Dragii mei!
eu încă mai sunt în sesiune- din păcate…până pe 8 o să mă tot chinui cu examenele şi toate alea.
totuşi zilele trecute am primit un mail. era de la psihologul de la centru. toţi copiii întreabă de mine. le este dor. şi mie de ei.
le-am explicat că până nu termin cu sesiunea nu am cum să dau pe la centru…motivele sunt destul de clare. au fost foarte înţelegători. chiar mi-am urat şi “baftă!” şi lucrul ăsta mă face să mi se facă şi mai mult dor de ei.
sunt curioasă dacă au mai venit copii noi, cum s-au descurcat ăştia micii cu tezele şi tot aşa. am o nerăbdare de nedrescris. pe 9 februarie la ora 8 dimineaţa o să fiu la ei. să îi pup pe toţi şi să ne apucăm să facem temele împreună…aşa cum făceam şi în alte dăţi.
asta este! mi-e dor de ei…mi-e dor rău de ei şi abia aştept să îi revăd.
Posted in
Nu stiam ca esti asa pupacioasa 😉
problema mea cea mai mare este ca ma atasez foarte repede de oameni…orice fel de om si mereu incerc sa vad partea frumoasa a sa.uite de exemplu am un prieten pe care toate lumea il considera un golan si jumatate, dar cand a inceput sa imi vorbeasca despre zei, despre planete, stele si toate alea mi-am schimbat complet parerea despre el…
asta vad si la copiii astia: nu vad ca sunt uneori prea obraznici sau ca nu ma asculta mereu, ci ii vad ca pe niste fratiori mai mici de care trebuie sa am grija. si de asta cred ca imi si este atat de dor de ei 😀