Nietzsche a murit

Archive for the ‘esenta’ Category

M-am gândit, pentru că nu a primit niciodată o leapşa să îi fac una specială:
NIMENI ALTCINEVA iată leapşsa ta:

De ce ai blog?
Ce vrei tu prin blogul tău?
Ce aştepţi tu de la blogul tău?

De ceva vreme încoace îmi tot pun întrebarea: de ce oamenii nu mai vorbesc ca în alte dăţi? Limbajul are de suferit mult, nu ne mai chinuim să spunem cuvintele cap coadă, sărim cuvinte şi tot aşa. Şi mi s-a apins beculeţul! Toată moda asta cu : LOL! BRB! DND! ASL; PLS; EDX şi care mai sunt se datorează messenger-ului- iniţial Mirc.
Ciudat este că puţini realizează acest defect în vorbire. Şi mai grav este că începe să îşi facă simţită prezenţa şi în limbajul meu de zi cu zi. Nu este normal să purtăm discuţii numai pe “mess”. După părerea mea se pierde prea mult din mesaj, se pierde ideea esenţială. Discutam cu un prieten de-al meu pe mess şi ne-a luat vreo 10 minute până să ajungem pe aceeaşi lungime de unde.Pur şi simplu nu ne înţelegeam- mesajul fiind unul destul de banal.
Mă îngrozeşte ideea că generaţiile următoare nu vor mai şti ce înseamnă literatură, nu vor mai şti cum arată o carte din cauza acestui mediu virtual. DA! Poate fi util! Nu îi neg utilitatea, dar când se ajunge să se exagereze deja nu mai este util, ci devine ca “insulina pentru diabetici”. Suntem dependenţi de limbajul de mess. Nu mai spunem: vin imediat, ci BRB! Că doar este mai simplu, nu? Începem să avem prietenii pe internet şi uşor uşor ne desprindem de realitate- nu mai conştientizăm ce este şi ce nu este real.
Sunt de acord să se apeleze la mess- dar dacă vreau să vorbesc cu rudele din străinătate- spre exemplu- nu să vorbesc cu vecina de lângă mine. Sau, cum a devenit la mine şi la frate*miu o modă: dacă vrem să ne spunem ceva, ne scriem pe mess- deşi stăm în aceeaşi casă, la 2 metri distanţă unul de celălalt.
Am întâlnit persoane care îşi formau personalitatea, caracterul pe messenger, în lumea reală fiind incapabili să scoată 2 cuvinte. Plus multe cazuri de acest gen- cazuri în care persoanele în cauză îşi formau caracterul tastând, dându-se altceva decât sunt. Nu le cere nimeni să fie perfecţi, lumea în sine- şi aici vorbesc de oameni- este imperfectă, prin urmare nu au dreptul de a cere perfecţiunea.
Păcat că puţini realizează acest lucru.
Şi păcat că nu mai există acea comunicare dintre oameni ca în alţi ani.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZGP0ZCiDH6Q]

Cineva mă întreba de ce am dat la facultatea asta. Ce îmi place, de ce vreau să lucrez în domeniul relaţiilor publice. M-a mai întrebat de ziar şi televiziune…Eu m-au uitat lung la el şi i-am spus: nu mă văd lucrând în niciunul din domeniile de mai sus- nu am înclinaţii să scriu la ziar, nu dau bine pe sticlă şi în domeniul relaţiilor publice…hmm cel mult organizator de evenimente. Îmi doresc enorm de mult să lucrez ca asistent social. Îmi doresc asta de mică şi simt că m-aş simţi bine cu această slujbă- da mă! Zic slujbă nu “job” cum este la modă. Sunt româncă şi vorbesc română, nu engleză.
În fine!
DE CE FCRP? Este simplu! Pentru că sunt de părere că, momentan, FCRP-ul [sau Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice] este cea mai potrivită pentru îndrumarea mea pe această parte. Nu am de gând să fac o reclamă facultăţii, nu am de ce. Cred că persoanele interesate de această facultate ştiu foarte bine ce înseamnă.
Totuşi eu am aflat destul de târziu de ea. Mai exact în semestrul 2 din clasa a12a. Mi-au plăcut foarte mult materiile şi numai ideea de a face facultatea departe de casă mi s-a părut …minunată.
DE CE STUDENT? DE CE BUCUREŞTI? Foarte puţine persoane din grupul meu de prieteni de la Galaţi au ales să vină la Bucureşti. Se pare că era mult mai comod să stai acasă pe capul părinţilor. Ceilalţi au ales, ca şi mine să îşi încerce norocul departe de casă, să fie pe propriile picioare, să trăiască cu adevărat viaţa de student: când mâncam săptămâni întregi numai pufuleţi sau pate cu muştar. EEhhh viaţă!
Cât am stat în regie nu am făcut decât să pierd nopţile, ieşeam în fiecare seară şi ajungeam acasă tiptil tiptil numai să nu îmi trezesc “scumpele” colege de cameră, în sesiune stăteam cu gardianul căminului la bârfe sau cu unul dintre tipii care se mutase din cămin…şi cum se dădea la mine =)) şi eu nu realizam. Probabil că trebuie să îmi dea cu o cratiţă în cap ca să mi se aprindă şi mie beculeţul.
În anul 2 de facultate m-am îndrăgostit pentru prima dată cu adevărat, dar am primit şi prima palmă dură de la viaţă.
După un an mi-am revenit, m-am pus cu picioarele pe pământ şi am vizitat Parisul. Pentru prima dată m-am simţit cu adevărat împlinită. Acolo m-am regăsit şi am jurat că o să mă reîntorc şi că o să rămân acolo.
Acum recunosc că nu prea mai duc viaţa din trecut. De când m-am mutat cu fratele meu, Mihai, am de toate. Am învăţat chiar să şi gătesc, ceea ce este un lucru minunat- pentru el, că doar eu stau cu orele în bucătărie.
Îmi plac poveştile mamei mele din studenţie, dar eu tind să cred că nu a fost aşa de simplu cum este acum. Deşi şi ea a făcut facultatea tot în Bucureşti nu i-a fost la fel de uşor să se adapteze cu viaţa de aici, să nu uităm că la 21 era măritată cu daddy al meu şi la 24 deja îl avea pe frăţiorul meu.
Eu mi-am spus povestea studenţiei- cu puţine detalii- cum a fost viaţa voastră de student?

Citeam pe blogul lui Arhi despre o scrisoare primită de el de la un tip din state. Omul nu era câtuşi de puţin încântat de minunata lume de peste ocean. Atât condiţiile de viaţă, cât şi mentalul indivizilor: efectul de turmă se resimte mai mult la ei decât la noi- la metrou.
Stăteam aşa şi mă gândeam de ce şi-ar dori cineva să plece în state. Singurul lucru care mi-a venit în minte a fost BANUL!!!! Salariile celor de acolo sunt cu mult mai mari decât cele de aici. Şi în rest? Păi cam atât! Nu tu cultură- văzusem nu ştiu pe unde că americanii fac la facultate cam ce facem noi în liceu, nu tu mâncare sănătoasă[nu că aş fi mare fană]-dar la ei pepenii au gust de carne, iar carnea are gust de apă.
Îmi amintesc când a plecat finul meu în Canada şi ne-a propus şi nouă să venim- măcar în vizită. La început m-a încântat ideea, dar după…neaaaah!
Europa mi se pare mult mai fascinantă, plină de cultură…şi…nu ştiu pur şi simplu este altă viaţă.
Americanii se cam cred buricul pământului, atotştiutorii, ăia mari şi tai, care impresionează pe oricine , oricum.
Şi dacă stai să te gândeşti ei nici nu prea au o cultură a lor, având în vedere că, după părerea mea, America este o ţară plină de diferite naţii. Că la urma urmelor toată lumea fuge şi se refugiază în America şi astefel cultura lor este de fapt o ciorbă de alte culturi….
Faptul că noi şi nu numai îi cam ridicăm în slăvi ajută orgoliul să crească şi prin urmare şi caracterul lor devine mai puţin…plăcut.
Vina este într-o foarte mare măsură a noastră. De ce? Pentru că ne dorim să intrăm în graţiile lor, să fim băgaţi în seamă de ăia mari şi tari, fără să ne dăm seama că de fapt nu prea ne pot ajuta…chiar deloc.
Din păcate o să ne ia ceva timp până când o să ne dăm seama că nu putem depinde de ei pentru rezolvarea problemelor noastre…
Eeeehhh! Îmi dau şi eu cu părerea…cine ştie poate că greşesc

Este ora…23.51. Nu am somn…mint sunt ruptă în gură de oboseală, dar de când m-a enervat “duduia” nu mai pot închide ochii. Între timp am mai primit de la încă 2 persoane acelaşi mesaje.
“MARIA: buna cf ai sa ma imprumuti un euro pe telefon?
ME: ia zi cine esti?
MARIA: te rog:(”

Acum să îmi fie cu iertare, dar după ce era să fiu fraierită cu telefonul- mi se dădea un premiu de 1000 de euro sau un telefon Nokia nu ştiu de care în schimbul încărcării unei cartele cu 20 de euro- mi-am cam învăţat lecţia. Se pare că nu şi aceste persoane. Acum sincer: de ce te-ai loga într-un loc ca ăla? Site-urile în care sunt puse poze nu necesită userul şi parola ta de messenger sau de mail- asta doar în cazul în care nu eşti un utilizator al site-ului respectiv.
În fine!
Singurul lucru care mă deranjează enorm de mult este că prea mulţi oameni sunt luaţi de proşti- deşi ei săracii sunt doar naivi.
[nu confundaţi naivitatea cu prostia. pentru mine sunt 2 lucruri total opuse şi diferite]
Tind să înţeleg că singurul lucru de a face bani este prin fraudă, DA! DRAGII MEI!!! CHESTIA ASTA SE NUMEŞTE FRAUDĂ!!!
Şi este păcat! De ce să vă irosiţi neuronii încă în stare de funcţionare- din câte văd- la asemenea lucruri. Mai bine faceţi ceva util, productiv, constructiv…eeeh!!dar şi eu acum! Cer marea cu sarea, nu?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BjWD8pbK5t8&eurl=http://www.fcrp.ro/forum/index.php/topic,3546.120/topicseen.html]

Stăteam cuminte şi mă uita la “Familly Guy” când deodată intră o fostă colegă de muncă- cu care mai mult de “salut” şi “pa” nu ne ziceam.
După nici 2 minute văd că intră pe mine şi îmi tufleşte: “buna cf ai sa ma imprumuti un euro pe telefon?”. Eu am zis că nu văd bine. Mă crucesc şi îi spun clar că NU. Ea se pare că nu prinde ideea şi îmi spune : “te rog:(”
Fratele meu ce ai? Ai băut? Adică nu ţi-aş fi dat euro ăla nici când eram colege de muncă… ce te face să crezi că acum s-a schimbam situaţia? Pe fruntea mea scrie bancă şi eu nu ştiam?
Nu pot să suport oamenii care habar nu au de existenţa ta pe pământ, dar când au nevoie de ceva de la tine imediat devii prietenul lor cel mai bun.
Şi uite aşa seara mea minunată s-a dus pe apa sâmbetei că m-o enervat duduia…

L.E: DUDUII I-AU SPART PAROLA DE MESSENGER ŞI AU TRIMIS MASS LA TOATĂ LUMEA- HA! ŞI EU ERA SĂ PĂŢESC ASTA- OAMENI BUNI AVEŢI GRIJĂ CĂ SUNT PREA MULŢI RETARZI CARE AU CHEF DE GLUME PROASTE