Archive for April 17th, 2009
Stăteam la bucătărie- în timp ce spălam vasele- şi mă gândeam la o chestie: de ce sexul vinde?! De ce numai asta atrage, asta face deliciul oricărui subiect? Oricât de mult negăm adevărul uneori ne mai şi păleşte: trăim într-o lume a bărbaţilor- doamnelor ăsta este crudul adevăr. De ce spun asta? Păi: ce alege un domn director: o tocilară sau o tipă blondă, înlată, superbă? [DA MIHAI!!! ÎŢI DAU DREPTATE CU PRIVIRE LA CE AM DISCUTAT LA METROU!]
De ce se vinde? Nu ştiu. Nu îmi pot imagina un motiv destul de solid cât să confirme regula.
Un singur lucru ştiu: că trăim într-o lume în care un decolteu generos, o siluetă de invidiat şi un fund perfect rotund ajung undeva departe. PRobabil că din acest motiv au apărut şi “minunatele operaţii estetice”.
Dacă lumea ar fi perfectă şi toţi ar fi corecţi cred că ne-am plictisi de monotonia zilnică. Cred că vrem corectitudine numai în ceea ce priveşte propia persoană…nu şi în cazul celorlalţi. Într-un final suntem conduşi de un raţionament…infantil aş putea spune. Bărbaţii se poartă ca nişte adolescenţi aflaţi la pubertate când văd o Angelina Jolie, în timp ce femeile îşi pierd minţile când un bărbat le face un compliment ajutat de un buchet imens de trandafiri…roşii dacă se poate.
Poate că toţi avem un preţ, dar depinde care este cel impus de tine. Cum piţipoancele au un preţ de genul: un bmw, “banbu”, solar şi alte şi noi avem un preţ, dar acum totul depinde de persoană.
Întreb: ce se cumpără. Şi mă gândesc că răspunsul este unu cât se poate de dureros: TOTUL se cumpără. Oricât de integri ne-am da şi noi avem un preţ…întrebarea este, în schimb, alta: cu cât ne vindem?
Posted in