Am fost de dimineaţă la spital.După vreo 2 ore de stat pe acolo am aflat că medicul la care mă duc de obicei nu este…m-am conformaz situaţiei şi m-am dus la o doctoriţă.
Veştile date de ea nu au fost deloc îmbucurătoare. Speram să se înşele, dar din păcate nici în momentul în care a început să îmi scrie reţeta nu mai părea o greşeală.
Când am ieşit din cabinet am simţit cum mi se tăiaseră picioarele. Mergeam ca o mumie şi speram să dea o maşnă peste mine ca să scap de tot. Mi-am făcut curaj să o sun pe mama să îi dau “vestea”. Reacţia ei m-a făcut să izbucnesc în lacrimi. Încercam să mă abţin să nu plâng la telefon şi să nu îi spun cât de mult mă deranjează modul în care îmi vorbeşte…şi că în loc să fie alături de mine în aceste momente ea îmi scotea ochii că am sesiune şi că trebuie să învăţ. Speram ca măcar ea să nu mă judece pentru “prostiile” din trecut.
Am ajuns la fratele meu să mă…”sponsorizeze” pentru a-mi face tratamentul…nici mai mult, nici mai puţin de 2 milioane şi jumătate. Privirile asistentelor parcă mă tăiau. Una din ele s-a uitat cu o milă la mine de neimaginat. Tăceam şi mă făceam că plouă. Singurul lucru pe care mi-l doream era ca el să fie lângă mine…să îmi dea un umăr pe care să plâng…să mă eliberez…să fie…nu ştiu. Am fost singură într-un moment în care aveam nevoie de cineva lângă mine. Şi acum…primesc numai răspunsuri seci: “da! nu! nu acum! aha”.
Am mers zeci de kilometri pe jos numai ca să mă calmez…să nu ajung acasă şi să fac vreo tâmpenie…ca de obicei. Am încercat să dorm pentru câteva ore, dar visez numai tâmpenii. Luni şi marţi am reuşit să dorm vreo 4 ore şi am mâncat 2 mere.
De la farmacie mi-au dat nişte pastile pe bază de plante…au spus că dacă nu mănânc măcar să le iau pe alea…să îmi ajute ficatul.
Singurul lucru care mi-a dat speranţe a fost telefonul primit de la o firmă care face angajări…sper să mă angajez ca să fiu pe banii mei…măcar asta mă face să fiu încrezătoare în ceea ce o să urmeze.
Posted in
Bai ti-am zis io ca esti nebatuta la fund. THINK POSITIVE!!!
I’m here if you need me :*
@ mos: mmmm nici nu vreau o batuta!
@ iris: tks girl!
Ce ai patit?
Mmmm hai sa spunem ca este ceva mult prea…personal
Partea buna e ca oamenii care tin la tine te vor sprijini, iar tu vei fi mai puternica dupa toate astea. Ideea e sa invatam din greseli. Daca te putem ajuta cu ceva, nu trebuie decat sa spui.
@ Alice: multumesc pentru incurajari. Daca o sa am nevoie de ajutor puteti fi siguri ca o sa vi-l cer 😀
Stiu prin ce treci..din nefericire si eu trec prin aceleasi chestii si nu am nimic care sa ma bucure…Tatal meu nu vrea sa-mi dea banii ca sa-mi fac analizele tot pe acelasi motiv..am sesiune si de invatat..mi-a spus ca daca e sa mor pot sa mor si fara analizele facute si poate chiar dupa licenta…e cul!!Am impresia ca parintii nostrii is mai stresati ca noi si nu realizeaza ce “bine” ne fac daca mai pun si ei presiune asupra noastra…keep it up girl,am mai trecut prin chestii grele vom trece si peste asta,fii sigura si oricum mama face o coliva destul de buna asa ca e o situatie win-win..
Nu ma pricep eu prea mult la medicina, dar stiu ca e bine sa papi ceva. Macar cateva pere incearca sa mananci, felii mici. Si eventual o supica de pui, cu sau fara bucatele de carne pasate pe acolo.
Ce ciresica esti !
Vezi ca este perioada cireselor, nu se poate sa bolesti tocmai acum !
hai, ba, ca nu e un capat de lume… nu mori, nu? au altii mai rele si n-au murit. esplica-le la oameni ca iei de fapt pastile de slabit, dupa greseala de a manca un curcan intreg de paste. think pink, pa bune.
@ioana: de fapt era o pizza cu diametrul de 50 cm =))