Archive for April, 2009
Acum ceva vreme am purtat o discuţie aprinsă cu o tipă. Despre ce? Despre parfumuri. Tipa era maniaco- depresivă după parfumuri, şi nu orice fel de parfumuri, ci din alea scumpe, de “fermă”. Eu una nu sunt o mare fană a parfumurilor. Am unul care îmi place şi pe ăla îl folosesc mereu. Nu este cine ştie ce firmă, nu este deloc scump, dar mi se pare parfumul care mă caracterizează. Totuşi, mi se pare o aberaţie să dai câteva milioane pe un parfum care o să te ţină câteva săptămâni…hai să zicem 2 luni – în mod exagerat.
În fine! Cred că tipa era puţin cam obsedată de perfecţiunea fizică.
Nu am nimic cu asta, dar nu suport ca să mă ia cineva peste picior când nu ştiu ce înseamnă nu ştiu ce termen din cosmetică …bla, bla, bla. Viaţa mea nu se învârte în jurul cremelor, măştilor cu argilă, cu legume, cu fructe sau cu ce or mai fi. Se pare că mentalitatea mea era greşită. O fată de dimineaţă trebuie să îşi aplice mii şi mii de creme, apoi să se machieze, să se aranjeze. Trebuie să aibă mereu în geantă un rimel, fard, luciu de buze. Eu de obicei în geantă- aka ghiozdan- am şerveţele, un strugurel, sprayul paralizant şi chestia aia de gonit câinii. AAAAHHH!!! DAAA!! Să nu uit: şi crema de mâine care e într-o mini sticluţă- şi probabil singurul lucru de fată :))
Deci!!!
Până la urmă cum ar trebui să stea lucrurile? Să fiu o maniacă în ceea ce privesc cosmeticele sau să fiu cât mai naturală? Pentru că până acum am fost destul de naturală, dar văd că nu a fost de bine.
P.s: recunosc că am mai folosit şi fond de ten pentru cauze nobile: ascuns cearcăne, un coş nesimţit sau când mergeam la câte o petrecere…
De când mă ştiu nu mi-a plăcut să înjur sau să vorbesc vulger. De ce? Pentru că nu mi se pare elegant pentru o fată, dar asta nu înseamnă că nu am mai scos şi eu câte un porumbel. De obicei se întâmplă la nervi…la unii foooaaarte mari. Totuşi, nu înţeleg un lucru: de ce unii nu pot concepe această “regulă” a mea. Şi uneori este deranjant.
Sâmbătă merg la teatru ACT. Abia aştept! Este a doua oară când merg acolo şi sunt sigură că nici de data asta nu mă o să mă dezamăgească.
Mi-am găsit certificatul de garanţie de la telefon…asta după ce am răsturnat toată camera căutându-l disperată… recunosc că m-au trecut toate căldurile :))
Cică o să plec la Galaţi de Paşte…asta înseamnă că o să iau o pauză.
Am trecut la curăţenia de primăvară…greu dom’le! Greu!
Tot nu am idei de ce ar trebui să scriu.
Am descoperit un site cu bârfe.
Cam atât pentru moment.
P.s: ARŢARUL CAM TRAGE CHIULUL [-X
Dragi amatori de ceiuc si povesti,
A fost odata ca niciodata o ceainarie minunata in care florile se simteau ca acasa si cresteau parca de la sine in acorduri de pian si miresme de ceai… :wub: Cam asa ar suna Sala de lectura daca ar fi o poveste. Dar cum nu ne-am transformat inca intr-un basm, ci suntem in continuare pe Calea Victoriei, la numarul 126, te invitam sa ne faci o vizita si sa ascultam impreuna alte povesti la fel de fermecatoare.
Sala de lectura, ceainaria Teatrului ACT, te invita sambata (11 aprilie), incepand cu ora 19:00, la o noua seara de Legende vechi romanesti.
Vei avea ocazia sa o asculti pe actrita Emilia Dobrin citind doua dintre cele mai frumoase legende ale Florei, anume Legenda Crinului si a Zambilei. Simbolurile si traditiile prezente in aceste legende vor fi apoi dezvaluite de specialistul in etnologie Ciprian Voicila, de la Muzeul Taranului Roman.
Aceasta este a patra editie a serilor de povesti gazduite de Sala de lectura, dupa ce la editiile trecute au citit actorii Marcel Iures, Costica Draganescu si Coca Bloos.
Intrarea este 10 RON, iar rezervarile se pot face la numarul de telefon 0724 360 755. Dupa cum v-am obisnuit, pentru o desfasurare cat mai simpatica a evenimentului, va asteptam incepand cu orele 18:15-18:30 pentru a putea servi un ceai si o prajiturica.
Haideti, ca prinde bine un ceai revigorant inainte de obisnuita bere de sambata seara
După câte se observă primăvara îşi face simţită prezenţa. O primăvară cam călduroasă…aproape de vară. Nu regret acest lucru. Chiar mă bucur! ADOR CĂLDURA!!! Este singurul anotimp care mă face să mă simt bine dispusă 24 din 24. Şi totuşi, este un lucru care mă îngrozeşte: se apropie licenţa. EW EW EW!!! :))
În mare parte nu prea am ce să vă spun…doar simţiţi pe pielea voastră vremea asta minunată. Să sperăm că nu o să se schimbe.
Cât despre restul?
OAMENI BUNI sunt în pană de idei.
Mă plictisesc. Aşa că mă pusei la un film…”Taking chance“… părea interesant…cel puţin după nume.
Un film care m-a făcut să storc o lacrimă. În 80 de minute am bocit de nu mi-a venit să cred. Eu nu plâng deloc la filme, dar ăsta chiar m-a impresionat. Merită văzut.
Am gătit azi…ciorbă de văcuţă şi la felul doi pilaf cu legume. Poze o să pun mai încolo.
Poftă mare!!!
A fost azi la cumpărături cu Creţuli- chiar dacă nu intra în program această activitate…ha ha ha! Cum a fost? Cumplit de enervant. De ce? Pentru simplul motiv că aşa se întâmplă la cumpărături. Ferice pe noi că ne-am găsit ce ne doream…sau relativ, cred!
Ideea este că, de fiecare dată când merg la cumpărături îmi fac mii şi mii de draci. De ce? Promovarea mascată a anorexiei. Nu o să îmi daţi dreptate, dar eu cred că ar trebui să vă gândiţi mai bine. Şi aici apelez numai la fete. Cum este când intraţi în magazin şi găsiţi numai mărimi infim de mici…
Am vrut să îmi iau şi o cămaşă….degeaba! Toate îmi erau mici…mici la bust. Înjuram în cabina de probă şi mă gândeam cum ar fi fost dacă eram PLATĂ. Găseam mereu bluze fără să îmi fac probleme. Ultima bluză cumpărată a fost cam acum o lună…şi nu e bluză, ci tricou. Ultima cămaşă cumpărată?! Hmmmmmm!!!! Pe puţin 6 luni. De ce? Nu îmi găsesc! Mă oftic rău de tot!!! Dar răăău de tot.
Mereu aud: vaaai!!! Eşti norocoasă :-@ NU! Nu sunt! Pentru că rar găsesc o bluză/ o cămaşă/ un tricou care să îmi vină. Mă apucă nebuneala!!! Eeeh! Detalii.
O altă problemă existenţială de-a mea este mica experienţă suferită azi. De fapt, experienţa asta mi-a arătat că sunt mult mai conştientă de anumite lucruri, sunt mult mai cu capul pe umeri decât mă aşteptam. Este puţin cam deranjant când ajungem[Creţuli şi cu mine] să rezolvăm problemele altora. Deranjant şi enervant. De ce? Pentru că nu suport să rezolv problemele altora. Atât vreme cât mie nu mi le rezolvă nimeni…eu de ce să fac acest “sacrificiu”?! Hmmm nu!
Cireşica de pe tort…alta decât mine a fost ultima fază păţită pe ultima sută de metri. Adică?! Păăăăi!!! Mă disperă rataţii care consideră că, fiind mari, îşi permit orice. Ce s-a întâmplat? Păi…ieşeam cu Creţuli din magazin şi am trecut pe lângă un tip care era cât noi două puse una lângă alta. Idiotul se opreşte, se întorace şi încearcă să mă apuce de sân. Eu să tubez. Îi pălesc vreo 2 palme şi ţip: BOULE!
Mă gândeam după asta la 2 chestii:
– fie ăla se întoarce şi îmi pocneşte una
– fie o să îmi strice toată ziua.
Hmmmm să vedem. Momentan am 2 ochi…neoblonaţi, dar ziua s-a cam buşit. DA! Este normal. Urăsc când păţesc faze de genul ăsta…şi din păcate se întâmplă destul de des…având în vedere că merg suficient de mult cu metroul, iar metroul este primul loc în care ai ocazia să fii pipăită…sau pipăit…depinde de orientările sexuale ale “agresorului”.
Per total?!
Mi-am luat nişte pantaloni super!
M-am plimbat ceva cu taxiul prin Bucureşti….Am trăit senzaţii tari cu un ţăran…
Am dormit 4 ore.
Acum sunt fericită, dar din nou, lipsită de idei.