Archive for April, 2009
Posted in În plin duş mi s-a aprind beculeţul la o chestie: SILICOANE!
De ce femeile recurg la asemea metode? Cunosc pe cineva care şi-a pus silicoane şi este foarte încântată de noua schimbare a bustului. Eu una sunt anti. De ce? Pentru că fetele nu ştiu la ce se supun. Din păcate/ fericire pentru mine mama natură mi-a dat mai mult decât vroiam. Pe lângă un decolteu de multe ori admirat am mai primit şi dureri insuportabile de spate, haine foarte drăguţe, dar nu pe mărimea mea şi multe altele.
Recunosc că nu sunt mulţumită în totalitate de corpul meu, dar niciodată nu aş recurge la operaţii estetice. De ce?! Pentru că aş avea un corp străin în mine, pentru că asta sunt, pentru că aşa m-a lăsat natura. Nu mă apuc de nebună să modific ceva la mine doar pentru că nu îmi place acel ceva.
Ciudat sau nu- că veni vorba de jucatul cu mama natură- sunt de acord cu clonarea. De ce? Pentru că poate numai aşa se pot descoperi diferite tratamente pentru boli. Daaaarrr acum vine conştiinţa şi îmi spune: acele clone nu au sentimente?! De ce să moară pentru a face un bine altora?
De ce credeam în Dumnezeu/Allah/orice alt nume dat lu nenea de sus?! Există vreo dovadă că ar exista? Şi vă rog să nu mă luaţi cu Biblia că eu nu am citit-o şi nici nu am de gând.
Cam atât pe moment!
O tulesc la facultate doamnelor şi domnilor/ domnişoarelor şi domnişorilor.
Motivul fericirii mele? Mihai, scumpul meu frate, mi-a făcut un abonament pe 3 zile la B’ESTFEST.
Sunt prea fericită ca să mă mai gândesc şi la altele.
P.s: Criza mi-a afectat ideile.
Unul dintre lucrurile care mă bucură este venirea verii. Trec peste primăvară pentru că mă deprimă…ciudat sau nu mă deprimă. Ieri am fost la teatru Act. Pentru a doua oară. Am fost la o “lectură” despre crinul alb şi roşu, dar şi despre tutun. Cum a fost? Super! Este a doua oară când mă duc la o piesă la teatrul Act şi este a doua oară când îmi depăşeşte aşteptările. De la atmosferă până la oameni. Totul este într-o armonie…un echilibru de neclintit. Este perfect pentru mine.
Un alt lucru? Am fost la cumpărături cu Creţuli. Răsplata?! O nouă cămaşă exact aşa cum îmi doream. După vreo 2 ore de căutări disperate am găsit una exact aşa cum îmi doream. YUUUHUUUU!!!!!!
Şi Mihai mi-a luat o geantă super drăguţă!!!
Am o oarecare lene enervantă care nu îmi mai dă pace…motivul? Căldura cred că este principalul motiv. Totuşi, mă bucur de un lucru: nu mai pierd aşa de mult timp în faţa calculatorului.
La mulţi ani celor ce au nume de flori!!!
Încă mai am probleme de inspiraţie.
P.s: De ce se uită bărbaţii se uită la sânii unei femei când vorbeşte cu ea?
Recunosc că azi nu prea m-am aventurat în ale scrisului. Nu ştiu de ce…sau… Cred că venirea primăverii îmi cam fură ideile…şi prefer să îmi petrec o parte din zi pe afară. Am ascultat o melodie de la cineva….Sper să vă placă:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=w55Nib4uf1U]
M-a bine dispus…ceea ce este puţin cam ciudat având în vedere că zilele astea am fost cam…emo 🙂
Per total?! Nimic interesant. Îl aştept pe Arţar…ciudat sau nu…îmi este dor de jocul lui.
Staţi liniştiţi că nu m-am îndrăgostit..sper :))
Este vorba de părul meu. Nuuuuu!!! Nu m-am tuns/ vopsit, ci am început să îl îngrijesc şi mai mult decât o făceam până acum. Adică? Adică am început să folosesc balsam de păr.
Rezultate?! Mamăăăăă!! Sunt cea mai fericită! Părul stă aşa cum vreau, nu mai face minunatele şi celebrele sărmăluţe, nu mai stă în 1000 de direcţii- acum stă în 999 de direcţii, dar nu contează.
Sunt fericită :))
DA!!! Pentru simplul motiv că nu trebuie să mă mai chinui să îl pieptăn, nu mă mai chinui să îl aranjez…Ştiţi şi voi fetelor cum e.
Azi este o zi bună pentru părul meu :))
P.s: chestia asta a sunat ca o zi din viaţa unei piţi =))
Nu ştiu câţi dintre voi se gândesc la următorul lucru, dar eu vă întreb: dacă vedeţi pe stradă un tip cu părul roz îl consideraţi ciudat sau diferit? Eu garantez că mulţi dintre voi o să îmi spuneţi că este un ciudat. De ce?! Faptul că este diferit decât tine îl face ciudat?!
De unde mi-a venit ideea asta. Eram în metrou şi mă îndreptam spre casă…îîîîn sfârşit. Şi, la un moment dat, urcă un tip cu creastă vopsită roz şi cu mulţi cercei, un tatuaj şi alte minuni. Oamenii din metrou se uitau la el ca şi când ar fi făcut parte din circul ciudaţilor, dar el chiar nu se simţea jignit de privirile şi râsetele altora. Când a coborât am auzit cum ţipau nişte cocalari cu 2 clase după el făcându-l ciudat.
De ce?!
Păi… pentru simplul motiv că nu respecta nişte norme inexistente. Normele alea impuse de o societate, fostă comunistă.
De ce este nevoie să fim “în rând cu lumea” ca să nu fim consideraţi ciudaţi? O să îmi spuneţi că vă doare fix în cot de ce spune lumea de voi…să fim serioşi nu suntem de piatră. Tot o să existe un cuvânt, o frază, un sunet care să vă atingă câtuşi de puţin.
Uneori simţi că e mai bine să te conformezi şi să intri în turmă numai pentru a nu mai fi arătat cu degetul. Preferi să renunţi la luptă decât să te mai zbaţi pentru ceva ce alţii nu pot concepe.
Este înfiorător că am ajuns în secolul XXI şi nu suntem capabili să fim oarecum indiferenţi la stilurile vestimentare ale altora, este înfiorător că am ajuns în secolul XXI şi nu suntem în stare să avem o gândire liberă, lipsită de prejudecăţi şi principii stupide.
Îi dedic acest post în speranţa că poate o să îşi facă timp să intre pe net şi să continue jocul început de ceva vreme. Deeeeci: Arţarul meu drag pe unde umbli?!