Nietzsche a murit

Posts Tagged ‘facturi’

Se pare ca este necesar sa te trag iar de manuta sa iti reamintesc ca trebuie sa iti mai verifici oamenii din magazine.

1. am fost sa imi schimb abonamentul+ telefonul (in rate). Acolo o tanti cam pierduta in timp si spatiu mi-a oferit in prima zi informatii gresite, dar si incomplete.

– stiai ca ratele nu se pot plati prin contul orange? Ci doar la casierie? Se pare ca tanti nu stia. Mi-a zis cu atata siguranta ca pot plati online incat am crezut-o. Asa am avut un soc cand a trebuit sa platesc factura incat…eeh! Ce mai conteaza un drum in plus pentru un om care nu are timp? Cred ca oamenii ar trebui instruiti mai bine cu ce se poate si ce nu se poate plati online. Zic si eu! Nu de alta, dar sunt si oameni care nu au timp sa mearga in capatul opus al orasului pentru o factura.

2. insistenta enervanta

– de fiecare data cand merg la voi sunt intrebata de TV si NET. Inteleg ca vreti sa va promovati si etc, dar deja devine iritant. Ieri cand am mers sa platesc rata m-am trezit in fata unui pusti enervant de insistent cu privire la serviciile astea 2. I-am zis ca sunt deja sub perioada contractuala cu un alt provider si ca nu doresc. La care el cu nonsalanta ma intreaba: asa si?! Pai cum asa si? Nu imi inchid un contract ca sa pun un serviciu de la voi. Imi platiti voi taxa de reziliere? Taxa la care ma gandesc tot mai mult pentru voi.

3. un pret pe cont, un pret la ghiseu

– cand sa platesc imi cere o valoare mai mare decat cea pe care o stiam eu. Am platit crezand ca am vazut incorect. Cand am ajuns acasa am vazut ca domnisorul imi ceruse sa platesc mai mult decat e rata. Chiar daca se taie diferenta la viitoarea factura nu stiam ca angajatii tai au dreptul de a decide cat sa platesc.

Ai mare grija! Esti pe muchie de cutit si nu vad relatia noastra ca evoluand in bine. Deja ma gandesc cum sa fac sa inchid contractele pe care le am cu tine tocmai din cauza celor mentionate mai sus.

Chiar sper sa nu se ajunga acolo. Iti recomand sa ai mai mare grija cu cine angajezi.

Atat de mult iubim cozile, hartiile inutile si asteptatul prelungit pentru un document incat ne-am decis sa pastram aceasta metoda de tortura numita birocratia.

Sa va dau un exemplu din viata mea: a trebuit sa imi fac o analiza de rutina. Ce inseamna asta? Ca trebuie sa ma merg la medicul de familie sa iau un formular pe care sa il completeze (nu in prealabil de a ma programa), apoi sa ma duc la spital sa ma programez si apoi cu hartia aia sa merg sa imi fac analiza. Asta inseamna cel putin 2 zile pierdute inutil pe drumuri. Vorbesc de sistemul de stat.

La privat: am sunat, m-am programat, mi-am facut analiza, am scapat. 3 ore maximum (ca nici acolo nu scapam de cozi).

Alt exemplu: m-am dus la posta sa ridic un plic. Am stat vreo 3 ore lejer la coada pentru ca restul din fata mea plateau facturile. Stiti de cand nu am mai stat eu la un ghiseu sa platesc facturile? De vreo 5 ani lejer. Singura “coada” la care stau este cand platesc intretinerea. Atat! In rest totul se face online. Fara sa interactionez cu oameni, fara sa ma enervez de viteza melcului beat a celei de la ghiseu si altele (nu o sa zic mirosurile “exceptionale” vara pentru ca nu am miros si nu simt). Cam asta e una dintre marile noastre bube! Suntem incapabili sa trecem la tehnologia secolului ics ics bat. Si e trist! Dar avand in vedere ca majoritatea celor care stau la cozi sunt persoane care au facut scoala cu dinozaurii nu ma mai mira nimic.

Am intrebat la un moment dat pe cineva de ce nu plateste online si raspunsul m-a socat: ca nu am incredere sa imi las datele de card acolo. Eu niciodata nu mi-am pus problema asta si ma gandesc ca sistemul de securizare al cardurilor nu e chiar o joaca de copii. Si in afara de fiecare data cand am fost majoritatea se uitau ciudat la mine daca plateam cash. Exceptie e Spania: acolo nu am putut sa platesc cu cardul la barul hotelului. Serios?! Nasol!

Si stiti ce e mai trist? Ca nu ne vad iesiti din acest blestem al comunismului numit: coada la orice. Asta ca sa nu mai zic ca nu prea ii vad eu pe astia mai tinerei sa incerce sa faca altfel. (P.S: aici ma refer mai mult la cei din provincie, nu la cei “de la capitala”)

Dar eu tot sper. Pana la urma urmelor speranta moare ultima! Am zis!