Când eram eu mai mică eram cam speriată de bombe, nu că acum nu aş fi, dar nu asta e ideea. Pentru că eram aşa uneori, când mergeam singură pe stradă ajungeam să fiu un pic cam paranoia. Într-o vară, când mă întorceam de la bunicii mei, am dat nas în nas cu o tanti pe la vreo 50 de ani. Eu eram prin şcoala generală cred. Şi deodată începe să ţipe: copila mea! Fata mea! Dragostea mea!
Eu am făcut ochii cât cepele, m-am uitat în stânga şi în dreapta şi am început să zic enşpe mii de rugaciuni în gând. Tipa se apropia din ce în ce mai mult şi striga la fel. Ce am făcut eu? Am băgat capul în pământ, am ocolit-o şi am băgat viteze până acasă. Aşa ceva, de obicei nu se întâmplă oamenilor normali. Eu nu fac parte din categoria asta.
Mnoooo vă daţi seama că de atunci am ajuns să ocolesc zona aia. Preferam să mai merg încă 20 de minute în loc să merg pe scurtătură. Recunosc că am rămas cu un pitic imens la cap şi de atunci am mare grijă pe unde merg. Sunt sigură că mulţi dintre voi aţi fi făcut la fel…că doar nu-s eu mai specială :))
Acum fie vorba între noi oricine care s-ar apropia de voi spunând aceste cuvinte v-ar şoca.
Posted in esenta, familie, infectii ale societatii, memorii, noi, reguli, zilnice | Tags: d'ale mele, d'ale vietii
Ha ha, prietenul meu a patit-o iarna trecuta. Eram in parc impreuna, si trei doamne mai in varsta tot dadeau ture si treceau destul de aproape de noi. Una se tot uiita insistent de cate ori trecea. Intr-un final s-a uitat fix la el si a inceput sa strige tare: Matei ! Matei ! Uitati-l pe Matei! Prietenul meu nu s-a simtit Matei asa ca a ignorat-o, pana ce tanti se apropiase mult si incepuse sa il intrebe de ce nu raspunde. I-a spus ca nu este Matei si ca il confunda. Tanti a plecat, insa parea foarte contrariata si, sincera sa fiu, cred ca in sinea ei a fost convinsa ca era Matei dar din motive de el stiute nu a vrut sa admita.
:)))) deci nu sunt singura!!!!! exista viata pe planeta asta :))) ma bucur ca nu’s singura care trece prin astfel de traume.
eu am patit`o altfel anul trecut
ma intorceam seara acasa pe jos si pe una din strazi trece o femeie mai in varsta si incepe sa tipe la mine foarte panicata “lasa`ma in pace, ce ai cu mine? lasa`ma in pace” (eu nezicandu`i nimic sa macar sa ma apropii de ea) si dupa iese si barbatu`su si incepe sa imi zica ca daca nu o las in pace cheama politia
=)) minunat! cineva m-a intrecut la astfel de situatii :))