By CB
Se oprise in fata usii de la lift. Apasa nervos pe buton si parca nu mai venea odata.
– Imi pare rau George! Nu asta am vrut sa spun. Trebuie sa ma intelegi ca…
– De ce trebuie? Asa a fost mereu: trebuie sa inteleg, trebuie sa accept, trebuie sa… Si pana cand? Am stat atata timp sperand ca o sa iti dai seama, dar degeaba.
Deschise usa de la lift si o lasa pe ea in pragul usii. Cu parul ciufulit, debusolata si cu ochii inlacrimati. Se blocase complet. Nu stia ce sa mai spuna ca sa fie bine.
Intra in casa si cauta disperata telefonul. 3 apeluri unul dupa altul fara nicun raspuns. Avea inima cat un purice si stia ca el nu e genul care sa accepte prea multe. Cum sa isi continue viata asa? Certati? Departe unul de celalalt. Abia reluasera legatura si deja erau certati. Si-a tras tricoul lui pe ea, s-a dus la birou si a inceput sa scrie. Scria tot ce ii trecea prin minte si vedea in asta ultima solutie sa mai salveze ce era intre ei.
Imi pare rau pentru tot! Stiam cat de mult ma iubesti si am profitat de asta. Nu a fost deloc corect din partea mea sa ma joc asa cu tine. De fapt nici nu cred ca m-am jucat. Cred ca s-au reaprins sentimentele pe care le-am avut cand am plecat din Bucuresti. Stiai foarte bine ca doar pe tine te acceptam in viata mea, dar cumva imi era frica sa nu pierd un prieten. Daca relatia noastra nu ar fi functionat? Te-as fi pierdut pentru totdeauna si gandul asta ma speria mai tare decat orice pe lumea asta.
Stiu ca mereu am fost aia pesimista si ca ai incercat de fiecare data sa ma faci sa vad lucrurile frumoase, sa gandesc altfel. Cand ai plecat de la mine am simtit cum am pierdut totul. Si nu imi doresc asta. Nu imi doresc sa te pierd. Habar nu ai ce insemni pentru mine si cat au insemnat ultimele saptamani cand ai fost langa mine.
Poate par egoista si poate par imatura in unele momente, dar stii foarte bine cum sunt de fapt. Ca nu as putea sa iti fac rau niciodata. Ca nu as vrea sa stric ce avem pentru nimic in lume. Ce am facut azi a fost… nu a fost corect fata de tine si fata de ce avem…sau aveam?
Mi-as dori sa …nu stiu ce mi-as dori. Stiu doar ca nu vreau sa te pierd.
Te rog sa ma ierti!
A doua zi a trimis scrisoarea la biroul lui. Stia ca asa secretara o sa i-o inmaneze personal. Daca o expedia acasa ar fi rupt-o fara sa o citeasca.
Trecuse mai bine de o saptamana. O saptamana in care nu mai stia nimic de el. La telefon nu i-a mai raspuns, asta daca nu cumva a blocat-o. Era agitata, ca un leu intr-o cusca. Nu isi gasea locul, se uita la telefon din 5 in 5 minute. I se parea ca suna si nu il aude. Isi facea mii de scenarii si ganduri.
Intr-un final s-a asezat resemnata pe marginea patului. A tras un oftat cu toata fiinta si a inceput sa planga. Statea cu tricoul lui in brate si se ruga sa se termine totul.
Telefonul a inceput sa sune. Si-a sters lacrimile si s-a uitat la ecran.
– Am primit scrisoarea ta. Vin diseara la tine.
Posted in Uncategorized