De fiecare dată când apare pe net câte un articol despre un blogger jumatate din comentatori sar de posterior în sus că ei pot mai multe decât respectivul.
Dragii mei hai să vă explic ceva: nimeni, dar ABSOLUT NIMENI nu vă obligă să nu scrieţi pe un blog personal. Dacă simţiţi că aveţi în sânge acest lucru…sunteţi invitaţii mei să ne delectaţi cu idei cu adevărat noi.
Şi să nu vă aud cu scuze penale de genul: nu am timp, nu am chef, nu ştiu ce titlu să îi pun sau cum să mi-l promovez că să mor de vă cred.
Ca de fiecare dată românul trebuie să comenteze aiurea la adresa cuiva, la adresa oricui. “Eu cânt mai bine, eu fac aia mai bine, eu învăţ mai bine”, dar niciodată nu pune în aplicare aceste talente ale sale.
De ce să mă apuc de scris când pot să arunc cu rahat în toţi bloggerii mari din România? Este varianta prescurtată a dorinţelor mele de a face un lucru util,nu?
Puţini se gândesc câtă muncă necesită un blog cu renume. Muncă, talent şi timp. Câţi dintre voi sunteţi dispuşi să luptaţi până în pânze albe ca să aveţi blogul pe primul loc în zelist? Sau ce astfel de “aranjare” a bloggerilor într-o ordine o mai fi.
Deci! Ce recomand unor astfel de frustraţi: să-şi lase injuriile acasă şi să se apuce să scrie…numai aşa îl pot întrece pe Zoso- asta dacă au noroc 😀
Posted in
Asta e chestia cu strugurii acri. Eu nu pot cât ăla mare, dar de fapt nici el nu e atât de mare, că, să vezi, e prost, nu ştie scrie, etc. Dar argumente pentru a susţine afirmaţiile, ioc.