Aseară am primit “minunata veste” că pe Ghiţă l-au luat hingherii. Plină de draci şi bocită stăteam şi căutăm diferite numere de telefon ca să dau de hingheri. Într-un final am găsit un număr şi am sunat de dimineaţă… sau mai bine zis a sunat mama de dimineaţă. Ce răspuns a primit? Trebuie să mergem la sediul lor, pe undeva pe lângă Metro şi să ne rugăm că nu l-au omorât ăia. Dacă aflu că l-au omorât “sifonarul” care a sunat la ei o să regrete- alias beţivanul de la parter – Ştefane te-aş sfătui să te muţi!
Din păcate până mâine nu mai putem face nimic. Mai grav este că eu mâine nu o să mai fiu în Galaţi ca să văd ce se întâmplă. Oricum, mâine, se duc ai mei să îl “adopte” oficial pe Ghiţă.
Posted in
Din păcate aşa e în România. Să sperăm că nu l-au omorât. Eu ştiu un caz (am scris şi pe blog dar nu dau link), unde un prieten de al meu avea o căţea la cabană undeva în afara oraşului. Aceasta a coborât în oraş şî a fost luată de hingheri. Repet, era căţea. Când a sunat tatăl lui la hingheri i-au spus că l-au castrat şi l-au dat spre adopţie. Acum vine mare întrebare, cum să castrezi căţeaua? A cerut numărul de telefon de la cel care a înfiat-o şi i s-a spus că e confidenţial. E clar că a fost omorâtă. Nici măcar nu s-au uitat la ea. Îţi dai seama, să castrezi căţeaua. I-a cam prins cu minciuna.
Să ne anunţi daca au reuşit să facă ceva!
Atunci sifonarul o sa regrete pentru asta