Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu ador când dau mâna cu o persoană să existe o strângere de mână fermă. Să nu îi fie frică să dea mâna cu mine.

Am văzut o boală cretină la dudui să strângă un pic de vârful degetelor… asta este un fel de înlocuitor. Nu domnule! Eu vreau ca în momentul în care salut pe cineva aşa să simt că este încântat de faptul că m-a cunoscut/ revăzut. Nu doar o dată am trecut prin aşa ceva şi mi se pare jignitor. În special faţă de mine. Mă simt jignită. Nu aş putea să vă spun şi de ce, dar aşa mă simt. 

Citeam pe descoperă.ro importanţa pe care unele companii o acordă unei simple strângere de mână. Şi le dau dreptate. Aş putea spune că este una dintre cele mai valoroase forme de respect pe care un om o poate arăta faţă de altcineva.

11 Responses to “o strângere de mână fermă”

Leave a Reply