În ultima vreme toate îmi merg ca dracu. Certurile tot mai dese cu ai mei, despărţirea, şcoala care mai mult stă decât merge. În fiecare dimineaţă mă trezesc cu un chef “nebun” de viaţă.
Nu mai ies în oraş, nu mă mai dau jos din pat…nu mai fac absolut nimic. Cu greu reuşesc să schiţez un zâmbet cretin, fals. Copiii de la centru mă sună şi mă întreabă când mai vin …şi mereu le dau acelaşi răspuns sec: când o să am timp. Am timp liber, prea mult chiar…dar mă simt inutilă, incapabilă să fac ceva.
Am jurat să nu mai beau…azi am cedat…pur şi simplu am cedat. Măcar acum să uit toate câcaturile prin care trec.
Prietenii mă invită la o cafea, la o petrecere…le răspund la fel: nu am bani, deşi portofelul stă neatins. Moralul îmi este la pământ. Azi aş fi fost în oraş cu el, sărbătorind…acum sărbătoresc încă o lună de singurătate.
Mi-a spus să îmi continui viaşa fără el…şi primul impuls a fost să îi spun că am pe altcineva…nu m-ar fi crezut. Am înghiţit în sec şi i-am zis: Sper să mori!
Acum am un pahar cu lichior de ciocolată în faţă…îl beau printre lacrimi.
Azi se mai fac şi 2 ani şi 2 luni de când au îngropat-o…au îngropat-o de ziua mea…făceam 21 de ani. Prietenii mă sunau să îmi spună “La mulţi ani!” şi eu plângeam…şi le respingeam apelurile.
Nu mai simt nimic acum…psihic dunt demoralizată…complet. Mary a încercat să mă facă să zâmbesc…măcar un pic. Nu pot. Mi-a zis că viaţa e de câcat…şi îi dau dreptate…măcar pentru ea să fiu mai puternică…măcar pentru mine.
Nu mai ştiu să maschez ceea ce simt…nici măcar zâmbetul ăsta cretin nu mă mai ajută.
Nu ştiu unde se duce viaţa mea…nu ştiu ce o să se aleagă de ea…momentan este goală…lipsită de multe…
Şi ciudat este că începe să se obişnuiască aşa.[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=URvC-7lcrvI]
Posted in
Am tot citit posturile tale in care ziceai ca nu mai poti, ca te-ai saturat, ca nu mai sti ce sa faci, ca nu te poti opri din baut s.a.m.d….O sa iti ofer o parere complet obiectiva si de din afara; fac lucrul asta pentru ca oarecum imi esti simpatica si imi amintesti de mine…cred ca ti-am mai spus asta.Sa trecem deci la ale noastre: mie mi se pare ca tu nu faci altceva decat sa te vaiti, fara sa incerci sa schimbi nimic, nu stiu ce astepti, sincer, esti tanara, ai toata viata in fata ta si tu iti ineci amarul in bautura si te plangi toata ziua…apoi aduna-te fata draga, ca nu o sa vina nimeni sa faca lucrul asta in locul tau, totul porneste din tine, daca vrei sa faci ceva, atunci fa lucrul respectiv si nu te mai lamenta atat. In schimb ai putea sa te duci la copii de la centru si sa le aduci un zambet pe buze…si poate vei fi placut surprinsa sa te simti bine si poate vei si zambi. In ceea ce priveste problemele cu parintii, crede-ma ca nu esti nici prima si nici ultima care va trece prin asa ceva. Din proprie experienta iti spun ca eu, la cei 25 de ani ai mei, inca mai am probleme cu ei, dar sunt pe drumul cel bun. Cum am reusit asta? Purtandu-ma calm si matur si incercand tot timpul sa nu ma cert, ci sa vorbesc frumos cu ei, sa nu-i jignesc si sa aduc argumente logice in tot ce spun. Crede-ma ca nu esti inutila, chiar daca zici ca asa te simti…nu esti…tot ce trebuie sa faci e sa VREI sa faci ceva, orice si ai sa vezi ca te vei simti utila. Stiu ca iti este greu sa treci peste anumite momente din viata ta, crede-ma cu totii am suferit, am pierdut pe cineva drag; ii pastram amintirea vie in sufletul si mintea noastra, si ne gandim ce ar fi facut persoana respectiva daca ne-ar fi vazut daramati psihic…eu cel putin asa fac in momentele mele cele mai grele. Sper sa iei aceste cuvinte nu ca pe o critica, ci ca pe o parere sincera, din partea unei persoane care vrea sa te ajute…
Îţi mulţumesc pentru acest cuvinte. Chiar mă ajută!
Sunt decisă, vorba ta, să nu mă mai plâng şi să trec peste, să încerc să învăţ din această experienţă.
Cât de băutură…să spunem că morala fratelui meu- nu prin cuvinte, ci prin modul în care s-a purtat cu mine [demn de orice respect] mi-a deschis ochii cu adevărat.
Oricum îţi mulţumesc!
:*
zambeste, maine poate fi mai rau !
DA!!!CLAR!
daca macar sfaturile m-ar ajuta si pe mine la fel de mult ca si pe tine situatia ar fi altfel…sunt exact in aceasi situatie..fix in acelasi cacat…poate putin diferit ca pt mine nu e prima oara si nici a doua…initial iti gasesti puterea sa treci mai departe…sa ai un nou inceput…eu nu mai pot..nu reusesc…efectiv nu pot..n-am destula putere…
Cat despre alcool..ai grija…cat si cum bei…am avut un episod la inceputul perioadei negre in care beam..acum nu mai pot pt ca ficatul meu e bucatele…iau vitamine si nu e bine de tot…la cat de bolnavicioasa esti numa’ probleme cu ficatul nu-ti mai trebuie…
Cand mai simti nevoia sa bei da-mi un beep…si iti tai eu cheful de baut :d