A venit zapada. Si o data cu ea problemele mele de deplasare. Cine nu stie pentru mine zapada este o adevarata provocare pe care o accept fara retinere.
Totusi, ieri, am simtit cum ma doboara, cum sunt incapabila sa mai merg. Cad in zapada care era cu putin deasupra genunchiului obosita, terminata, fara vlaga. Incerc sa ma ridic, dar picioarele nu ma mai asculta. Refuza sa coopereze. Sunt inghetata si ma uit cum catelul sta si ma asteapta sa ier de acolo. Cu ultimele forte reusesc sa ma ridic, dar can fund pe zapada proaspat asezata. Trag aer in piept si incerc sa ma odihnesc fara sa ma gandesc ca deja mainile si picioarele sunt inghetate bocna.
Nici bine nu inchid ochii ca simt o mana pe geaca mea care ma prinde si ma ridica din zapada de parca as fi fost un fulg. M-a luat pe sus de parca ar fi luat o pana de pe jos.
Ma dezmeticesc si ma intorc. Vad de la spate un tanar insotit de o domnisoara. Nu cred ca aveau mai mult de 25 de ani. El destul de solid si ea firava. Nu am apucat sa spun atunci multumesc! Asa ca o sa spun acum: Multumesc!
Oricare ai fi tu salvatorule!
Posted in
Se pare ca mai exista si oameni buni in lumea asta, care daca te vad ca ai nevoie de ajutor, te ajuta nu stau si doar privesc.
Si eu am fost surprinsa ca m-a ajutat. Putea sa treaca pe langa mine fara probleme. Exista speranta 😀
Faith in humanity restored. 🙂
true!!! true!!!