfiţi” de una, de alta…mmmm nu!!! De ce? Pentru că oricum vorbesc aproape zilnic cu ei la telefon şi chiar nu mi se face dor să stau şi faţă în faţă cu ei să îi aud: şcoala e pe primul loc, lasă băieţii, nu mai ieşi, când vii acasă? Dar cu cine ieşi, dar unde ieşiţi? Dar ăi cunoaştem?

ŞŞŞTIUUU!!! Încearcă să fie protectori, poate prea protectori. Mereu încerc să le explic faptul că nu mai am chiar 2 ani şi că aş fi oarecum capabilă să mă protejez şi singură. Ei nu înţeleg că aici, la Bucureşti, nu trebuie să dau niciun fel de explicaţii…poate doar lui Mihai- dar el oricum rar mă supune la acelaşi interogatoriu.

Îmi iubesc părinţii…chiar muuult!! Dar mă sâcâie interogatoriul la care mă supun de fiecare dată. Şi de fiecare dată le spun că nu au de ce să îşi facă griji că nu merg singură pe stradă, că suntem gaşcă ….mă rog! Ştiţi voi şi restul poveştii.

Îmi amintesc că în primul an de facultate ieşeam cu iubitul meu de atunci- un retard şi jumătate…şi într-o seară am ajuns pe la vreo 2 dimineaţa. Când am ajuns la Galaţi i-am zis lui daddy. Să moară de inimă: CUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUMMM???? La 2??????????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

I-am explicat că eram cu tipul ăla- aproape 2 metri şi vreo 100 de kg… şi că nici dracu nu se atingea de noi- plus că mersesem cu taxiul…

Dumnezeule!!!Atât mi-a trebuit! 2 zile de morală. De atunci nu le mai zic de astfel de ieşiri că îi apucă damblaua. Sunt părinţii mei…şi este de datoria lor să mă protejeze, dar ei cum vor ca eu să trec prin viaţă dacă tot timpul mă ţin pe puf? Şi mă alintă şi nu mă lasă să mă dau singură cu capul de pereţi?!