Archive for April 2nd, 2009
Am fost la bancă să plătesc rata fratelui meu. Toate bune şi frumoase până îmi spune tipa: trebuie să achitaţi un comision de 4 lei.
Eu mă uit câş la ea şi o întreb ce înseamnă acest comision. Primesc ca răspuns următoarea frază: pentru că nu sunteţi titularul contractului trebuie să plătiţi această taxă.
Ce înţeleg eu de aici? Că trebuie să le dau nişte bani ca să îmi ia alţi bani… hmmm. Nu înţeleg! Asta e! Sunt mai “blondă” din fire. Păi, cum vine nene asta? Atâta vreme cât îţi plătesc la timp rata tu îmi ceri şi alţi bani pentru că nu a plătit titularul? La urma urmelor ar trebui să vă bucuraţi că plătim rata la timp, fără prea multe comentarii and stuff. Dar NU! Ei trebuie să bage acest “comision” ca să…ce?!
Este ca şi când ai trimite pe altcineva să îţi plătească abonamentul la mobil şi acea persoană să fie nevoită să plătească un comision pentru că, săraca, nu este titulară de contract.
Deci…într-un final…este cineva în stare să îmi dea un răspuns plauzibil în ceea ce priveşte acest comision?
Este 3.15 şi ia ghici…nu dorm! De ce? Nici eu nu ştiu. Cred că este de la cafeaua pe care am băut-o pe la 4…sau poate că organismul meu nu vrea să fie odihnit.
M-am uitat toată noaptea la filme şi asta o să fac până mâine dimineaţă…aaah nu! Până la 7…azi! Nu pot spune că îmi era dor de insomniile din viaţa mea…dar ele îmi dădeau inspiraţie. Ca şi acum de altfel…cred. Un lucru este clar: mă cam doare măseaua. Am luat o pastilă de durere, dar cred că o să mai recurg la una, două. Ieri am trecut prin nişte stări care m-au… “zgâlţâit” un pic. Poate că era timpul să mai primesc nişte lovituri din astea…un fel de resuscitări la indiferenţa de care dădeam cândva dovadă. Simt cum creierul meu îmi cere cuvinte mari, cuvinte pe care nu le-aş folosi… sau poate mă înşel. Este prea dimineaţă ca să mă mai chinui să îmi dau seama de ceva.
Mă gândeam să scriu despre ceva filosofic, dar nu vreau…cel puţin nu mai vreau. Este mult prea plictisitor un subiect “crezi sau nu în Dumnezeu?”. Mă gândeam să îmi trag cercel în limbă…o altă dorinţă de a fi “rebelă”…prostii!
Nu ştiu ce este cu mine…poate m-ar reîntors în ipostaza de romantică incurabilă…sau poate că pur şi simplu m-am sictirit de viaţă şi încerc orice…nu ştiu de ce…nu ştiu pentru ce. Mă gândeam la un moment dat să îmi fac un pic de ordine în viaţă…oare?! Nu cred că este chiar aşa un fiasco,nu?
Aberez mult…şi cred că lipsa somnului este singura scuză pe care o pot accepta…