Asta m-au întrebat insomniile la ora 12.30. Am deschis timid ochii şi m-am uitat la ceas. Am înjurat în gând şi m-am fâţâit vreo jumătate de oră. Am cedat. Sunt din nou victima insomniilor.
Acum încerc să adorm pentru că la ora 6 şi jumătate trebuie să fiu în picioare. Din păcate eu muncesc şi astăzi…mama lui de job.

No Responses to “îţi era dor de noi?”

Leave a Reply