Archive for the ‘memorii’ Category

imi dai fiori…de fiecare data cand ma atingi

de fiecare data cand ma faci sa fiu a ta

imi dai fiori de fiecare daca cand te joci cu degetele prin parul meu

inca ud

imi dai fiori cand iti plimbi fin mana pe spatele meu sters

de prosopul tau

imi dai fiori cand imi atingi sanii si buzele si razi cand

ma inrosesc

imi dai fiori cand imi zambesti ca un diavol cand

stau deasupra

imi dai fiori cand imi apuci soldurile si

ma tii langa tine

imi dai fiori cand ma vrei doar pentru tine

si

ma izolezi in pat

imi dai fiori cand faci ce vrei din mine si eu

te las

te las pentru ca imi place

imi place prea mult

imi dai fiori cand ma trezesti

cu un sarut

imi dai fiori cand pleci pe usa

si stiu ca totul va ramane

doar un secret

doar o amintire

sictirita de noi,

de patul meu

de goliciunea din mine

din mintea mea

din trupul meu

din viata mea

Azi am chef sa dansez,
sa dansez in rochia mea cea noua
si perfecta…
sa ma destrabalez
intr-un bar
cu un tip pe care nu l-am mai vazut pana acum
si pe care mai mult ca sigur
ca nu o sa il mai vad vreodata
i don’t care
azi am chef
sa imi fac de cap cu un ex,
am chef
sa profit de inocenta unei persoane,
am chef
sa rad de suferinta muritorilor
am chef
sa dansez in vis
am chef
sa fiu altfel decat ma stiam pana acum
am chef
sa lupt pentru cauze pierdute
am chef
sa ma lupt cu morile de vant
azi am chef
sa mananc pufuleti
sa invat sa ii iubesc din nou
sa profit de gustul lor
sa cant sub dus
sa dansez goala prin camera
sa stau intinsa
in patul meu cu noul asternut moale
azi
am chef sa te innebunesc
si stii cum te-as innebuni
si stiu ca te-ar incanta
stiu ca si
corpul tau ar ceda
si stiu ca nimic din tine
nu rezista cand
imi simte atingerile
si stiu
ca iti place
sa fiu perversa
si
stiu ca
iti place sa ma ai
si
stiu ca iti place sa
ma amagesti
si
stiu ca oricum maine
nu o sa ma mai vezi




Daca ar veni un copil la voi si v-ar intreba: ce inseamna dragostea?Ce i-ati raspunde?Eu mai mult ca sigur ca i-as spune: vise plodule…povesti, basme si filme siropoase.
In lipsa de alte informatii m-am gandit sa caut prin dex definitia iubitii. SI uite ce am gasit:IUBÍR//E ~i f. 1) v. A IUBI şi A SE IUBI. 2) Sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Ataşament sufletesc (simpatie, prietenie, afecţiune) puternic faţă de cineva sau ceva. /v. a iubi…
Buuuuun am definiti, dar istoria? Cum sta treaba? Cui i-a venit minunata idee sa inceapa sportul asta extrem de sentimente? Si uite cum m-a luminat netul asta…
Dragoste, iubire sau amor este termenul folosit pentru un simţământ mai puternic ca simpatia, acest sentiment poate fi pentru partener, familie, prieten, de natură religioasă pentru aproapele său, sau pentru animale, obiecte, patrie.Dragoste de natură sexuală, în opoziţie cu dragostea platonică.Acest sentiment are un caracter pozitiv, o dragoste sinceră cu simţăminte profunde de ataşare dezinteresată, lipsită de egoism faţă de elementul iubit.
Obiectul dragostei
Iubirea poate avea ca obiect:
Iubirea de sine care se poate confunda cu egoismul sau vanitatea.
Iubirea partenerului care poate fi de sex opus (la heterosexuali) sau de acelaşi sex (la homosexuali), dragoste romantică.
Iubirea de familie a copiilor, în general a rudeniilor
Iubirea aproapelui chiar şi pe duşmani, care are un substrat religios, fiind preluat din
Noul Testament
Iubirea orientată obiectiv ca: natura, animalele, hobby, patria (patriotismul care e pozitiv în contradicţie cu fanatismul)
Iubirea faţă de
Dumnezeu, iubire care e legată de spritualitate şi religie.
Iubirea subiectivă sau mistică care nu are un substrat obiectiv.

Semne care caracterizează iubirea
Angelo Bronzino, Allegoria dragostei
In mod frecvent dragostea nu este exprimată prin cuvinte, ci anumite comportamente ca privirea, mimica, poziţii erotice ale corpului (foarte bine exprimat şi la animale). La fel prezenţa acestui sentiment indică gingăşia gesturilor, sărutul, atingeri ale părţilor corporale intime, cea mai intimă formă fiind exprimată prin
sex.Verbal dragostea este exprimată prin încercări de apropiere prin complimente, diminutive (ca şi comoară), alintări, declaraţii de dragoste.Rituale ale iubirii sunt logodna cu dăruirea inelului de logodnă şi cununia, sau tot verbal dragostea este exprimată prin literatură.Persoana îndrăgostită fiind ataşată de persoana iubită, fiindu-i teamă de a o pierde, sau dor de ea când nu se se află în apropiere, aceste simţăminte sunt realizate prin simţul văzului, mirosului (olfactoric), tactil culminând cu împerecherea.

Dragostea din punct de vedere ştiinţific
În biologie sau psihologie termenul „iubire” nu este clar definit, tocmai datorită complexităţii acestui sentiment emoţional. Până în prezent din punct de vedere ştiinţific s-a ajuns la rezultatele următoare:
Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în
creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.
Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naştere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanţelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” şi „substanţele endorfine” care declanşează mai departe o producţie de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat şi pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina şi noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacţii asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiţii nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorţurilor este după patru ani de căsnicie. După această perioadă preiau rolul la femei oxitocina şi la bărbaţi vasopresina, care împreună cu endorfinele întăresc sentimentul de dragoste care se transformă într-o formă a prieteniei şi încrederii în partener.


Vaaai ce formulari frumoase, atat de minunata este iubirea asta, nu? Dar hai sa fim sinceri acum: cati dintre voi nu a suferit macar o data din cauza ei? Cati dintre voi nu au blestemat-o? Ucis-o cu mintea? Injurat-o? Urat-o?
Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au cunoscut-o?Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au indragit-o ? Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au savurat-o?
Cineva imi spunea ca s-a obisnuit cu propria persoana si ca nu o sa sufere daca o sa ramana singur pe lumea asta…ca nu o sa aiba pe cineva caruia sa ii spuna noapte buna, buna dimineata sau te iubesc.
Pe mine ma termina gandul asta ca la o anumita varsta o sa ma trezesc ca nu o sa am pe cineva care sa doarma cu mine intr-o seara ploioasa de toamna, care sa ma inveleasca in noptile geroase de iarna, care sa imi tina umbrela cand ne plimbam prin parc, care sa ma rasfete cu o inghetata vara, care sa imi spuna inainte de culcare “noapte buna!”, dimineata “buna dimineata” sau “te iubesc!”….
In Paris am simtit un gust amar cand vedeam cupluri pe iarba care se iubeau, care se alintau, care isi sopteau cuvinte frumoase…nu ma intelegi gresit…era frumos, dar nu era mai frumos daca eram si eu printre ei? Daca nu eram si eu unul dintre cei indragostiti? Cu “handralaul” in brate sarutandu-l, soptindu-i secrete…
E criminala chestia…E criminal sa te gandesti ca cineva decide pentru tine…cu ce drept?De ce trebuie sa iti decida cineva acolo sus destinul? Eu nu vreau asta.Vreau sa decid eu…pentru mine.
Un prieten imi spunea: tu singura iti faci viitorul, destinul si toate astea…
Serios?
Adica eu decid sa fiu parasita? Abandonata? Eu decid sa sufar pentru cineva? Eu decid sa nu am pe cine suna cand sunt singura acasa, cand tuna si fulgera si mie mi-e frica sa stau singura? cand singurul lucru pe care il tin in brate este catelul de plus primit cadou? Singurul care ma face sa nu plang cand sunt singura?
Spune-mi tu draga prietene: tu ai decide pentru tine sa fii melancolic? Sa fii trist? Sa fii suparat pe viata? Sa iti amintesti prima dragoste? Sa iti amintesti ca in timp ce tu iti traiai prima iubirea ea si-o traia, dar cu altul?
Un altul imi spunea: De ce sa excludem iubirea din viata noastra? Dar de ce sa o includem? Ce ma invata? Ma invata sa plec capul in fata unei persoane? Sa ii spun ca este totul pentru mine si ca nu pot respira, trai si ca nu pot fi eu daca nu este si el?
Am facut asta…si cu ce m-am ales? Cu cele mai adanci rani, cu cele mai dureroase amintiri, cu cele mai amare lacrimi…Daca vrei sa incluzi iubirea in viata ta o faci pe riscul tau dragul meu prieten pentru ca eu, oricat de mult m-as chinui, nu mai am puterea sa mai trec peste inca o dezamagire. Circuitele mele au obosit, s-au deteriorat, au renuntat sa mai fie cum erau…
De ce sa traiesc o poveste de basm langa cineva si sa fiu parasita ajungand intr-un infern real, cand pot trai o poveste de basm in mintea mea si sa nu sufar niciodata…doar iluziile, gandurile si povestile din mintea mea nu o sa ma raneasca niciodata…

m-am trezit zilele trecute cu o durere acuta…purta numele de “mi-e dor de casa…vreau la mama”. jignitor…pana acum fugeam sa ma mai intorc in galati, oraselul meu natal…sau oraselul cu multi pestisori de aur…
mi-am amintit de vremea cand ma trezeam la 12, stateam in pat pana la 3 cand venea gasca la mine si “barfeam” la o cafea, la un suc, la niste floricele. acum ma trezesc la 6 ma spal si plec la munca ajungand la 12 noaptea…tiptil tiptil merg prin casa in speranta sa nu il trezesc pe frate’miu care doarme de ceva vreme…
mi-e dor de vremea cand luam masa cu ai mei…cand mancam mancare sanatoasa si nu fast food…tampenii de pe la mac sau de la tonomatul cu mancare.
mi-e dor de prietenii mei cu care pierdeam timpul aiurea, mi-e dor de baietii din galati, mi-e dor de parcurile imputite si mici de la capatul orasului, mi-e dor de galati…
cand am ajuns in bucuresti am jurat ca nu o sa ma mai intorc pentru nimic in galti, dar totusi acolo este jumatate din viata mea…
restul se imparte intre munca, scoala si dormit…
unde sunt altedăţile de altădată?- domnu’ profesor de cultura si comunicare…4 ever and ever alex carlan :))

A inceput si bacul…deja saptamana cu probele orale a trecut si se apropie partea scrisa…pft!
imi amintesc de vremea cand am dat eu bacul…acum muuulllti ani…cred ca ar trebui sa fiu incadrata in categoria bunicuta cu bacul luat :))
parca si aud: bai comisia 2 e naspa, bai aia de la comisia 7 dau numai 10 si tot asa…
acum a venit si randul prietenilor mei sa dea bacul…
le urez muuuulta bafta si le tin pumnii ca altfel chiar nu am cum sa ii ajut… oricum sunt sigura ca vor lua note mari…nu de alta,dar au inceput cu 10 😀
deci foarte multe griji nu cred ca ar trebui sa imi fac…gasca a invatat
:*:*:*:*:*:*:*:* va pupa raluca si va tine pumnii!!!!

mami mami!!!s-a terminat sesiunea…de-a dreptul fascinant…in sfarsit o sa stau la munca fara sa mai am pe birou tonele de caiete si chestii de genul asta….nu de alta,dar sefa mea-“o desteapta” si jumatate- mereu imi facea observatie cu privire la acest lucru :-@
dupa ce am incercat sa inteleg politica, sa fac un ziar si sa ma gandesc cu ce afecteaza integrarea europeana cultura unei societati azi, pentru ultimul examen mi-am chinuit neuronii sa inteleg scolile de la toronto, moscova si altele…sa inteleg de ce unul zice intr-un fel ca altul sa il contrazica…intr-adevar cineva trebuia sa se gandeasca si la astea….ca doar de asta exista…
ma gandesc ca dupa asta o sa fie o petrecere…ca o sa ne imbatam si ca o sa chefuim…dar stai asa… a pierdut romania meciul cu olanda…o sa bem si o sa plangem ca nu ne-am calificat mai departe…o sa ii injuram pe italieni ca i-au eliminat pe francezi…si ca mutu rateaza in prostie…recunosc nu ma pricep la fotbal,dar cred ca mereu voi sti ceva in plus legat de fotbal decat de politica…poate ar trebui sa ma fac comentator la meci :)) hahaha!!ce tare!!!ar fi o idee,nu?

da…asta este rezultatul ultimului meu control la medic….pft!!!!groaznic…satula de durerile insuportabile din gat, de febra de zi cu zi si frisoanele matinale mi-am luat inima in dinti si am plecat la medic-pentru cei care nu se prind: urasc sa ma duc la spital sau sa trec prin fata unui spital.
stateam si ma gandeam cum am reusit sa ma trezesc cu febra 40 de grade, cu frisoane si sa nu pot inghiti decat ceai cald…
cu inima la gat am pasit la urgente…de acolo mi-au spus, pe un ton foaaarte dragut: ne pare rau,cazul dumneavoastra nu este destul de grav pentru a necesita atentia noastra…va recomandam sa va duceti la un alt spital.
si uite asa am plecat eu usor usor catre un alt spital…
din fericire, cred, pentru mine la acel alt spital s-a uitat cineva la mine…nu in greata cum m-as fi asteptat, ci intr-un mod chiar placut…
cu un zambet pe buze imi spune: din pacate aveti faringita cronica virala…dupa un moment in care nu stiam ce sa mai fac sau sa zic…imi iau inima in dinti si o intreb de tratament: unul foooooaaarte simplu: niste pastile….
in gandul meu: atat?????????adica eu am suferit atat pentru niste pastile?
din pacate raspunsul nu este unul deloc favorabil…pastilele alea imi provoaca stari si mai nasoale decat cele provocate de raceala…si cica in maxim 2 zile o sa fiu ca noua…
eu sper…
dar cu invetia aerului conditionat la noi in birou sansele ca eu sa scap de raceala sunt infime…avand in vedere ca este vara si ca eu mereu o sa fiu racita…uuuuffff…..greu cu mine….

in ultima vreme la mine, in lista de mess, s-au tot bagat in seama diferite persoane cu care sincera sa fiu nici salut pe strada nu cred ca imi mai dau…
cu “aerul lor de superioritate” au tot inceput sa isi dea cu parerea and stuff like that
acum fie vorba intre noi…de ce traiti cu impresia ca toate criticile pe care mi le aduceti o sa ma impresioneze/ afecteze in vreun fel? i mean….hellooooooo m-am schimbat…doooh!acum chiar nu imi mai pasa….de ce vreti sa fiti atat de interesanti cu o persoana dezinteresata? c’mon meeennn!wake up!


Uite mai ca si schimbarile sunt benefice…
pana acum cativa ani uram sa schimb cate ceva pe mine…aveam un stil vestimentar si nu ma aventuram in altele, nu ma vopseam ca adoram culoarea parului meu, nu ma aranjam din comoditate….
totusi de cand am ajuns la bucuresti am ajuns sa ma vopsesc… chiar diferit de fiecare data -doamniiiii sper sa mai am par pana la 30 de ani :))- sa incerc si alte stiluri vestimentare: elegant, sport, clasic, “emo” si alte genuri care mai exista, am inceput sa nu mai fiu comoda la capitolul aranjat si multe chestii de genul…
am facut ordine in randul prietenilor,am inceput sa mananc sanatos-freaky maaaaan!!!!- si am inceput sa fiu mai potolita
ma sperie toate chestiile astea…daca este un semn de maturitate? daca incep sa ma gandesc la viitor?:-o ooooooh doamne nu vreau! vreau sa raman o copila “crescuta pe balcon” (u r soooo mean bre!!!)
cred totusi ca unele schimbari isi au rostul in viata mea…si cred ca ar fi cazul sa ma “asez” la casa mea…sa ma gandesc si la ziua de maine…daaamn i hate this!!!

Paharele cu vin…lumanarele aprinse…petale de trandafir pe pat…muzica magica…ei se despart …cu lacrimi, tipete si implorari…totul s-a terminat…
acum nimic nu ii mai leaga…
acesta este finalul povestii lor de dragoste…al povestii lor de dragoste care a durat doar un moment…