M-am intrebat intr-o zi frumoasa cu soare pe cer si fluturasi de ce eu sunt…eu.
ma uit uneori in oglinda si imi zic: WOW!!!asa arat eu?asta vad oamenii in fiecare zi?este ciudat sa te uiti in oglinda si sa ai momentul ala de…eliberare ca sa zic asa.parca in fata ta nu te vezi pe tine, ci vezi o alta persoana.nu stiu cum sa exprim in cuvinte starea pe care o am atunci cand ma privesc in oglinda.este straniu…si este amuzant faptul ca nu vad o femeie ….o persoana de 22 de ani, ci o pustoaica…
nu ma deranjeaza cand vad acel semn de “buna purtare” din copilarie- amintire de la fratior, nasul nesimtit de mic sau buzele mici…
ma uit in ochii mei si mi se par asa ciudati…cineva mi-a spus o data ca atunci cand sunt nervoasa/ suparata sau incerc sa fiu senzuala [hahahahaha eu si senzualitatea] ochii mei devin negri…este ciudat…nu stiam asta…e fun inseamna…
in fine, deviez de la subiect.
si deci de ce imi place sa fiu eu?
pentru ca nu stiu cum este sa fiu in pielea altcuiva, pentru ca nu vreau sa fiu in pielea altcuiva…nu vad rostul,sensul si plus de asta cred ca nu mi-ar sta bine in trupul altei persoane…de ce sa ma chinui sa fiu ca alte persoane?
este ca si cum …nu stiu…nu stiu cum sa explic…este ca si cum as scrie despre chestii filosofice, este ca si cum as gandi inainte de a face o tampenie [toata lumea stie ca eu nu gandesc inainte de a deschide gura sau inainte de a face o stupizenie…orice stupizenie]…
este ca si cum nu as sti sa rad, sa rad in fiecare zi, sa joc oamenii pe degete [in special baietii ;))] ca si cum…nu m-ar chema mamemimomu.
imi place sa fiu eu…cine are o problema cu asta sa se adreseze specialistului – nu stiu cine e ala :))
Posted in