Nietzsche a murit

Archive for the ‘esenta’ Category

Am ajuns în acel punct al vieţii în care totul mi se pare o mare minciună. De la prieteni până la cele mai simple şi banale lucruri.
Este ciudat când mă uit la calendar şi îmi zic: am 23 de ani…şi atât. Nu mai am înconjurată data de 18 cu multe inimioare sau miile de notiţe. Acum am unul simplu, cu o singură notiţă: 20- ziua când încep tratamentul pentru răceli.
Cândva aveam o manie:să scriu pe un calendar mare tot felul de prostioare gen: 20- la 12.30 la Romană, Vlad sau 17 Oct Petrecem cu Traian.
Uneori îmi este dor să mai scriu câte ceva pe el, dar nu mai am ce. Viaţa a ajuns să fie de o monotonie de nedescris…uneori chiar enervantă.
De 2 zile există ceva care îmi dă ocazia să zâmbesc…în fiecare zi primesc un mail. Un simplu om, un necunoscut îmi scrie. Un necunoscut îmi schiţează un zâmbet.
Poate că mă bucur prosteşte, ca o copilă, dar îmi place…este ca un joc, un joc care mă face să fiu veselă de dimineaţă.
Poate că ăsta este marele meu defect: că nu mai ştiu să fiu ceea ce eram cândva. Puştoiaca aia zvăpăiată, mereu pusă pe şotii. Poate am uitat cum se fac toate lucrurile astea.
Şi mail-ul ăsta zilnic mă face să îmi reamintesc toate aceste lucuri.
Poate că este un semn că ar trebui să trec mai departe, să îl uit…
Străinule! Îţi mulţumesc că mă faci să zâmbesc!

Cine s-a gândit până acum cum ar fi fost dacă ne-am fi născut în alte secole? Eu mereu mă gândesc cum ar fi fost să trăiesc în perioada rochiilor acelea minunate? În perioada în care nu exista radio, tv, net şi alte celea…
Să mă plimb prin parcurile fără poluare, să citesc o carte aşezată pe iarbă.
Să merg la balurile mascate, să port acele rochii superbe, cu măşti cum nu am mai văzut.
Sunt curioasă câţi dintre voi şi-ar fi dorit să se nască în acele perioade.
Un singur lucru nu cred că l-aş fi suportat: lipsa independeţei la femei. Să nu ai dreptul să comentezi la bărbatul tău, să refuzi să faci unele lucruri, să îţi alegi singură bărbatul, să poţi face numai ce îţi doreşti.
Stau şi mă gândesc că singurul lucru care mă face să mă gândesc la acele vremuri sunt rochiile…şi cam atât. Poate urmat de lipsa poluării – atât a mediului cât şi a atitudinii oamenilor.
EEEhhhh!!! Ata ete! Va trebui să mă mulţumesc cu această perioadă.

Primită de la Nenea Şef, leapşa aceasta mă pune să-mi scriu un autoportret completând câteva chestii. Aşadar:

Gata! Se opreşte la mine…cine o vrea..să o ia 😀

Buuun!!! Am fost la Cluj- am zis că mă duc…v-am înnebunit zicând mereu că plec acolo.
Ce părerea mi-a făcut?
Păi!
Clujul este un oraş mic, dar mic rău- sau cred asta pentru că m-am obişnuit cu Bucureştiul şi… poate fi şi asta o explicaţie.
A fost destul de frig, a nins mereu ceea ce m-a cam secat. Nu suport frigu., nu suport frigul cu ninsoarea.
De ce spun că este mic? Păăăiii de la gară până în centru cu taxiul faci cam 5-10 minute maxim. Şi gara este oarecum la periferie.
Oamenii sunt minunaţi, calmi,doar ştiţi voi cum sunt ardelenii:mai molcomi,mai “leneşi” şi…nah! m-am trezit eu moldoveancă în mijlocul ardelenilor.
Arhitectura este, într-adevăr veche, ei păstrând stilul acesta şi la clădiri noi. Aici chiar am fost impresionată- şi ghidul meu personal Marius [:D] chiar a făcut o treabă bună povestindu-mi diferite povestioare ale oraşului.
Nu auzeai claxoanele maşinilor. În cele 2 zile cât am stat nu am auzit decât o singură dată “vocea” unei maşini.
Liniştea asta chiar m-a “domolit” un pic. A fost oarecum benefică pentru neuronii mei.
Am văzut tot felul de monumente- nu mă puneţi să le înşir că sigur o să uit vreo unu sau două.
Am ieşit într-un bar/ restaurant…unde era cam foaaaaarteee plin, dar super drăguţ aranjat. Singurul lucru care m-a enervat- nu!!!NU DERANJAT, CI ENERVAT!- a fost că am stat 2 ore să aşteptăm să ne aducă comanda. Urât! Foarte urât!
Seara este atât de linişte că dacă te chinui mai mult îţi poţi auzi gândurile. A fost prima noapte în care am dormit neîntoarsă- poate şi drumul de 9 ore de la Bucureşti până la Cluj a avut o influenţă.
Totuşi simt o oarecare urmă de dezamăgire- mă aşteptam la altceva. Nu ştiu la ce…dar eu mă gândeam şi vedeam Clujul altfel…poate că vorbeşte oboseala din mine.
Merită văzut? CATEGORIC!
Merită să te muţi acolo? Da! Dar numai dacă eşti o persoană doritoare de linişte.
Aş renunţa la Bucureşti pentru Cluj? Sub nicio formă. Puteţi să mă faceţi nebună, dar după Paris, Bucureştiul este oraşul meu de suflet.

Atât au trecut! Mi-e dor de ea…singurul regret este că nu am fost lângă ea atunci când a avut nevoie de mine.
Acum…mi-aş vinde şi sufletul numai să o ţin de mână în acele momente…

Mâine plec la Cluj…astă înseamnă că nu prea o să scriu nici mâine şi nici poimâine.
Până atunci vă las să vă delectaţi cu o melodie:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TJnJTyOCj_E&feature=rec-HM-r2]

Cur este să fii vedetă? Toate persoanele publice urlă în stânga ;i în dreapta: VAAAAIIII PRESA ESTE REA! VAAAAIII PRESA NU NE LASĂ ÎN PACE :-@
Acum sincer, fie vorba între noi, câte din toate aceste “vedete” s-ar reîntoarce la viaţa pe care o aveau înainte? Câţi dintre voi o văd pe Hormonica mergând iar cu autobuzul? Acum nu că aş avea ceva cu ea de am dat-o drept exemplu. Nu înţeleg de ce se tot plâng “vedetele” de la noi de viaţa pe care o au. Oameni buni voi cui vreţi să vindeţi gogoşile astea? Voi chiar vreţi ca eu să cred că a venit cineva la voi cu cuţitul la gât şi v-a spus: “Ştii ceva? Tu de mâine eşti vedetă!”
Să fim serioşi!!! Nimeni, dar absolut nimeni nu vă obligă să vă băgaţi pe această “meserie” al naibii de bănoasă.
Totuşi la noi, încă, nu există vedete în adevăratul sens al cuvântului, ci nişte piţipoance sau cocalari care vin cu diferite probleme existenţiale [ce este drept numai pentru ele].
Şi, din păcate, noi acceptăm aceste nimicuri, mai grav este că le promovăm, uneori poate prea brutal.
Este stresant când vrei să cauţi o ştire interesantă şi dai peste: “Alina Plugaru vrea să facă sex cu 60 de bărbaţi”. Aşa…şi???? Cu ce ar trebui să mă impresioneze pe mine acest lucru? Sau cu ce mă ajută să ştiu că duduia vrea să fie cu atâţia? Asta cu siguranţă nu o să mă ajute şi mai departe.
Vina este oarecum şi a noastră. De ce spun acest lucru? Pentru că am ajuns să ne rezumăm la lucruri superficiale, la problemele care chiar nu îşi au rostul în vieţile noastre cotidiene.
Aceste “vedete” sunt “hrănite” cu curiozitatea omului pentru ce se întâmplă în curtea vecinului. Unii din noi am ajuns să fim mai interesaţi de viaţa familiei Columbeanu decât de cea de a acasă. Este înfricoşător că s-a ajuns la o asemenea situaţie. Este vina noastră că permitem promovarea acestor nonvalori, apărute ca ciupercile după ploaie.
Cred că dacă este să te gândeşti puţini oameni care apar pe sticlă sunt cu adevărat vedete. Şi, chiar vă rog, să îmi permiteţi să vă spun ce cred eu când zic: vedetă. Nu ceasul de aur, nu telefonul de şapteji de mii de euro, nu hainele din blană sau cluburile din dotare definesc o vedetă [ADEVĂRATĂ!], ci modul prin care se afirmă- nu prin certuri ca la uşa cortului sau limbaj de “cartier”. Câte personalităţi au dat clasă “vedetelor” ?
Îmi amintesc pe vremea când trăia Pruteanu de o fază de la Naşu. Pe lângă Pruteanu mai sunt invitaţi şi vreo 5 manelişti- sper că ştiţi că Pruteanu a dus o luptă crâncenă împotriva maneliştilor.
La un moment dat Pruteanu întreabă: De ce a fost nevoie să chemaţi 5 manelişti? Iar eu să fiu singur? Credeţi că este nevoie de 5 manelişti pentru a primi un simplu răspuns la o simplă întrebare?
Şi într-adevăr! În acea seară Pruteanu a închis gurile a celor 5 manelişti din platou.
Păcat că nu se mai “fabrică” astfel de valori. Acum totul este superficial…un fel de “Made in China”.
O altă vină, din punctul meu de vedere, este purtată de presă, care ne “bagă pe gât” asemenea personaje penale…care nu merită 2 bani. DA! Oamenii îşi fac datoria, ei pentru asta sunt plătiţi. Să scrie despre tot felul de retarzi cu aere de vedete.
Uneori chiar depăşesc limitele bunului simţ, nu mai fac deosebirea dintre ştirea senzaţională şi bârfa de la colţul blocului….
EEEhhh, dar ce ştiu eu, nu?
Sunt doar o persoană deloc publică şi foaaaarte invidioasă pe piţipoancele alea drăguţe.

NU!!! Nu e vorba de un băiat! Ci de nenea ăla de sus. Azi am primit minunata veste: Sunt integralistă =))
Atât! Ma întorc la bucătărie să gătesc :))

De ceva vreme încoace tot citesc pe forumul facultăţii o chestie care a început să fie deranjantă: [at] yahoo [punct] com- înlocuiţi at cu @ şi punct cu . .
Nu am nimic împotriva lucrurilor noi, nu mă înţelegeţi greşit, dar pur şi simplu devine sâcâitoare. Chiar trebuie să îmi dai astfel de explicaţii? Ţi se pare că dacă ai fi scris de la bun început adresa cu “@” şi “.” nu aş fi înţeles sau ce? Ştiu că nu sunt fana numărul 1 al informaticii, dar totuşi ştiu unele lucruri…ca de exemplu astfel de date.
În fine!
De obicei lumea spune că eu sunt aia cu probleme…şi de multe ori tind să cred că ei chiar au dreptate.

Leapşa primită de la şefu sună cam aşa: TU CE AI SCHIMBA LA ROMÂNIA?
Păi… staţi aşa să mă gândesc! Ce aş schimba eu la România?!
Cu ce să încep? De obicei cu începutul:
– în primul rând aş băga o reeducare a oamenilor- nesimţirea atinge uneori cote maxime
– aş impune reciclarea- şi aşa că suntem printre cele mai poluate ţări, nu cred că un pas de acest gen ar fi dăunător.
– aş interzice apariţia pe tivi a “vedetelor” apărute peste noapte ca ciupercile după ploaie- unele din ele chiar nu au ce să caute pe sticlă.
– aş interzice ştirile de la ora 5 =)) – acum fără vrăjeală- nu suport să mai aud de crime, violuri şi jafuri.
– aş închide cluburi ca Bambu…numai de-al dracu să văd ce ar face piţipoancele şi cocalarii noaptea – nu prea îi văd în expirat sau…suburbia =))
– aş interzice manelele…la dracu cu ele! nu vreau să mor din cauza lor.
Şi cam atât! În mare parte cam astea sunt lucrurile pe care le-aş schimba…
Leapşa o ia cine vrea