Archive for the ‘sesiune’ Category
Plouă! În Bucureşti plouă! Trist! Foarte trist! Insuportabilă vreme pentru părul meu- deşi e scurt şi aranjat mai mult de 5 minute nu rezistă pe ploaie- la naiba-n puii mei! :))
Am fost şi pe la facultate. Nimic nou sub soare, poaaate o profă care vroia să fie “cul”.
Tipa destul de tinerică folosea un limbaj mult prea…nepotrivit- după părerea mea- pentru predarea cursului. Ca student, să auzi din gura unui profesor: mamă ce naşpa este jobul ăla nu este prea plăcut. Cel puţin din punctul meu de vedere. Folosea în mod excesiv fraze în limba engleză- din câte îmi amintesc eu nu m-am înscris la cursul respectiv în limba engleză şi un limbaj cam…simplu?
Poate m-am obişnuit să aud de la un profesor un limbaj mult mai academic, mai dezvoltat, iar trecerea aceasta a fost un pic cam prea bruscă. Tot ce este posibil, nu zic nu!
Dar! Spuneam şi în postările trecute: dacă faci un curs în limba română să fie în limba română, iar dacă îl faci în engleză să fie în engleză…nu te apuci să le zăpăceşti pentru că…nu este normal.
Cursul în sine părea cât de cât interesant şi totuşi sala mereu e pe juma plină. De ce? Pentru că profesorul nu ştie să atragă atenţia stundeţilor.
În amintesc în anul I când am avut: Introducere în Relaţii Publice: am pierdut un singur curs, iar la restul mă duceam de plăcere şi plecam cu lecţia învăţată din clasă. Ăsta da profesor care să atragă de partea sa atenţia studenţilor.
Dar se pare că nu toţi profesorii au darul acesta…
În facultatea asta faci muuuuullte proiecte, dar al naibii de multe.
Cel mai tare este când vine câte un/o zăpăcit/ă şi îmi spune: ştii…..mă poţi ajuta cu un proiect?! Cu o zi înainte de predare, bine că nu a venit nimeni cu o oră înainte de predare că atunci să vezi ce scandal fac.
Nu este prima dată când ajut pe cineva cu proiecte. Mă mai sună câte unu câte doi pe la ore din astea minunate- gen 11 noaptea- şi, rugându-mă timid, încearcă să mă îndulcească!
Eu îi înjur cât pot de finuţ- sau nu!- şi îi întreb: la cât trebuie predat proiectul?!
Ei îmi spun ora de a doua zi- că al naibii nimeni nu îmi spune că are de predat un proiect cu o săptămână înainte- şi mă apuc de proiect. Avantajul este că încă mai am proiectele din anii trecuţi şi mă mai ajută.
Daaarr!!! Aseară un zăpăcit/aiurit/răcit/ cum vreţi voi să îi spuneţi se trezeşte pe la 8: ştiiiiiii mă poţi ajuta cu un proiect la TCRSS? Traducere: Tehnici de Cercetare şi Redactare în Ştiinţele Sociale.
Caut, dau telefoane, întreb lumea- toţi aveau fix ce NU îi trebuia.
Tulai duamneeeeeee!!!!Înjur, blestem şi muşc buzele. Ce să fac?! Parcă nu mă lasă sufletu să îl las aşa- al nimănui- la naiba cu conştiinţa asta. Şi eu când am mustrări de genul nu mai pot dormi…şi dacă nu dorm îs al dracului.
Trag aer în piept, îl întreb de vreo 10 ori dacă am înţeles bine cerinţele proiectului- deja după 10 seara nu mai gândesc cum trebuie- şi mă apuc de scris. Cel mai frumos este când încep prima pagină- cu aranjatul conform normelor de redactare bla bla bla.
Pe la vreo 11 mă apuc să scriu…şi scriu şi scriu şi scriu…
Omul tot mă întreba: ai nevoie de ceva, unde nu ştii mă întrebi, uite aici o idee…
Un lucru nu îl suport: când fac un proiect, o temă şi este pentru altcineva nu îmi place să aud persoana aia. Nu suport!!! Fratee dacă am nevoie de ajutor ţi-l cer, nu asta e problema.. Problema e că trebuie să îţi şi scriu pe messenger, dar în acelaşi timp trebuie să fiu atentă şi la proiect…tuţi tuţi tuţi!!!
Pe la vreo 1 reuşesc să termin proiectul. Fericită până la dumnezeu şi înapoi dau să mă cul- după ce îi trimit proiectul.
LA DRACU!!!! Am greşit ceva!!!!Aoleooo!!Nu pot să adorm!
Mă ridic în fund, deschid proiectul: UITE GREŞEALA!!!!MAMA EI DE GREŞEALĂ!!!Îi trimit imediat un mail şi îi spun de greşeală- să o corecteze el- o simplă adăugare şi cam atât.
După asta pun capul pe pernă. Aoleoo!Dacă nu îşi dă seama de aia?! Aoleo….dacă nu ia notă mare…aoleooo dacă mă înjură după aia…aoleo….dacă nu e aşa cum trebuie….aoleooo!!!
Şi uite aşa am dormit 2 ore =))
Nu sunt genul de om care să refuze să ajute pe cineva…chiar nu pot spune nu când cineva mă roagă să îl ajut…Orice fel de ajutor. Problema este că mă implic atât de mult că uneori îmi iau nişte bobârnace de mă doare bila o săptămână. Şi mi-am luat destule cât să îmi învăţ lecţia, dar eu nu, nu şi iar nu!
Cineva îmi spunea să cer bani pentru asta: NU POT!!!De ce? Pentru că ştiu ce înseamnă să ai nevoie de ajutor şi să fie cineva care să fie dispus să te ajute fără să îţi ceară nimic în schimb.
Dacă omul nu ştie să aprecieze ajutorul pe care i l-am acordat deja nu mai este problema mea- nu l-am educat eu- dar să nu se mai aştepte ca a doua oară să îl mai ajut.
Sunt persoane pe care le-am ajutat şi care, la o săptămână după mă faceau ultima duduie de pe centură…Eh!!Acele persoane primesc un minunat: NU TE AJUT! de fiecare dată. Şi nu îmi este ruşine să zic. Dar când văd că pe lumea asta mai sunt şi alţi aiuriţi ca şi mine parcă nu mă lasă corasonu’ să îi las baltă. La naiba doar nu este prima dată când nu dorm noaptea şi stau cu ochii beliţi în nenorocirea asta de laptop. Măcar fac ceva constructiv.
Dar oameni buni!!! Data viitoare când mai vreţi ajutorul în cazul unor proiecte vă rog să nu mă mai anunţaţi cu 5 ore înainte de proiect că mă apucă nebunelile….
Acum stau să şi mă gândesc dacă merită sau nu să spun cine e zăpăcitul să îşi ia mustrări şi de la voi…dar parcă şi-a luat destule de la mine aseară. Ehhh “estupido” “neajutorat”- te-am citat să ştii :D- suferă destul cât să îi mai faceţi şi voi teorie, dar data viitoare nu îl mai iert :))- auzit-ai tu Brutus?!
NU!!! Nu e vorba de un băiat! Ci de nenea ăla de sus. Azi am primit minunata veste: Sunt integralistă =))
Atât! Ma întorc la bucătărie să gătesc :))
Leapşa primită de la şefu sună cam aşa: TU CE AI SCHIMBA LA ROMÂNIA?
Păi… staţi aşa să mă gândesc! Ce aş schimba eu la România?!
Cu ce să încep? De obicei cu începutul:
– în primul rând aş băga o reeducare a oamenilor- nesimţirea atinge uneori cote maxime
– aş impune reciclarea- şi aşa că suntem printre cele mai poluate ţări, nu cred că un pas de acest gen ar fi dăunător.
– aş interzice apariţia pe tivi a “vedetelor” apărute peste noapte ca ciupercile după ploaie- unele din ele chiar nu au ce să caute pe sticlă.
– aş interzice ştirile de la ora 5 =)) – acum fără vrăjeală- nu suport să mai aud de crime, violuri şi jafuri.
– aş închide cluburi ca Bambu…numai de-al dracu să văd ce ar face piţipoancele şi cocalarii noaptea – nu prea îi văd în expirat sau…suburbia =))
– aş interzice manelele…la dracu cu ele! nu vreau să mor din cauza lor.
Şi cam atât! În mare parte cam astea sunt lucrurile pe care le-aş schimba…
Leapşa o ia cine vrea
Deja simt că s-au adunat prea multe în mintea mea. Tot felul de idioţenii, de tâmpenii….deja simt cum am nevoie de nişte vin, dar am promis să nu mai beau…şi sper să mă şi ţin de promisiune. Trec prin acea perioadă minunată a vieţii mele în care mă întreb: ce dracu este de învăţat din toate astea?!
Cu ce mă ajută pe mine toate astea?!
Niciodată nu m-am mai simţit atât de…debusolată, pierdută…niciodată nu m-am mai simţit atât de ciudat. Am nevoie de o pauză…în tot ceea ce fac. Am nevoie să mă relaxez, să îmi pun în ordine gândurile, ideile şi toate sentimentele pentru că dacă nu o fac…hai să spunem că sunt ca o bombă cu ceas care stă în orice moment să explodeze…
Va urma…
Se pare că nu am învăţat suficient de bine la primul examen…şi deja am restanţă. Dezamăgită? DA! Rău de tot chiar!
Intrasem pe un blog- al unei persoane publice şi am constatat cu stupoare limbajul folosit de duduia în cauză: k= ca, jmechera/shmechera= şmecheră şi tot aşa. Am rămas oarecum şocată. De altfel duduia le critica pe altele: că uite cum e aia şi uite cum e cealaltă. Bine! Înţeleg că este o modă să stâlceşti cuvintele, să le …americanizezi- cred că am inventat un cuvânt, dar nu mi se pare normal să ajungi să fii o persoană publică şi să ai un asemenea mod de a scrie. Eşti român! Nu îţi cere nimeni să fii mândru până nu îţi mai incapi în piele, dar chiar nu strică să scrii corect.
Nu am nimic cu ea, din partea mea poate să facă numai ce vrea, dar pur şi simplu nu mi se pare normal să fii român şi să ai un limbaj de tot râsul.
Nu este prima dată când mă iau de asemenea persoane. Oameni buni cu ce e mai diferit dacă spui cumpărături în loc de SHOPPING sau loc de muncă în loc de joooob!
Mi se pare chiar penal! Sincer! Suntem români şi trăim în România. De ce vrem să ne credem în America- ţara posibilităţilor?
Într-adevăr nu este ţara perfectă- sau ar fi perfectă dacă nu ar fi locuită [hahahahaha]
Totuşi niciodată nu am înţeles de ce piţipoancele- pentru că de la ele a pornit această modă – sunt deranjate de faptul că sunt românce. Nu îţi convine? Ai mamă bani să pleci în străinătate- de unde ştiu? Că îţi permiţi să îţi duci viaţa prin moluri sau Bambu. [DA!Ştiu: mall-uri şi Bamboo]
Îmi amintesc,pe vremea când trăia George Pruteanu că la una din emisiunile sale chiar discutase despre această problemă a tinerilor şi nu numai…ăştia cam de o vârstă cu mine…sau poate un pic mai mari. Chiar mă gândeam cum ar fi dacă am trăi în America. În loc de cuvinte în engleză am folosi cuvinte în română? Poate măcar aşa să fim diferiţi de restul. DAR NUUUUUUUU!!!!!Doamne fereşte! Dacă se uită lumea ciudat la noi? NU NU!! SĂ fim cul! Că aşa este mai bine.
Eeehhh dar ce ştiu eu,nu?
Azi am ultimul examen din sesiunea asta. Am zis aşa: când ajung de la examen 2 zile o să dorm neîntoarsă. Pur şi simplu sunt terminată psihic.DA! Am obosit!
Abia aştept somnul de azi 😀
Să începem:
1. Mi-am luat telefonul din service- de la Orange. Spre bucuria mea nu a fost nevoie să aştept foarte mult…daaaaaarrr!!! Mi-am uitat garanţia la ei şi mâine trebuie să mă întorc să o iau.
2. Am mai scăpat de un examen. Încă 2 şi am terminat cu SESIUNEA!!MAMA EI DE SESIUNE!
3. După examen am ieşit cu fetele la un suc şi mă bucur că m-am revăzut, după o luuuuungă pauză, cu Nimeni Alcineva şi am stat la o bârfă…ca fetele 😀
4. Mâine plec la Galaţi. Asta înseamnă că până pe 6 Nu o să mai scriu pe blog. Am de luat un examen mai nasol şi nah!!! trebuie să stau să învăţ. [p.s: niciun examen nu este la fel de greu ca politologia :))]