Mă uitam zilele trecute prin telefon…şi am ajuns la capitolul mesaje…aveam vreo 400…am şters cam 100…nu înainte de a le scrie într-o agendă. am trei astfel de agende. sunt importante pentru mine. sunt o mică părticică din mine. ştiu la ce se referă fiecare mesaj. chiar şi cele de acum 2-3 ani.uneori mă mai uit peste ele şi răd…uneori îmi vine să plâng. am mesaje de adio, de la mulţi ani! şi multe altele…
am mesaje scurte de genul : DA sau… CONDOLEANŢE!
de fiecare dată când citesc mesajul ală îmi dau lacrimile.şi acum îmi amintesc că era ger şi că lacrimile nu-mi îngheţau pe faţă.
uneori mi-e dor de ea…
aş fi vrut sa o şterg din mintea mea…şi nu pot…mereu mă izolez când cineva mă întreabă de ea. mă ascund în mine şi plâng în sinea mea…sunt prea orgolioasă ca să las să se vadă cum îmi curg lacrimile.
ultima dată când am fost la mormântul ei i-am zis: sunt fericită!L-ai fi adorat!
uneori refuz să merg cu ai mei la mormânt…îmi place să merg singură…şi alor mei le spun că mă duc la cumpărături…nu vreau să îi aud: dar de ce te-ai dus? dar ce ai făcut acolo? de ce nu ne-ai spus şi nouă…
vreau ca imaginea ei să fie un mesaj pe care să îl pot şterge…să îi dau erase şi să îmi văd mai departe de viaţă, dar nu o să pot face asta niciodată.
cineva mi-a spus o dată că eu sunt cea care o să îi poarte imaginea mai departe…cică semănam foarte mult…toată lumea când ne vedea ştia că suntem rude…
aş minţi dacă aş spune că nu mi-e dor de ea…au trecut mai bine de 2 ani şi eu tot mai plâng în fiecare lună pe 16 şi pe 18…
de ce nu pot să şterg imaginea ei? de ce nu o pot şterge ca pe un mesaj?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WfVhoie7M14&hl=en&fs=1]
Posted in