Nietzsche a murit

Azi dimineaţă am trecut printr-o “criză a vârstei mijlocii” :)) de fapt nici nu cred că am ajuns acolo încă .
Mă gândeam să renunţ la blog, să nu îmi mai vărs fustrările, dracii, supărările, emoţiile uneori ascunse şi, totuşi, s-a aprins un beculeţ:de ce?! De ce să fac asta? De ce să renunţ la ce îmi place pentru o simplă stare care nu îmi dă pace? Nu merită! Nici măcar el! Cred că este timpul să îmi revin!
De unde schimbarea asta?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iPXedBaBTWw]
Ăsta este motivul!
O simplă melodie. Daaa!!! Şi eu mă aşteptam la acel prinţ pe un cal alb, cu armura sa strălucitoare. DA! Şi eu mă aşteptam ca viaţa mea să devină un basm: NEWS FLASH!!!! Nu e! Realitatea din acest moment îmi determină viaţa, sentimentele, tot ce simt, gândesc şi spun.
Cred că era şi cazul, având în vedere că toate celelalte au fost nişte încercări nereuşite… aaahhh! La naiba-n puii mei! Uite că încă îmi mai pasă.
Azi mi-am spus că pun cărţile pe masă. Cu riscul de a pierde multe lucruri, multe persoane care se dau prieteni, admiratori…etc.
Nu am nevoie de falşi cititori, nu am nevoie de oameni care să nu mă judece. Să poarte discuţii contradictorii…să îmi dea în cap când greşesc- nu chiar la propriu… Nu ştiu de unde vine nebunia asta de “pedepsire” a gândirii, de “pedepsire” a limbajului, a corectitudinii.
Dracu! Poate m-a pălit un satelit şi m-am mai trezit încă un pic la realitate. Ar fi o idee destul de bună.
O idee la fel de bună ca aceea când am început să capăt curaj în faţa oamenilor, să nu mă înroşesc toată când vreau să spun ceva…am văzut că nu prea îmi dă nimeni în cap, ba mai mult mă ajută să văd unde am greşit. Cred…adică sunt sigură că este un semn bun, nu?
Doamneeee!!! De unde am început şi unde am ajuns…
Dau vina pe muzica din Winamp…am voie,nu? Adică am voie să mă folosesc de scuza asta? NU?! Trebuie să am voie! 😀
Gata…am terminat…nu mai scriu! Promit!

No Responses to “renunţ la idei stupide”