Archive for the ‘memorii’ Category
sa profit de inocenta unei persoane,
ca iti place
si
Obiectul dragostei
Iubirea poate avea ca obiect:
Iubirea de sine care se poate confunda cu egoismul sau vanitatea.
Iubirea partenerului care poate fi de sex opus (la heterosexuali) sau de acelaşi sex (la homosexuali), dragoste romantică.
Iubirea de familie a copiilor, în general a rudeniilor
Iubirea aproapelui chiar şi pe duşmani, care are un substrat religios, fiind preluat din Noul Testament
Iubirea orientată obiectiv ca: natura, animalele, hobby, patria (patriotismul care e pozitiv în contradicţie cu fanatismul)
Iubirea faţă de Dumnezeu, iubire care e legată de spritualitate şi religie.
Iubirea subiectivă sau mistică care nu are un substrat obiectiv.
Semne care caracterizează iubirea
Angelo Bronzino, Allegoria dragostei
In mod frecvent dragostea nu este exprimată prin cuvinte, ci anumite comportamente ca privirea, mimica, poziţii erotice ale corpului (foarte bine exprimat şi la animale). La fel prezenţa acestui sentiment indică gingăşia gesturilor, sărutul, atingeri ale părţilor corporale intime, cea mai intimă formă fiind exprimată prin sex.Verbal dragostea este exprimată prin încercări de apropiere prin complimente, diminutive (ca şi comoară), alintări, declaraţii de dragoste.Rituale ale iubirii sunt logodna cu dăruirea inelului de logodnă şi cununia, sau tot verbal dragostea este exprimată prin literatură.Persoana îndrăgostită fiind ataşată de persoana iubită, fiindu-i teamă de a o pierde, sau dor de ea când nu se se află în apropiere, aceste simţăminte sunt realizate prin simţul văzului, mirosului (olfactoric), tactil culminând cu împerecherea.
Dragostea din punct de vedere ştiinţific
Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.
Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naştere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanţelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” şi „substanţele endorfine” care declanşează mai departe o producţie de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat şi pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina şi noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacţii asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiţii nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorţurilor este după patru ani de căsnicie. După această perioadă preiau rolul la femei oxitocina şi la bărbaţi vasopresina, care împreună cu endorfinele întăresc sentimentul de dragoste care se transformă într-o formă a prieteniei şi încrederii în partener.
De ce sa traiesc o poveste de basm langa cineva si sa fiu parasita ajungand intr-un infern real, cand pot trai o poveste de basm in mintea mea si sa nu sufar niciodata…doar iluziile, gandurile si povestile din mintea mea nu o sa ma raneasca niciodata…
m-am trezit zilele trecute cu o durere acuta…purta numele de “mi-e dor de casa…vreau la mama”. jignitor…pana acum fugeam sa ma mai intorc in galati, oraselul meu natal…sau oraselul cu multi pestisori de aur…
mi-am amintit de vremea cand ma trezeam la 12, stateam in pat pana la 3 cand venea gasca la mine si “barfeam” la o cafea, la un suc, la niste floricele. acum ma trezesc la 6 ma spal si plec la munca ajungand la 12 noaptea…tiptil tiptil merg prin casa in speranta sa nu il trezesc pe frate’miu care doarme de ceva vreme…
mi-e dor de vremea cand luam masa cu ai mei…cand mancam mancare sanatoasa si nu fast food…tampenii de pe la mac sau de la tonomatul cu mancare.
mi-e dor de prietenii mei cu care pierdeam timpul aiurea, mi-e dor de baietii din galati, mi-e dor de parcurile imputite si mici de la capatul orasului, mi-e dor de galati…
cand am ajuns in bucuresti am jurat ca nu o sa ma mai intorc pentru nimic in galti, dar totusi acolo este jumatate din viata mea…
restul se imparte intre munca, scoala si dormit…
unde sunt altedăţile de altădată?- domnu’ profesor de cultura si comunicare…4 ever and ever alex carlan :))
A inceput si bacul…deja saptamana cu probele orale a trecut si se apropie partea scrisa…pft!
imi amintesc de vremea cand am dat eu bacul…acum muuulllti ani…cred ca ar trebui sa fiu incadrata in categoria bunicuta cu bacul luat :))
parca si aud: bai comisia 2 e naspa, bai aia de la comisia 7 dau numai 10 si tot asa…
acum a venit si randul prietenilor mei sa dea bacul…
le urez muuuulta bafta si le tin pumnii ca altfel chiar nu am cum sa ii ajut… oricum sunt sigura ca vor lua note mari…nu de alta,dar au inceput cu 10 😀
deci foarte multe griji nu cred ca ar trebui sa imi fac…gasca a invatat
:*:*:*:*:*:*:*:* va pupa raluca si va tine pumnii!!!!
mami mami!!!s-a terminat sesiunea…de-a dreptul fascinant…in sfarsit o sa stau la munca fara sa mai am pe birou tonele de caiete si chestii de genul asta….nu de alta,dar sefa mea-“o desteapta” si jumatate- mereu imi facea observatie cu privire la acest lucru :-@
dupa ce am incercat sa inteleg politica, sa fac un ziar si sa ma gandesc cu ce afecteaza integrarea europeana cultura unei societati azi, pentru ultimul examen mi-am chinuit neuronii sa inteleg scolile de la toronto, moscova si altele…sa inteleg de ce unul zice intr-un fel ca altul sa il contrazica…intr-adevar cineva trebuia sa se gandeasca si la astea….ca doar de asta exista…
ma gandesc ca dupa asta o sa fie o petrecere…ca o sa ne imbatam si ca o sa chefuim…dar stai asa… a pierdut romania meciul cu olanda…o sa bem si o sa plangem ca nu ne-am calificat mai departe…o sa ii injuram pe italieni ca i-au eliminat pe francezi…si ca mutu rateaza in prostie…recunosc nu ma pricep la fotbal,dar cred ca mereu voi sti ceva in plus legat de fotbal decat de politica…poate ar trebui sa ma fac comentator la meci :)) hahaha!!ce tare!!!ar fi o idee,nu?
da…asta este rezultatul ultimului meu control la medic….pft!!!!groaznic…satula de durerile insuportabile din gat, de febra de zi cu zi si frisoanele matinale mi-am luat inima in dinti si am plecat la medic-pentru cei care nu se prind: urasc sa ma duc la spital sau sa trec prin fata unui spital.
stateam si ma gandeam cum am reusit sa ma trezesc cu febra 40 de grade, cu frisoane si sa nu pot inghiti decat ceai cald…
cu inima la gat am pasit la urgente…de acolo mi-au spus, pe un ton foaaarte dragut: ne pare rau,cazul dumneavoastra nu este destul de grav pentru a necesita atentia noastra…va recomandam sa va duceti la un alt spital.
si uite asa am plecat eu usor usor catre un alt spital…
din fericire, cred, pentru mine la acel alt spital s-a uitat cineva la mine…nu in greata cum m-as fi asteptat, ci intr-un mod chiar placut…
cu un zambet pe buze imi spune: din pacate aveti faringita cronica virala…dupa un moment in care nu stiam ce sa mai fac sau sa zic…imi iau inima in dinti si o intreb de tratament: unul foooooaaarte simplu: niste pastile….
in gandul meu: atat?????????adica eu am suferit atat pentru niste pastile?
din pacate raspunsul nu este unul deloc favorabil…pastilele alea imi provoaca stari si mai nasoale decat cele provocate de raceala…si cica in maxim 2 zile o sa fiu ca noua…
eu sper…
dar cu invetia aerului conditionat la noi in birou sansele ca eu sa scap de raceala sunt infime…avand in vedere ca este vara si ca eu mereu o sa fiu racita…uuuuffff…..greu cu mine….
in ultima vreme la mine, in lista de mess, s-au tot bagat in seama diferite persoane cu care sincera sa fiu nici salut pe strada nu cred ca imi mai dau…
cu “aerul lor de superioritate” au tot inceput sa isi dea cu parerea and stuff like that
acum fie vorba intre noi…de ce traiti cu impresia ca toate criticile pe care mi le aduceti o sa ma impresioneze/ afecteze in vreun fel? i mean….hellooooooo m-am schimbat…doooh!acum chiar nu imi mai pasa….de ce vreti sa fiti atat de interesanti cu o persoana dezinteresata? c’mon meeennn!wake up!
Uite mai ca si schimbarile sunt benefice…
pana acum cativa ani uram sa schimb cate ceva pe mine…aveam un stil vestimentar si nu ma aventuram in altele, nu ma vopseam ca adoram culoarea parului meu, nu ma aranjam din comoditate….
totusi de cand am ajuns la bucuresti am ajuns sa ma vopsesc… chiar diferit de fiecare data -doamniiiii sper sa mai am par pana la 30 de ani :))- sa incerc si alte stiluri vestimentare: elegant, sport, clasic, “emo” si alte genuri care mai exista, am inceput sa nu mai fiu comoda la capitolul aranjat si multe chestii de genul…
am facut ordine in randul prietenilor,am inceput sa mananc sanatos-freaky maaaaan!!!!- si am inceput sa fiu mai potolita
ma sperie toate chestiile astea…daca este un semn de maturitate? daca incep sa ma gandesc la viitor?:-o ooooooh doamne nu vreau! vreau sa raman o copila “crescuta pe balcon” (u r soooo mean bre!!!)
cred totusi ca unele schimbari isi au rostul in viata mea…si cred ca ar fi cazul sa ma “asez” la casa mea…sa ma gandesc si la ziua de maine…daaamn i hate this!!!
Paharele cu vin…lumanarele aprinse…petale de trandafir pe pat…muzica magica…ei se despart …cu lacrimi, tipete si implorari…totul s-a terminat…
acum nimic nu ii mai leaga…
acesta este finalul povestii lor de dragoste…al povestii lor de dragoste care a durat doar un moment…