__THISRES__72717.jpg)
Daca ar veni un copil la voi si v-ar intreba: ce inseamna dragostea?Ce i-ati raspunde?Eu mai mult ca sigur ca i-as spune: vise plodule…povesti, basme si filme siropoase.
In lipsa de alte informatii m-am gandit sa caut prin dex definitia iubitii. SI uite ce am gasit:IUBÍR//E ~i f. 1) v. A IUBI şi A SE IUBI. 2) Sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Ataşament sufletesc (simpatie, prietenie, afecţiune) puternic faţă de cineva sau ceva. /v. a iubi…
Buuuuun am definiti, dar istoria? Cum sta treaba? Cui i-a venit minunata idee sa inceapa sportul asta extrem de sentimente? Si uite cum m-a luminat netul asta…
Dragoste, iubire sau amor este termenul folosit pentru un simţământ mai puternic ca simpatia, acest sentiment poate fi pentru partener, familie, prieten, de natură religioasă pentru aproapele său, sau pentru animale, obiecte, patrie.Dragoste de natură sexuală, în opoziţie cu dragostea platonică.Acest sentiment are un caracter pozitiv, o dragoste sinceră cu simţăminte profunde de ataşare dezinteresată, lipsită de egoism faţă de elementul iubit.
Obiectul dragostei
Iubirea poate avea ca obiect:
Iubirea de sine care se poate confunda cu egoismul sau vanitatea.
Iubirea partenerului care poate fi de sex opus (la heterosexuali) sau de acelaşi sex (la homosexuali), dragoste romantică.
Iubirea de familie a copiilor, în general a rudeniilor
Iubirea aproapelui chiar şi pe duşmani, care are un substrat religios, fiind preluat din Noul Testament
Iubirea orientată obiectiv ca: natura, animalele, hobby, patria (patriotismul care e pozitiv în contradicţie cu fanatismul)
Iubirea faţă de Dumnezeu, iubire care e legată de spritualitate şi religie.
Iubirea subiectivă sau mistică care nu are un substrat obiectiv.
Semne care caracterizează iubirea
Angelo Bronzino, Allegoria dragostei
In mod frecvent dragostea nu este exprimată prin cuvinte, ci anumite comportamente ca privirea, mimica, poziţii erotice ale corpului (foarte bine exprimat şi la animale). La fel prezenţa acestui sentiment indică gingăşia gesturilor, sărutul, atingeri ale părţilor corporale intime, cea mai intimă formă fiind exprimată prin sex.Verbal dragostea este exprimată prin încercări de apropiere prin complimente, diminutive (ca şi comoară), alintări, declaraţii de dragoste.Rituale ale iubirii sunt logodna cu dăruirea inelului de logodnă şi cununia, sau tot verbal dragostea este exprimată prin literatură.Persoana îndrăgostită fiind ataşată de persoana iubită, fiindu-i teamă de a o pierde, sau dor de ea când nu se se află în apropiere, aceste simţăminte sunt realizate prin simţul văzului, mirosului (olfactoric), tactil culminând cu împerecherea.
Dragostea din punct de vedere ştiinţific
Obiectul dragostei
Iubirea poate avea ca obiect:
Iubirea de sine care se poate confunda cu egoismul sau vanitatea.
Iubirea partenerului care poate fi de sex opus (la heterosexuali) sau de acelaşi sex (la homosexuali), dragoste romantică.
Iubirea de familie a copiilor, în general a rudeniilor
Iubirea aproapelui chiar şi pe duşmani, care are un substrat religios, fiind preluat din Noul Testament
Iubirea orientată obiectiv ca: natura, animalele, hobby, patria (patriotismul care e pozitiv în contradicţie cu fanatismul)
Iubirea faţă de Dumnezeu, iubire care e legată de spritualitate şi religie.
Iubirea subiectivă sau mistică care nu are un substrat obiectiv.
Semne care caracterizează iubirea
Angelo Bronzino, Allegoria dragostei
In mod frecvent dragostea nu este exprimată prin cuvinte, ci anumite comportamente ca privirea, mimica, poziţii erotice ale corpului (foarte bine exprimat şi la animale). La fel prezenţa acestui sentiment indică gingăşia gesturilor, sărutul, atingeri ale părţilor corporale intime, cea mai intimă formă fiind exprimată prin sex.Verbal dragostea este exprimată prin încercări de apropiere prin complimente, diminutive (ca şi comoară), alintări, declaraţii de dragoste.Rituale ale iubirii sunt logodna cu dăruirea inelului de logodnă şi cununia, sau tot verbal dragostea este exprimată prin literatură.Persoana îndrăgostită fiind ataşată de persoana iubită, fiindu-i teamă de a o pierde, sau dor de ea când nu se se află în apropiere, aceste simţăminte sunt realizate prin simţul văzului, mirosului (olfactoric), tactil culminând cu împerecherea.
Dragostea din punct de vedere ştiinţific
În biologie sau psihologie termenul „iubire” nu este clar definit, tocmai datorită complexităţii acestui sentiment emoţional. Până în prezent din punct de vedere ştiinţific s-a ajuns la rezultatele următoare:
Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.
Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naştere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanţelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” şi „substanţele endorfine” care declanşează mai departe o producţie de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat şi pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina şi noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacţii asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiţii nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorţurilor este după patru ani de căsnicie. După această perioadă preiau rolul la femei oxitocina şi la bărbaţi vasopresina, care împreună cu endorfinele întăresc sentimentul de dragoste care se transformă într-o formă a prieteniei şi încrederii în partener.
Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.
Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naştere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanţelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” şi „substanţele endorfine” care declanşează mai departe o producţie de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat şi pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina şi noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacţii asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiţii nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorţurilor este după patru ani de căsnicie. După această perioadă preiau rolul la femei oxitocina şi la bărbaţi vasopresina, care împreună cu endorfinele întăresc sentimentul de dragoste care se transformă într-o formă a prieteniei şi încrederii în partener.
Vaaai ce formulari frumoase, atat de minunata este iubirea asta, nu? Dar hai sa fim sinceri acum: cati dintre voi nu a suferit macar o data din cauza ei? Cati dintre voi nu au blestemat-o? Ucis-o cu mintea? Injurat-o? Urat-o?
Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au cunoscut-o?Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au indragit-o ? Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au savurat-o?
Cineva imi spunea ca s-a obisnuit cu propria persoana si ca nu o sa sufere daca o sa ramana singur pe lumea asta…ca nu o sa aiba pe cineva caruia sa ii spuna noapte buna, buna dimineata sau te iubesc.
Pe mine ma termina gandul asta ca la o anumita varsta o sa ma trezesc ca nu o sa am pe cineva care sa doarma cu mine intr-o seara ploioasa de toamna, care sa ma inveleasca in noptile geroase de iarna, care sa imi tina umbrela cand ne plimbam prin parc, care sa ma rasfete cu o inghetata vara, care sa imi spuna inainte de culcare “noapte buna!”, dimineata “buna dimineata” sau “te iubesc!”….
In Paris am simtit un gust amar cand vedeam cupluri pe iarba care se iubeau, care se alintau, care isi sopteau cuvinte frumoase…nu ma intelegi gresit…era frumos, dar nu era mai frumos daca eram si eu printre ei? Daca nu eram si eu unul dintre cei indragostiti? Cu “handralaul” in brate sarutandu-l, soptindu-i secrete…
E criminala chestia…E criminal sa te gandesti ca cineva decide pentru tine…cu ce drept?De ce trebuie sa iti decida cineva acolo sus destinul? Eu nu vreau asta.Vreau sa decid eu…pentru mine.
Un prieten imi spunea: tu singura iti faci viitorul, destinul si toate astea…
Serios?
Adica eu decid sa fiu parasita? Abandonata? Eu decid sa sufar pentru cineva? Eu decid sa nu am pe cine suna cand sunt singura acasa, cand tuna si fulgera si mie mi-e frica sa stau singura? cand singurul lucru pe care il tin in brate este catelul de plus primit cadou? Singurul care ma face sa nu plang cand sunt singura?
Spune-mi tu draga prietene: tu ai decide pentru tine sa fii melancolic? Sa fii trist? Sa fii suparat pe viata? Sa iti amintesti prima dragoste? Sa iti amintesti ca in timp ce tu iti traiai prima iubirea ea si-o traia, dar cu altul?
Un altul imi spunea: De ce sa excludem iubirea din viata noastra? Dar de ce sa o includem? Ce ma invata? Ma invata sa plec capul in fata unei persoane? Sa ii spun ca este totul pentru mine si ca nu pot respira, trai si ca nu pot fi eu daca nu este si el?
Am facut asta…si cu ce m-am ales? Cu cele mai adanci rani, cu cele mai dureroase amintiri, cu cele mai amare lacrimi…Daca vrei sa incluzi iubirea in viata ta o faci pe riscul tau dragul meu prieten pentru ca eu, oricat de mult m-as chinui, nu mai am puterea sa mai trec peste inca o dezamagire. Circuitele mele au obosit, s-au deteriorat, au renuntat sa mai fie cum erau…
De ce sa traiesc o poveste de basm langa cineva si sa fiu parasita ajungand intr-un infern real, cand pot trai o poveste de basm in mintea mea si sa nu sufar niciodata…doar iluziile, gandurile si povestile din mintea mea nu o sa ma raneasca niciodata…
De ce sa traiesc o poveste de basm langa cineva si sa fiu parasita ajungand intr-un infern real, cand pot trai o poveste de basm in mintea mea si sa nu sufar niciodata…doar iluziile, gandurile si povestile din mintea mea nu o sa ma raneasca niciodata…
Posted in
e interesant ce ai scris…doar ca scrisul adica fontul e cam daunator ochiului..o schimbare e binevenita oricand dar e cam tulburatoare asta…
da…stiu ca nu e reusit fonful,dar din prea multa comoditate nu am vrut sa incerc sa fie mai putin daunator ochiului…
ma bucur sa ti se pare interesant ce am scris..sper sa nu fie si ultimul lucru de acest gen :p