Archive for the ‘esenta’ Category
Am ieşit zilele trecute cu un prieten pe care nu îl mai văzusem de un car de ani şi din vorbă în vprbă am ajuns la subiectul: Read the rest of this entry »
Zilele trecute am avut niscaiva treabă prin oraş. La un moment dat am ajuns şi prin gară să aştept pe cineva. Cum stăteam şi mă uitam la panou în faţa mea văd Read the rest of this entry »
Când am prea mult timp liber şi mă plictisesc iau măsuri şi intru pe diferite site-uri. Nu pentru a citi articolele în mod deosebit, ci pentru a citi comentariile.
Mare ţi-e grădina doamneee. Când văd ce fel de specimene comentează acolo mă apucă ameţeala. Am observat că majoritatea nu au nicio treabă cu articolul în sine, iar majoritatea discuţiilor duc la cu totul şi cu totul alte lucruri. Zău că nu există articol fără discuţii decente sau care să aibă legătură cu subiectul respectiv. Asta ca să nu mai zic de spammurile care sunt ca la ele acasă.
Oare chiar nu este nimeni care să se ocupe de aşa ceva? Şi pe lângă asta de ce le plac oamenilor să abereze pe lângă subiect?
Cum mergeam eu aşa frumos pe stradă mi-a sărit în ochi o reclamă: tu ştii ce să faci în caz de…?
Pe scurt era o carte care te îndruma ce şi cum să faci în anumite situaţii: incendii, inundaţii şi alte situaţii de criză[şi nu este vorba de cea economică :)) ].
Şi apoi mi s-a apins şi mie un beculeţ: de ce se scriu astfel de cărţi?! La urma urmelor tot instinctul îşi spune cuvântul. Când ajungi să nu mai simţi pământul sub picioare în apă nu te gândeşti la capitolele din cartea respectivă cu privire la înec. Şi vă spun pentru că şi eu am citit câteva lucruri de acest gen pe gugălici şi tot frica de apă m-a salvat. Acum câţiva ani era să mă înec pentru că am vrut să mă dau mare şi tare la apă adâncă. Nu a fost chiar aşa. Am început să mă panichez şi să dau ca nebuna din mâini şi din picioare până am ajuns pe “teren sigur”. În cursul respectiv scria că trebuie să fii calm şi alte lucruri de acest gen.
Să îmi fie cu iertare, dar când viaţa ta este în pericol numai calm nu poţi fi.
Singura regulă pe care o respect cu stricteţe este în caz de cutremur când stau panicată vreo jumătate de oră sub tocul uşii. Dar nici măcar atunci nu “îmi păstrez calmul”.
Voi citiţi cărţi de acest gen? Şi ce faceţi în situaţii nu tocmai agreabile?