În ultima vreme majoritatea părinţilor nu prea mai ştiu să îşi educe odraslele. Fie sunt prea ocupate să îşi creeze un viitor financiar, fie pentru că nu îşi doreau acel copil.
Mulţi îi lasă în faţa televizorului la desene cu un grad de violenţă ridicat. Şi toate astea pentru ce? Ca să îi închidă gura copilului. Să nu îl mai audă: mama vreau aia sau tata vreau mingea.
Nepăsarea lor îi determină pe copii să facă orice numai să le capteze atenţia. Se bat, sparg, fură şi tot aşa. Ei sunt conştienţi că acestea sunt printre singurele metode a a atrage atenţia asupra lor. Totuşi uneori este prea târziu să mai poată fi făcut ceva.
Ştiu cazuri în care părinţii nu au fost niciodată la şcoală să se intereseze de situaţia şcolară a copiilor lor.
“O altă bubă” o reprezintă banii. Puştii de bani gata consideră că pot face numai ce îşi doresc pentru că părinţii îi pot salva din orice situaţie cu influenţa lor. Şi, drept urmare, ajung să comită inclusiv crime…fără a avea mustrări de conştiinţă.
Este trist că se ajunge în halul ăsta.
Vlad spunea la un moment dat că este important să ne implicăm în educarea tinerilor ce vin după noi.
Eu una sunt de părere că o să ne fie foarte greu să îi “reeducăm” atâta vreme cât peste tot- de la mass media până în mediul în care locuiesc se promovează violenţa.
Dacă îi dai unui copil de 10 ani o carte cu Creangă o să ţi-o dea de cap cerând Dragon Ball Z. Ăsta este adevărul!
Câţi părinţi mai ştiu să îşi educe odraslele? Să le arate ce este bine şi ce nu, să se intereseze de ei, de ce informaţii primesc din exterior şi tot aşa.
Nu spun să nu le mai dăm voie să se uite la TV, dar nici să îl prinzi cum are în geantă reviste pentru adulţi.
Calculatorul este, de asemenea, un mijloc mai puţin favorabil educării. Când îţi laşi copilul mai mult decât trebuie la calculator cred că este timpul să te opreşti. El dăunează, după părerea mea, cel mai mult.
Copiii au uitat să se mai joace afară- ceea ce mai nou a devenit un risc- oare câţi copii sunt răpiţi din faţa blocului?
Cred că mulţi părinţi ar trebui să înceapă să îşi pună nişte semne de întrebare cu privire la educaţia pe care o acordă copiilor lor.

3 Responses to “Ştim să ne educăm copiii?”

  • Cum sa ne implicam in educarea copiilor ce vin dupa noi???da o solutie…pt ca si eu de altfel sunt dezgustata de lipsa de valori al acestor generatii.Am o verisoara..mai are un pic si devine EMO(n-am nimic cu ei) dar e o pustoaica frumusica si desteapta si nu reuseste sa vada dincolo de barierele impuse de generatia ei…Am de altfel o prietena in Galati cu mult potential de munca(poate chiar mai mult ca mine)…imi e frica ca lipsa tatalui ei o va duce la un zero barat si o sa-si piarda viitorul prin nu stiu ce satuc din judet…Am incercat de nenumarate ori sa vorbesc cu ele…vorbesc fix cu peretii..mereu ma vad ca un parinte care trancane inutil din gura…
    In educarea copilului nu sunt implicati doar parintii ci toata familia din care face parte…cat despre iesitul afara si cartile si calculatorul si televizorul ai perfecta dreptate…mai mult de atat nu pot spune

  • dugy says:

    Raluca, iti dau dreptate in mare masura.
    In primul, scuze pentru scrierea fara diacritice, ca de obicei, windows nou.
    Dupa cum am mai discutat demulte ori cea mai mare vina o poarta parintii.
    Eu personal vad cateva raspunsuri la intrebarea asta.
    Parintii traiti intr-o epoca unde totul le era interzis. Intr-o epoca unde la 21 se inchidea orice restaurant/bar/bodega/sala de cinema. Intr-o epoca unde nu aveai voie sa ai parul lung (ca baiat), unde nu aceai voie sa te imbraci altcumva decat impunea uniforma de pionier. Intr-o epoca in care trebuia sa lupti (la propiu) pentru un litru de lapta sau un kilogram de carne. Poti sa ii intrebi pe ai tai si iti vor confirma cele de mai sus. Parintii astia incearca sa le ofere propilor odrasle libertatea de care ei nu au avut parte, gresind enorm, deoarece nu le arata si care e limita.
    Apoi vin parintii care nu au timp sa isi educe copii si ii incredinteaza sistemului de invatamant. Astia sunt parintii aia care se trezesc dimineata la 6, se duc la munca si ajung seara tarziu acasa, cand mai au putin timp la dispozitie sa vorbeasca cu copilul. Sunt parintii care sunt cvocosati de munca si de datorii la banci/camatari. Sunt parintii stresati care isi bat copilul sau prefera sa nu vorbeasca cu el pentru a evita o descarcare a nervilor pe un nevinovat.
    Mai sunt parintii copii. Acei parinti care la 18-20 de ani au trantit un blod. Aci nu cred ca mai e nevoie de explicatie, astia sunt ei copii cum naiba sa mai aiba grija de un copil.
    Ar mai fi ceva exemple, dar mi se raceste cafeaua 😛
    Oricum, tu nu ai de ce sa iti faci griji, bag mana in foc ca vei fi un parinte exemplar.

Leave a Reply