Archive for the ‘esenta’ Category

PARINTILOR MEI. AZI IMPLINESC 32 DE ANI DE CASNICIE! SPER SA FITI LA FEL DE FERICITI SI SA VA IUBITI LA FEL DE MULT CA LA INCEPUT!

MIHAI SI RALUCA

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YTPp-n7XgGE]

Cum mergeam eu frumos pe strada am vazut un afis cu : poarta rochie! www.petocuri.ro. Campania indeamna femeile sa fie mai feministe, mai…nu stiu cum. Eu una sunt total in dezacord cu aceasta campanie. O rochie nu te face sa fii mai feminina, poate mai atragatoare, dar nu feminina. Consider ca aceasta caracteristica a femeilor tine mai mult de comportament, de modul de a vorbi. Am vazut zeci de femei care erau in rochii superbe si vorbeau cu : “fa proasto” sau “du-te dracu de ratat!”. Cu ce sunt mai feminine acele dudui in rochii?
La fel ca si tocurile. Poti fi mai senzuala, dar asta nu inseamna ca esti mai feminina.
Am vazut fete imbracate in trening care emanau o eleganta si o senzualitate de iti era mai mare dragul sa te uiti la ele.
Deci intr-un final nu vad rolul sau mai bine spun rostul acelei campanii. O femeie chiar isi pierde din feminitate daca nu mai poarta rochie si tocuri? Sa fim seriosi!

Am revenit. Prăjită rău de tot, dar fericită că am reuşit să mă “deconectez” pentru câteva zile de toate lucrurile care mă înconjoară. Cum a fost? Super tare, daaar am constatat un lucru cam…ciudat: am îmbătrânit şi nu mai văd distracţia aşa cum o vedeam în alţi ani.
Ete şi câteva poze 😀

Vă mai amintiţi de acel articol cu fetiţa cu codiţe?
Păi, cu o săptămână înainte de a pleca din Bucureşti am întâlnit-o pe Cristina în faţa liftului. Are aceeaşi înălţime ca mine, adică 1.54, e şatenă, adică deloc blondă şi nu purta deloc codiţe- stă la 4 şi este în clasa a4a. 😀

Deeeciii am aflat unde stă Cristina 😀

Zodiile şi moartea clinică
Zodiile şi moartea clinică

Iată câteva scenarii visavis de toate zodiile, în cazul unei morţi clinice. Dincolo de umorul cuprins în acestea se află mici adevăruri care definesc în parte aceste zodii.

Berbec. „Cine-i şeful aici? Aş putea să-l văd pe Dumnezeu acum? Sunt mort? Zău, nu am crezut că mi se poate petrece chiar mie! De unde pot să fac rost de un palat de cristal luminat ca ăla?”.

Taur. Părăsindu-şi corpul, Taurul realizează că nu mai are stomac şi se întoarce instantaneu în corp, fără să vadă tunele, lumini sau entităţi cereşti, ceea ce îl face sceptic pentru tot restul vieţii.

Gemeni. Ideea de bază în cazul Gemenilor nu este experienţa în sine, ci felul în care o pot înfrumuseţa atunci când o povestesc sau o scriu. De vreme ce Gemenii se simt bine în orice lume, mai puţin într-una fără telefoane, internet sau alte mijloace de comunicare, se întorc în corp destul de repede – iar gura are tendinţa de a funcţiona înaintea restului corpului.

Rac. Racii trăiesc cam 125 ani şi, în general, nu au de-a face cu moartea aparentă. În schimb, din când în când, se pot apropia de ceea ce restul numesc „viaţă”, atunci când îşi fac curaj să iasă din casă pentru cumpărături.

Leu. „Nuuuuuuuuuuuu… NU am murit! Nu, nu nu!! Cine-s ăia în alb? Ce cântă acolo? Sună complet aiurea. Eu pot să cânt mai bine! Unde e dirijorul? Vreau un microfon acum! Şi nu mă deranjaţi, decât dacă e vorbă de un impresar important!”.

Fecioară. După 60 ore de muncă în continuu, Fecioara pică frântă şi părăseşte corpul, ajungând într-un tunel de lumină ce străluceşte de curăţenie. Însă, în curând, începe să se îngrijoreze la gândul că cei dragi au rămas singuri şi fără ajutorul ei, aşa că revine în corp instantaneu, se ridică, spune că e ok şi se uită la ceas pentru a vedea dacă nu cumva e în întârziere.

Balanţă. În corp, în afara corpului, în corp… în cele din urmă spiritul se hotărăşte să iasă… Balanţa vede un tunel la capătul căruia se află o fiinţă luminoasă. „Să fie Iisus? Stai aşa… poate e Kwan Yin. Hainele alea sunt stilul ei”. Nereuşind să se hotărască dacă să traverseze tunelul (ce ar fi moartea dacă nu ai cu cine să o împarţi?), Balanţa se trezeşte înapoi în corp din greşeală, iar primul gând este să deschidă o agenţie matrimonială pentru suflete.

Scorpion. De vreme ce majoritatea Scorpionilor au 9 vieţi, aceştia sunt tentaţi să experimenteze multe feluri de moarte aparentă (uneori provocată de ei înşişi). Când se despart de corp, o foarte mică parte din ei traversează tunelul de lumină fără a întâlni o fiinţă astrală cu care să facă amor.

Săgetător. Părăsindu-şi corpul, Săgetătorul nu se poate abţine să nu râdă de felul stupid în care a făcut-o. După ce reuşeşte într-un fel complet aiuristic să străpungă tunelul de lumină, refuză să se întoarcă în corpul pe care a încercat să îl abandoneze atâta timp, printr-o serie de accidente datorate neîndemânării proverbiale. Deoarece este foarte curios dacă religiile „organizate” sunt valide, profită de ocazie pentru a învăţa câteva lucruri esenţiale… până când, sătule, entităţile astrale, îl trimit înapoi în corp, pentru cât mai mult timp posibil.

Capricorn. Capricornului îi ia ceva timp să realizeze că a murit, mai ales că pe lumea cealaltă sunt locuri speciale, amenajate ca nişte birouri, în care sunt instalaţi Capricornii. Un domn bătrân şi distins le înmânează un manual numit „Cum să reuşeşti în afacerile astrale”, un exemplar de „evaluarea muncii” (pentru profani – evaluarea faptelor bune şi rele din timpul vieţii) şi o notă roz (reînviere). Capricornii se întorc destul de repede în corp, nefiind capabili să îndure existenţa non-fizică.

Vărsător. Vărsătorul ajunge în Rai, vede că nu este condus prin consens şi începe să le explice tuturor că e nevoie de ceva nou şi că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Îi enervează la culme pe toţi cu ideile lui de reforme, aşa că este trimis de urgenţă înapoi în corp.

Peşti. Dintr-un motiv sau altul, Peştii nu prea observă moartea aparentă. În schimb, într-o zi de muncă normală, mulţi Peşti spun că văd fiinţe cu figuri suferinde, care le spun într-un mod calm să se întoarcă în corp.

Merci TheHeartCollector 😀

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MXp413NynFk]

melodia asta îmi dă nişte idei…mamă mamă

Mi-am făcut curaj să particip şi eu la concursul “Coşmarului” a.k.a VisUrât. Ideea stă în felul următor: trebuie să scriu o peripeţie de la mare…şi singura care îmi vine acum în minte se petrece în anul întâi de facultate, când ploadă fiind eram cam zvăpăiată. Am mers la Constanţa la o foarte bună prietenă de-a mea. Terminasem sesiunea, toate bune şi frumoase.
Cum mergeam noi la plajă mi s-a pus pata pe o saltea din aia colorată. Mi-am cumpărat-o. Nici nu intra in discuţie să nu o am, cu toate că era de două ori mai mare decât mine şi că abia o târam după mine, eram singura nebună cu saltea imensă şi colorată.
EEEHHHH!!! Dar dragii babei vremea nu era tocmai roză, din când în când mai adia şi vântul, iar eu trebuia să duc lupte seculare să nu rămân fără saltea.
Am luat-o în apă, greşeală mare, sincer. Am rămas de vreo 3 ori fără sutien- asta pentru că încercam să o ţin ca să nu o ia vântul, am rămas de vreo 5 ori cu chiloţii în vine pentru că încercam să mă ridic pe ea, am luat apă la bord cât să am o hidratare corespunzătoare vremii şi am cunoscut vreo 4 tipi- salvatorii saltelei mele 😀
Şi credeţi că am lăsat-o acasă după chinurile prin care trecusem cu o zi înainte? Doamne fereşte! Ca orice femeie care se respectă sufăr şi de puţin masochism. Astfel că, a doua zi, eram mândra posesoare a unei saltele dezumflate. Şi ia ghiciţi cine şi cum a umflat-o?
EU! Cu plămânii mei de nefumătoare- deşi vreo oră am stat să îmi revin că ameţisem complet în urma efortului suplimentar depus.
Unde e acum salteaua? În cămara- aşteaptă să o scot la o plimbare pe plaja H2O din Mamaia- şi vreau acolo pentru că îmi place…numele 😀
P.s: VisUrât nu a precizat de câte caractere să fie articolul, dar consider că sunt suficiente,nu?

Melodia care m-a făcut să îmi bâţâi fundul în timp ce spălam vasele. În sfârşit o melodie de vară care să mă atragă cu adevărat.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Nz4sJTDZuzo]

Azi am fost cu nişte treabă prin oraş. Dar nu oricum, ci cu maşina. În stânga mea era daddy- el era şoferul, eu încă nu am dat de carnet.
Despre ce pasiune vorbesc? Despre mersul cu maşina şi ascultat muzică. Parcă nu îmi mai venea să ies din maşină. Pe lângă faptul că aveam aer condiţionat, mai ascultam şi nişte muzică de bună calitate, iar daddy este, fără vrăjeală, cel mai bun şofer pe care îl ştiu şi în care am încredere deplină.
Din păcate am fost nevoită să cobor şi să înfrunt căldura criminală din Galaţi.
Dar m-am decis asupra unui singur fapt: la anul, obligat- forţat, dau de carnet. Sper să îl şi iau 😀