Archive for October 7th, 2009
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4zgB1Jfpjdw&feature=related]
Il joue avec mon coeur
Il triche avec ma vie
Il dit des mots menteurs
Et moi je crois tout c’qu’il dit
Les chansons qu’il me chante
Les ręves qu’il fait pour deux
C’est comme les bonbons menthe
ça fait du bien quand il pleut
Je m’raconte des histoires
En écoutant sa voix
C’est pas vrai ces histoires
Mais moi j’y crois.
Mon mec ŕ moi
Il me parle d’aventures
Et quand elles brillent dans ses yeux
J’pourrais y passer la nuit
Il parle d’amour
Comme il parle des voitures
Et moi j’y suis oů il veut
Tellement je crois tout c’qu’il m’dit
Tellement je crois tout c’qu’il m’dit
Oh oui
Mon mec ŕ moi
Sa façon d’ętre ŕ moi
Sans jamais dire je t’aime
C’est rien qu’du cinéma
Mais c’est du pareil au męme
Ce film en noir et blanc
Qu’il m’a joué deux cents fois
C’est Gabin et Morgan
Enfin ça ressemble ŕ tout ça
J’m’raconte des histoires
Des scénarios chinois
C’est pas vrai ces histoires
Mais moi j’y crois
Mon mec ŕ moi
Il me parle d’aventures
Et quand elles brillent dans ses yeux
J’pourrais y passer la nuit
Il parle d’amour
Comme il parle des voitures
Et moi j’y suis oů il veut
Tellement je crois tout c’qu’il m’dit
Tellement je crois tout c’qu’il m’dit
Oh oui
Mon mec ŕ moï
Posted in De când mă ştiu am fost magnet pentru oameni cu o lipsă semnificativă a ţiglei pe casă.
Să vă explic: de când m-am angajat şi am început regimul mă trezesc de dimineaţă pentru a merge pe jos la muncă. Presupun că persoanele care au maşină ştiu cum este să mergi lunea dimineaţa cu maşina. Să mai spun că eu stau şi pe un bulevard principal?
Nu cred că mai este nevoie. Dar totuşi asta nu îi împiedică pe şoferi să meargă ca idioţii cu viteză pe trotuar. Cum mergeam eu aşa…între boscheţi şi pista de biciclete [am mers o dată pe pistă şi a trecut un biciclist şi m-a atenţionat că nu e frumos să le ocup locul. M-am simţit atât de prost faţă de el încât am început să merg prin boscheţi numai să nu le calc pista …vorbesc foaaaaaaaaarte serios]. Cum mergeam eu aşa încercând să ocolesc când o maşină, când o baltă am simţit un fior pe tot spatele. Trecuse unu cu scuterul fix pe lângă mine. Mi-a îngheţat inima în secunda doi. Am înjurat în gând, m-am calmat şi mi-am văzut de drum.
A doua zi, fix în aceeaşi zonă a trecut o maşină…avea vreo 30 de kilometri pe oră. Vă jur că am simţit cum m-a atins. M-am oprit şi am început să tremur ca un câine înainte de injecţii. Mi s-a făcut instantaneu frică să mai merg. Mă panicasem complet. Vreo 5 minute am stat în acelaşi loc încercând să îmi revin.
Şi acum vine întrebarea mea: dacă mă împiedicam şi picam în faţa maşinii…mai rămânea ceva din mine?
Azi când scăpam şi eu veselă de la muncă a trecut un dobitoc [altfel nu am cum să îi spun] căruia i s-a părut amuzant să îmi dea cu casca sa de construcţii peste mâna. Eu am încheieturile mâinilor foaaaaaaaaaaaaaarte subţiri şi prin urmare durerea a fost aproape sfâşietoare. Am vrut să îl înjur, dar când am văzut că e un bou la 1.80 şi vreo 100 de kg am zis că mai bine plâng decât să mor sugrumată de ăla. Am plecat cu lacrimi în ochi, am ajuns acasă şi mi-am pus o faşă la mână în speranţa că mâine nu o să am ditamai umflatura sau vânătaia la mână.
De săptămâna viitoare încep programul de alergat…minim un kilometru. Sunt curioasă atunci prin ce o să mai trec. Sigur o să îmi iau sprayul paralizant şi instrumentul pentru căţei că ţin la sănătatea mea…şi în ritmul ăsta sigur o să ajung călcată de maşină, muşcată de vreun câine sau… :-?? nici nu vreau să mă gândesc ce pot păţi.
