Mă gândeam cum să încep acest articol şi jur că nu ştiu. Cred că mai simplu ar fi să  intru în pâine.

Zilele trecute, după cum ştiţi cu toţii, a murit Sergiu Nicolaescu. Nu o să discut despre moartea lui pentru simplul motiv că nu sunt atât de “îndurerată” încât să scriu despre asta. Vreau să îmi spun părerea despre modalitatea în care a ales să fie îngropat.

Din păcate la noi încă se merge pe principiul: între 4 scânduri până miroşi. Eu una nu sunt de acord cu asta. Eu, când o să mor, vreau să fiu incinerată. Nu am nevoie de slujbă, de mormânt, de bocitoare, de ipocriţi. Că de obicei cam din astea vezi la înmormântări. Vreau să fiu pusă într-un borcan şi să îmi fie aruncată cenuşa deasupra mării/ munţilor/ oriunde. Nu îmi pasă. Sunt moartă!

Biserica de la noi condamnă chestia asta şi mi se pare normal: cu ce să îşi mai umfle burţile preoţii de la noi dacă nu cu mâncarea şi banii câştigaţi din nunţi şi înmormântări (eventual botez şi înmormântare – 2 în 1 că tot se practică uciderea bebeluşilor la botez). Mi se pare de tot râsul circul ăsta mediatic: că vaaaiii ce spune x, ce spune y, că nu e creştinesc, că nu e pe dracu. Mi-e scârbă de toţi ipocriţii care s-au trezit să deschidă gura d’aiurea, să judece o femeie care şi-a pierdut soţul,  să fie jignită şi arătată cu degetul că ce (scuzaţi cacofonia)? Că nişte personaje cu robe se cred deasupra dorinţei unui om?

Ete de aia nu vreau să mă mărit religios (asta dacă o să mă mărit vreodată în viaţa asta), de asta nu vreau să îmi botez copilul (asta dacă o să am vreodată un copil) şi de asta o să cer să fiu încinerată. Mai bine arsă decât mâncată de viermi. Nu am nevoie să ocup loc, să “ajut” apropiaţii să dea bani d-aiurea. Nu am nevoie de slujbe religioase, de pomelnice sau ce se mai face în astfel de momente. Am credinţa mea pe undeva uitată într-un sertar şi tocmai datorită ei refuz să accept nimicurile astea.

Aşa că dragii mei vă rog să ţineţi cont: când o să mor nu vreau să plângeţi, ci să râdeţi, să vă amintiţi de articolele mele, să beţi şi să vă distraţi. Eu nu vreau ca la moartea mea oamenii să plângă. Ah! Şi mai ales: să fiu incinerată, fără preoţi şi alte bazaconii din astea.

13 Responses to “la noi ca la nimeni”

  • Cristian says:

    Ce hateriță ești! 🙂

    „Din păcate la noi încă se merge pe principiul: între 4 scânduri până miroşi.” Astea sunt dogmele creștine și cum poporul ăsta e creștin, e normal să meargă pe principiul ăsta. La fel cum e normal ca Biserica Ortodoxă să îndemne spre asta în ideea că Sergiu Nicolescu era creștin (n-am idee dacă într-adevăr era). Acum că tu nu ești ortodoxă sau că preoții sunt disperați după bani, e altă discuție.

    Nici eu nu sunt însă de acord cu furia oarbă cu care unii s-au repezit asupra văduvei. Parcă ar fi fost niște rechini care atunci când văd sânge își pierd mințile și-i apucă foamea de și mai mult sânge.

    Legat de slujba de înmormântare și nuntă, în mod ironic alea nu sunt de fapt pentru tine, ci pentru ceilalți. Îi ajută să treacă peste moment sau în al doilea caz, le dă de veste și-i face părtași la bucurie.

    P.S. Treaba cu uciderea bebelușilor la botez a fost chiar o lovitură sub centură. Ai spus-o de parcă ar fi niște criminali în serie. Câte accidente dintr-astea s-au întâmplat?

    P.P.S. Apropo de obligația înmormântării și a faptului că nu poți face chiar orice cu trupul tău, a existat mai demult un „sfânt” mai radical. El propovăduia să ne scoatem ochiul care a văzut lucrurile deocheate, ori mâna care a atins părți rușinoase șamd. Și cum vremurile alea au fost cam însângerate, a ajuns să fie dat drept exemplu. Astăzi însă nu mai e pentru că n-ai voie să-ți distrugi corpul pe care ți l-a dat Dumnezeu. La fel ar fi trebuit să se spună și atunci, doar că setea asta de putere și sânge face multe rele precum cruciadele lui pește și Inchiziția care numai creștine n-au fost.

    • Legat de botez, din cate stiu au existat doua cazuri in care copiii au murit si ceva mai multe cazuri limita, in care era cat pe ce.

      E adevarat ca majoritatea romanilor sunt, teoretic cel putin, crestin ordotocsi, insa de la asta pana la a huidui o femeie pentru faptul ca a respectat dorinta sotului ei e cale lunga. Motivul real pentru care preotii au fost atat de revoltati este faptul ca este cazul unui om celebru si este un exemplu care ar putea fi urmat de alte persoane care l-au admirat. Thats bad marketing for religion, asa ca trebuiau sa il transforme in exemplu negativ.

      • Cristian says:

        E trist că s-au întâmplat, dar tot nu mi se par atât de multe încât să le poți considera o regulă sau asta zici și tu?

        Bad marketing sau nu, dogmele rămân dogme și au fost încălcate. Mi se pare normal ca Biserica să educe oamenii în privința asta.

        • admin says:

          Dupa cum ti-am zis: eu una consider ca si un singur caz este prea mult. Un om a omorat un copil pt o traditie tampita. Maltratezi un biect copil din frageda pruncie si pentru ce? Sa fie aparat de o fantoma? Prefer sa ma pun in genunchi in fata unui medic si sa cer ajutorul decat in fata unei icoane

          • Cristian says:

            Dacă și un caz e prea mult, hai să închidem și spitalele atunci că mor oamenii cu zile prin ele. Aaaa stai că a fost unul* care încercat să facă asta, dar i-au sărit toți în cap.

            Și n-a omorât nimeni pe cineva că așa cere tradiția creștină, au fost accidente. Acuma na, dacă nu vrei să riști deloc, stai acasă în banca ta și aia e, eventual rogi preotul să facă un ritual mai blând doar cu stropit/udat. Revenind la botezul clasic dacă și aia e maltratare…

            *Emil Boc

      • admin says:

        Ai pus punctul pe i Alexandra. O astfel de situatie a creat o adevarata controversa. Si mi se pare normal: azi maine, unu 2 si in viitor inca 100. Asa isi pierd “clientela”

        • Cristian says:

          Da, își pierd clientela, dar asta nu înseamnă că trebuie să nu mai atragă atenția asupra unor lucruri. Tu nu te legi de diverși și diverse că se îmbracă sau își fac freze aiurea? Tu nu militezi pentru eleganță și bun gust?

    • admin says:

      Daca oamenii ar fi mai rationali ar incepe sa isi puna niste semne de intrebare: e normal sa existe mai multe biserici decat spitale sau scoli? Mie nu. Credinta poate exista si fara spaga la popi, predici in biserica sau alte prostii din astea.

      Nu conteaza cate cazuri au fost, conteaza ca au fost. Atat!

      • Cristian says:

        Conform unui articol din România Liberă bugetul pe 2012 pentru Ministerul Culturii (Cultelor…) a fost de 713 milioane de lei și cel al Sănătății de 5,5 miliarde de lei, deci din start au fost mai puțini bani pentru biserici decât pentru spitale. Apoi cât costă o biserică cu tot cu personalul din ea și cât costă un spital cu tot cu personal și aparatură? Asta că tot facem apel la rațiune.

        Credinta poate exista si fara spaga la popi, predici in biserica sau alte prostii din astea.

        Dar te poți duce la alt preot. Nu e musai să-ți ceară toți șpagă (sau la fel de multă :-D).
        Cu predica din biserică ce ai?
        Care alte prostii?

        • admin says:

          Unde ai vazut tu sa dea la biserica bon fiscal? Sau sa taie factura preotii cand merg prin vecini?! Nu ma lua cu din astea. Biserica are bani cat sa isi construiasca o biserica din bani.

          Nu are rost sa mai discutam pe tema asta pentru ca e clar ca avem puncte de vedere diferite si nu vreau sa mai explic.

      • Biserici se construiesc mult mai mult decat exista cerere pentru ele. Imi amintesc de o familie cu copil mic care povesteau cat au trebuit sa se lupte ca sa nu transforme un parc pentru copii dintre niste blocuri, in biserica, asa cum se facuse poiect. Au dat cu subsemnatul din 4 blocuri intregi aproape toti locatarii ca sa impiedice stricarea parcului atat de util si construirea unei biserici pe care nu o vroia nimeni.In Bucuresti sunt deja mult mai multe biserici decat este necesar. Dont even get me started legat de catedrala mânuirii neamului !

        • admin says:

          Si stii ce e culmea? Ca biserica in proportie de 90% din timp e inchisa :))
          Am fost intr-o duminica, acum ceva mai multi ani, sa aprind o lumanare si imi spune tipa de la intrare in biserica: “este inchis!” m-am uitat debusolata la ea si nu intelegeam: cum adica sa fie inchisa? intrase barosanu’ in pauza de masa?

          • Cristian says:

            Nici la evrei, nu-i mai roz situația. Eu am dat de o sinagogă închisă. Până acum n-am auzit decât de moschei că ar fi deschise non-stop și că poți intra în ele până și în miez de noapte (cel puțin prin țările musulmane).

Leave a Reply for Cristian