Nietzsche a murit

Se născuse fată…visul lor. Ce şi-ar fi dorit mai mult de atât?
Fetiţa lor crescuse şi se schimbase…cu chip de înger şi nepăsare de demon. Nu avea inimă şi era la fel de indiferentă ca un cerşetor care ştie că azi nu o să îşi primească “banii”.
Devenise imună la suferinţa altora, devenise o piatră frumos modelată. Poate că şi-ar fi dorit să fie altfel…cine o modelase greşise şi uitase să îi modeleze şi caracterul. Îi placeau jocurile cu sufletele inocente şi neştiutoare. Pentru ea asta însemna un impuls dat inimii. Mai târziu a aflat că omora inimi ca să şi-o simtă pe a ei…la urma urmelor zeii cer sacrificii pentru că ei nu pot sângera. Ea era o zeiţă uitată într-un trup de om.
Zeiţa s-a îndrăgostit de un muritor…i s-a dedicat trup şi regreta că nu are suflet să i-l dea lui.
El a abandonat-o… pentru o muritoare de-a lui…ea a fost izgonită de zei pe pământ…izolată printre suflete slabe şi pure.Îngerul devenise o muritoare păgână.
Blestemând şi jurând răzbunare noua muritoare a descoperit că în loc de aripi de înger are inimă…şi că acum ea este cea care o să fie în jocurile altora.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DXtiqJCzgHs]

No Responses to “poveste”