Am ieşit zilele trecute cu un prieten pe care nu îl mai văzusem de un car de ani şi din vorbă în vprbă am ajuns la subiectul: de ce îţi ignori prietenii în relaţie?
Eu recunosc că am ajuns să fiu ignorată de multe persoane care acum se află într-o relaţie. Cărora le-am fost alături când au avut nevoie şi care subit nu mă mai cunosc. Mă deranjează. Mă deranjează pentru că eu nu făceam aşa. De fiecare dată când am fost într-o relaţie stabileam o zi pe săptămână în care să ieşim doar cu prietenii noştri, separaţi. Aşa aveam un moment de respiro, dar păstram şi prietenii.
Nu doar o dată mi s-a întâmplat să nu mai prezint interes când lumea era fericită. Aşa că am ajuns la concluzia că oamenii respectivi nu îmi erau prieteni. Prietenii nu ţi-i ignori şi ai grijă să ştii măcar o dată pe săptămână dacă mai trăiesc sau nu. Este un lucru destul de simplu: când ai o relaţie nu trebuie să îi ignori pe cei din jurul tău. Pentru că rişti să rămâi iar singur/ă. Şi fără iubit/ă şi fără prieteni.
Nu o să arăt pe nimeni cu degetul, nu o să acuz pe nimeni. Singura vinovată în chestia asta sunt eu pentru că pun suflet şi când nu trebuie. Aşa că mi-am învăţat lecţia. Din prietenii pe care credeam că îi am am rămas cu cei care mi-au fost mereu alături. Numărul este infim. Aproape inexistent. Şi nu îmi pasă. Prefer calitate, nu cantitate.
Posted in esenta, o zi din viata unei fetite mici, reguli, zilnice | Tags: despre prieteni, despre prietenii
De obicei se intampla asta cand partenerii pritenilor/prietenelor nu se “potrivesc” cu gasca voastra, nu va apreciaza sau pur si simplu nu va plac.
Dar prietenii care se indeparteaza de tine din aceasta cauza cu siguranta nu iti sunt prieteni apropiati
Nu le cere nimeni sa iasa si cu partenerii. O zi dintr-o saptamana se pot desparti de ei. Nu moare nimeni.
P.s: bine ai venit pe la noi!
Multumesc 🙂 O sa va mai stresez cu comentariile mele
On topic: Iesirea fara parteneri e problema pt ca aia iti pot influenta prietenii si nu-i mai vezi cu lunile…
Sunt sigura ca nimeni de pe aici nu o sa se supere daca mai revii.
Este pacat cand devii atat de influentabil. Prietenii adevarati sunt rar de gasit.
Si la urma urmelor o sa isi dea seama ce au pierdut cand o sa aiba cea mai mare nevoie de acei oameni.
Apăi cam toate păsăricile de-au trecut de abecedar se cred importante și de neignorat. Problema e că în general lumea obiectivă e diferită de lumea din mintea lor.
Ți-i și milă, serios. Așa o avut bunica la țară o purcea, când o rămas singură în coteț după ce i-o plecat sora la vier în alt coteț o început să guițe. Și purceaua aia nici măcar nu trecuse de abecedar!
nu stiu in ce masura e diferita dat fiind faptul ca ele o sa ajunga sa se plimbe intr-un bmw langa un mos libidinos
p.s: bine ai venit pe la noi
Și eu am oarecum tendința asta la început, dar nu complet – nu la modul ăla încât să mă îndepărtez cu adevărat de cei la care țin. Însă entuziasmul poate fi uneori atât de mare, că te fură peisajul și nu mai realizezi că de o lună nu ai mai dat nici un semn.
da,dar presupun ca tu raspundeai la telefon. mi s-a intamplat ca nici la telefon sa nu imi mai raspunda. deeeeeeeci…. se poate si mai grav
Nu, categoric nu așa. Dar asta deja ține de bun simț, să răspunzi sau să returnezi telefoanele la care nu ai putut răspunde.
uite ca eu am trecut prin asta si consider ca deja s-a depasit limita bunul simt