m-am trezit zilele trecute cu o durere acuta…purta numele de “mi-e dor de casa…vreau la mama”. jignitor…pana acum fugeam sa ma mai intorc in galati, oraselul meu natal…sau oraselul cu multi pestisori de aur…
mi-am amintit de vremea cand ma trezeam la 12, stateam in pat pana la 3 cand venea gasca la mine si “barfeam” la o cafea, la un suc, la niste floricele. acum ma trezesc la 6 ma spal si plec la munca ajungand la 12 noaptea…tiptil tiptil merg prin casa in speranta sa nu il trezesc pe frate’miu care doarme de ceva vreme…
mi-e dor de vremea cand luam masa cu ai mei…cand mancam mancare sanatoasa si nu fast food…tampenii de pe la mac sau de la tonomatul cu mancare.
mi-e dor de prietenii mei cu care pierdeam timpul aiurea, mi-e dor de baietii din galati, mi-e dor de parcurile imputite si mici de la capatul orasului, mi-e dor de galati…
cand am ajuns in bucuresti am jurat ca nu o sa ma mai intorc pentru nimic in galti, dar totusi acolo este jumatate din viata mea…
restul se imparte intre munca, scoala si dormit…
unde sunt altedăţile de altădată?- domnu’ profesor de cultura si comunicare…4 ever and ever alex carlan :))
Posted in