Am ajuns acasă, după o lungă perioadă în care m-am ascuns de ai mei…nu ştiu de ce…poate teama de a nu afla ce am făcut până acum câteva luni. Ăncă mă mai gândesc la ce…şi totuşi la ce bun?
m-au primit neaşteptat de bine. mama m-a luat în braţe şi m-a strâns puternic…aproape că uitasem sentimentul pe care îmbrăţişarea mi-l provoca de fiecare dată.
tata m-a sărutat pe frunte şi mi-a urat :”bine ai venit!”
au imbătrânit…mult! pe undeva se văd nişte riduri…parcă ar fi un teren arat feţele lor.
ajungem acasă, fac un duş şi mă schimb de hainele cu care am fost în nişte pijamale pufoase.
mama mă primeşte în bucătărie cu mâncăruri alese. ciugulesc ceva şi mă prefac obosită…ştiu că au chef de discuţii, dar eu nu.
de o dată aud: şi cum mai merge cu el?
în secunda doi m-am albit la faţă. m-am uitat în farfurie de frică să nu îmi vadă ochii…dacă mi-i vedeau sigur începeam să plâng.
le-am spus scurt că s-a terminat şi mi-am văzut de mâncare.
ei nu au prins aluzia cum că nu vreau să discut despre asta şi au continuat cu întrebările. le răspundeam sec..telegrafic.
mama s-a uitat la mine şi şi-a dat seamă că mă deranjează… “lasă fata să manânce! discutăm în altă zi.”
am vrut să îi mulţumesc, dar nu am putut. nu m-am putut uita la ea. îmi dăduseră lacrimile…refuzam să mă vadă aşa…era înjositor chiar şi pentru mine…eu eram aia care niciodată nu îşi arată sentimentele…acum…
vroiam ca aceste momente de linişte …stupide de altfel să fie şterse de pe faţa pământului…nu îmi ieşea…
am continuat să mănânc…cu greu…şi înghiţituri seci. i-am mulţumit mamei şi m-am dus în camera mea.
la câteva minute bate cineva în uşă…deschid şi o văd în faţa mea pe mama. mă ia de mână şi mă roagă să îi povestesc.nu am chef. sunt sătulă…nu vreau să îmi mai amintesc. de ce mă chinuie? nu îşi dau seama că-s sictirită de povestea asta?
se uită în ochii mei şi îşi dă seama că “fetiţa ei” a murit. încearcă să mă resusciteze, dar nu mai simte nimic. ochii sunt goi.
îi spun sec: “mi-e somn şi vreau să dorm!”
se ridică cu o durere care o apăsa. îmi stinge lumina şi apoi închide uşa după ea.
toată noaptea am plâns.
p.s: această poveste este pură fantezie!
Posted in
Bah! Bag picioarele că nu vazui PS-ul la sfârșit. Îmi daduși palpitații tu! :))
de ce să îţi dau tu palpitaţii?cu privire la ce?