Nietzsche a murit

Archive for the ‘esenta’ Category

Ciorbă de legume şi pilaf…tot cu legume 😀

Staţi liniştiţi că nu m-am îndrăgostit..sper :))
Este vorba de părul meu. Nuuuuu!!! Nu m-am tuns/ vopsit, ci am început să îl îngrijesc şi mai mult decât o făceam până acum. Adică? Adică am început să folosesc balsam de păr.
Rezultate?! Mamăăăăă!! Sunt cea mai fericită! Părul stă aşa cum vreau, nu mai face minunatele şi celebrele sărmăluţe, nu mai stă în 1000 de direcţii- acum stă în 999 de direcţii, dar nu contează.
Sunt fericită :))
DA!!! Pentru simplul motiv că nu trebuie să mă mai chinui să îl pieptăn, nu mă mai chinui să îl aranjez…Ştiţi şi voi fetelor cum e.
Azi este o zi bună pentru părul meu :))
P.s: chestia asta a sunat ca o zi din viaţa unei piţi =))

Nu ştiu câţi dintre voi se gândesc la următorul lucru, dar eu vă întreb: dacă vedeţi pe stradă un tip cu părul roz îl consideraţi ciudat sau diferit? Eu garantez că mulţi dintre voi o să îmi spuneţi că este un ciudat. De ce?! Faptul că este diferit decât tine îl face ciudat?!
De unde mi-a venit ideea asta. Eram în metrou şi mă îndreptam spre casă…îîîîn sfârşit. Şi, la un moment dat, urcă un tip cu creastă vopsită roz şi cu mulţi cercei, un tatuaj şi alte minuni. Oamenii din metrou se uitau la el ca şi când ar fi făcut parte din circul ciudaţilor, dar el chiar nu se simţea jignit de privirile şi râsetele altora. Când a coborât am auzit cum ţipau nişte cocalari cu 2 clase după el făcându-l ciudat.
De ce?!
Păi… pentru simplul motiv că nu respecta nişte norme inexistente. Normele alea impuse de o societate, fostă comunistă.
De ce este nevoie să fim “în rând cu lumea” ca să nu fim consideraţi ciudaţi? O să îmi spuneţi că vă doare fix în cot de ce spune lumea de voi…să fim serioşi nu suntem de piatră. Tot o să existe un cuvânt, o frază, un sunet care să vă atingă câtuşi de puţin.
Uneori simţi că e mai bine să te conformezi şi să intri în turmă numai pentru a nu mai fi arătat cu degetul. Preferi să renunţi la luptă decât să te mai zbaţi pentru ceva ce alţii nu pot concepe.
Este înfiorător că am ajuns în secolul XXI şi nu suntem capabili să fim oarecum indiferenţi la stilurile vestimentare ale altora, este înfiorător că am ajuns în secolul XXI şi nu suntem în stare să avem o gândire liberă, lipsită de prejudecăţi şi principii stupide.

Îi dedic acest post în speranţa că poate o să îşi facă timp să intre pe net şi să continue jocul început de ceva vreme. Deeeeci: Arţarul meu drag pe unde umbli?!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zQ9zycElysU]

Acum ceva vreme am purtat o discuţie aprinsă cu o tipă. Despre ce? Despre parfumuri. Tipa era maniaco- depresivă după parfumuri, şi nu orice fel de parfumuri, ci din alea scumpe, de “fermă”. Eu una nu sunt o mare fană a parfumurilor. Am unul care îmi place şi pe ăla îl folosesc mereu. Nu este cine ştie ce firmă, nu este deloc scump, dar mi se pare parfumul care mă caracterizează. Totuşi, mi se pare o aberaţie să dai câteva milioane pe un parfum care o să te ţină câteva săptămâni…hai să zicem 2 luni – în mod exagerat.
În fine! Cred că tipa era puţin cam obsedată de perfecţiunea fizică.
Nu am nimic cu asta, dar nu suport ca să mă ia cineva peste picior când nu ştiu ce înseamnă nu ştiu ce termen din cosmetică …bla, bla, bla. Viaţa mea nu se învârte în jurul cremelor, măştilor cu argilă, cu legume, cu fructe sau cu ce or mai fi. Se pare că mentalitatea mea era greşită. O fată de dimineaţă trebuie să îşi aplice mii şi mii de creme, apoi să se machieze, să se aranjeze. Trebuie să aibă mereu în geantă un rimel, fard, luciu de buze. Eu de obicei în geantă- aka ghiozdan- am şerveţele, un strugurel, sprayul paralizant şi chestia aia de gonit câinii. AAAAHHH!!! DAAA!! Să nu uit: şi crema de mâine care e într-o mini sticluţă- şi probabil singurul lucru de fată :))
Deci!!!
Până la urmă cum ar trebui să stea lucrurile? Să fiu o maniacă în ceea ce privesc cosmeticele sau să fiu cât mai naturală? Pentru că până acum am fost destul de naturală, dar văd că nu a fost de bine.
P.s: recunosc că am mai folosit şi fond de ten pentru cauze nobile: ascuns cearcăne, un coş nesimţit sau când mergeam la câte o petrecere…

De când mă ştiu nu mi-a plăcut să înjur sau să vorbesc vulger. De ce? Pentru că nu mi se pare elegant pentru o fată, dar asta nu înseamnă că nu am mai scos şi eu câte un porumbel. De obicei se întâmplă la nervi…la unii foooaaarte mari. Totuşi, nu înţeleg un lucru: de ce unii nu pot concepe această “regulă” a mea. Şi uneori este deranjant.

Dragi amatori de ceiuc si povesti,
A fost odata ca niciodata o ceainarie minunata in care florile se simteau ca acasa si cresteau parca de la sine in acorduri de pian si miresme de ceai… :wub: Cam asa ar suna Sala de lectura daca ar fi o poveste. Dar cum nu ne-am transformat inca intr-un basm, ci suntem in continuare pe Calea Victoriei, la numarul 126, te invitam sa ne faci o vizita si sa ascultam impreuna alte povesti la fel de fermecatoare.
Sala de lectura, ceainaria Teatrului ACT, te invita sambata (11 aprilie), incepand cu ora 19:00, la o noua seara de Legende vechi romanesti.

Haideti, ca prinde bine un ceai revigorant inainte de obisnuita bere de sambata seara

După câte se observă primăvara îşi face simţită prezenţa. O primăvară cam călduroasă…aproape de vară. Nu regret acest lucru. Chiar mă bucur! ADOR CĂLDURA!!! Este singurul anotimp care mă face să mă simt bine dispusă 24 din 24. Şi totuşi, este un lucru care mă îngrozeşte: se apropie licenţa. EW EW EW!!! :))
În mare parte nu prea am ce să vă spun…doar simţiţi pe pielea voastră vremea asta minunată. Să sperăm că nu o să se schimbe.
Cât despre restul?
OAMENI BUNI sunt în pană de idei.

Mă plictisesc. Aşa că mă pusei la un film…”Taking chance“… părea interesant…cel puţin după nume.
Un film care m-a făcut să storc o lacrimă. În 80 de minute am bocit de nu mi-a venit să cred. Eu nu plâng deloc la filme, dar ăsta chiar m-a impresionat. Merită văzut.