Archive for the ‘infectii ale societatii’ Category
Azi in plimbarea de dupa ore am vazut cateva chestii care…sa spunem ca m-au lasat masca.domnisoare cochete….hmmm pe dracu’…erau niste pitzipoance in toata regula…erau in dreapta unui mosulica…intr-un bmw.
sa mor daca le inteleg pe astea care umbla cu unii …ce le-ar putea fi bunici,strabunici…stra stra stra stra stra stra bunici…
adica …fetelor sunteti chiar atat de disperate dupa bani?
eu una mai bine ma impusc decat sa umblu cu unu’ ca ala….poate ca in cazul unora exista dragoste…dar sa fim seriosi acuma…l-ai mai iubi pe ala daca era sarac?
acum modelul in viata al tinerelor pustoaice este sa ajunga langa un nenea iri, sa se plimbe prin lume si sa isi faca unele cumparaturi de pe la paris, roma sau altele…
voi va dati seama ca de fapt asta se numeste prostitutie mascata?
adica tu te vinzi pentru o bucata de fier, pentru aur, mancare si haine…
dragele mele…creierul s-a inventat si pentru altele…gen: sa ganditi…
dar oricum nu prea va vad stricandu-va unghiutele perfecte sau luciul de la nu stiu ce firma celebra…
mi-e mila de voi ca sunteti la mana unui mos…imi faceti rasa de tot rasul…
si acum vine intrebarea: DAR DE CE FETELOR VRETI ASTA?
Posted in 
Nu stiu cati dintre voi merg zi de zi cu metroul,dar eu sunt o fanatica.prima data cand am ajuns in buc era fascinata de chestia asta…eu si sobolanii ce ne duceam viata in subteran. imi place enorm de mult sa merg cu metroul- inclusiv vara cand am parte de senzatii tari- diferite parfumuri naturale, pipaieli perverse si alte chestii de genul…
mereu vad oameni noi- figuri noi, expresii noi, aud cuvinte noi, melodii pe telefon, oameni satuli sa fie zdruncitati in apropierea statiei piata victoriei cum vii din aviatorilor- cei care frecventeaza acea zona stiu ca aproape de piata victoriei este o curba mai nasoala si daca nu te tii bine- de o bara sau pe picioare risti sa cazi in nas pe acolo…
imi place dimineata cand lumea se inghesuie la primul si la ultimul vagon si celelalte sunt libere.sau cand desi cu muzica data la maxim o aud pe tanti aia cum spune: urmeaza statia: grozavesti cu peronul pe partea dreapta.
asta e…imi place metroul…de asta m-am si suparat ca mi-am pierdut banii de abonament.ca nu m-as mai fi plimbat atat de des cu el…
i love za metrou….
p.s: eu tot nu stiu cum mi-am pierdut banii de abonament
eu de azi nu mai stiu ce vreau de la viata.
gata cu visul ala frumos…o palma peste obrazul stang m-a trezit la realitate…bine ai venit in viata mea dulce realitate
de azi am renuntat la jucariile mele din plus,
de azi am renuntat la sufletul meu de copil
de azi am renuntat la toate visele pe care le aveam
de azi nu mai cred in povesti,
in basme
in cuvinte
in oameni
de azi nu mai sunt eu…
refuz sa mai fiu eu
azi am pierdut banii pentru abonamentul la metrou…urasc diminetile de luni!
Are cineva idee care este istoria tocurilor?
eu habar nu am care este aia si nici nu ma intereseaza…stiu ca au fost de toate felurile: late, luuuuuungi, foarte lungi, subtiri [alias tocuri cui], mici, medii…in fine toate formele…
de ce ma gandesc la tocuri?pt ca orice fata sufera o drama cand se incalta prima data cu incaltari cu tocuri…doare…doare rau de tot
prima data cand mi-am pus pantofi cu toc am plans de durere…tocuri de 10 cm…cine e masochista care ar purta asa ceva de prima data?eu!!!!!!!!!!!
niciodata nu le-am inteles pe cele care poarta in fiecare zi tocuri…inteleg ca sunt obisnuite,dar …sa fim serioase dragele mele…voi va ganditi ca la 40 de ani o sa va doare si mama spatelui? ca o sa aveti probleme cu picioarele…
eu nici moarta nu as purta tocuri every day…mi se par incomode, ma doare coloana si nu pot alerga cu ele :))
in concluzie…una tampita ce-i drept: prefer sa port pantofi comozi decat niste tocuri sexy si sa imi musc buza de durere
later edit: simteam ca lipseste ceva…nu stiam ce…inca incerc sa imi mai dau seama…cand imi amintesc o sa scriu :))
Vreau o pauza…una indelungata…mi s-a acrit de invatat…de scoala…de lume.
Azi este o zi de kkt pentru mine…nu stiu de ce…pur si simplu asta cred.Lumea se ia de mine pe bloguri si pe forumuri, oamenii la care tin pleaca de langa mine, am inceput sa primesc “etichete”, sa fiu marginalizata, sa ma simt ca un strain printre prieteni.
Toata lumea are perioade din astea,nu?
Bai eu am niste probleme…sau mai bine zis am inceput sa am niste probleme cu anumite persoane…astfel ca: incepand din secunda asta se baga reguli:
1. nu comentezi aiurea.
2. nu incepi sa imi spui tot felul de aberatii legate de mine
3. nu injuri
4. nu scrii in limbi necunoscute
5. pastrezi bunul simt
6. comentariile rautacioase[sau mai bine zis nesimtite] le tii pentru tine- nu ma intereseaza
Cei care nu respecta aceste reguli vor avea comentariile sterse…sunt satula sa aud: vreau sa te vad cum faci x chestie ca asa ai zis in postul ala…sau alte chestii de genul…deci sa fie clar…nu mai iert pe nimeni. mi s-a acrit sa tot sterg comentarii cretine
Fetita cu codite este visul oricarei persoane…si hai sa iti zic si de ce:
-nu o sa iti ceara niciodata mingea pentru ca baietii mereu ii dau mingea lor
-nu o sa iti ceara niciodata umarul sa planga pe el pentru ca ea nu plange
-nu o sa iti ceara niciodata o acadea pentru ca ea mereu primeste gratis acadele
-nu o sa te caute niciodata pentru ca ea mereu este cautata
-nu o sa iti ceara sfatul pentru ca nu are nevoie de el
-nu o sa iti zambeasca fals pentru ca ea iti spune in fata ca nu te agreaza
-nu o sa vezi niciodata singura pentru ca ea este universul altor persoane
-nu o sa o vezi niciodata trista pentru ca ea mereu rade
-nu o sa o vezi niciodata plictisita pentru ca mereu are ceva de facut
-nu o sa o vezi niciodata oftand dupa un baiat pentru ca toti ofteaza dupa ea
-nu o sa o vezi niciodata invatand pentru ca ea le stie pe toate
-nu o sa o vezi niciodata fara ochelari pentru ca altfel o sa ii intalnesti privirea dispretuitoare
-nu o sa o ai niciodata pentru ca este prea buna pentru tine
Azi de dimineata, chioara de somn, a trebuit sa imi misc hoitul la spital…ce placere pe capul meu,nu?
pe langa faptul ca am oroare pe mirosul de spital- cei care ma cunosc stiu foarte bine ca ultima vara din galati am petrecut-o la spital…anyway…
stateam la receptie sa imi fac foaia de prezentare si toate alea…in spatele meu un tip cu mana distrusa.mi-am simtit stomacul in gat. am tacut, am inghitit in sec si am plecat cu foaia de prezentare…
predau foaia la tanti asistenta si astept…si astept…si astept…
bag castile in urechi sa nu aud babele cum se plang ca pesia este prea mica, ca x-ulescu are 3 fire albe si ca y are o rochie noua cumparata de la georgeta din piata…iau si cartea din ghiozdan si ma apuc de o lectura seriosa.
nu suport sa aud,sa simt sau sa ating orice lucru din spital…mi-e greata[fara vrajeala].
buuuuuun si cum stateam eu asa fata cuminte si imi vedeam de viata aud: DOAMNA PETRESCU!!!!domnul doctor va primeste. nu stiu de ce dar de fiecare data cand intru in cabinet trag aer in piet, oftez si sper sa nu imi descopere si alte cacaturi…
azi nu am avut noroc…
cand a inceput sa ma controleze si sa imi spuna cate am au inceput sa ma treaca toate caldurile…
asta ca asta dar a venit momentul magic: reteta…kilometrica …am tacut, am inghitit in sec si am zis un multumesc si la revedere cu un zambet tamp.
eram in extaz cand am plecat din spital.imi ziceam in minte: azi nu ma interneaza, azi nu ma interneaza…yuhuuuu…credeti-ma ca la ultima mea vizita in spital am fost nevoita sa stau…si numai aerul din spital parca ma facea sa imi fie si mai rau…
oricum ma bucur ca nu e dracul chiar atat de negru si ca am reusit sa ies dupa 2 ore din spital…yuhuuuu
Cine nu isi aminteste aceste vorbe minunate de fiecare data cand merge cu trenul/autobuzul/tramvaiul/metroul sau orice alt mijloc de transport in comun?
eu una sunt cam plictisita…sau mai bine zis sictirita de cuvintele astea…
ultima data cand le-am auzit i-am aruncat persoanei respactive o privire in greata, mi-am pus castile in urechi si am dat rock-ul la maxim cat sa fiu sigura ca baba aude si se cruceste….
asa a si facut
a zis ceva printre dinti- un fel de: ce proasta educatie ti-au dat ai tai,si-a scos carticica de rugaciuni si s-a facut ca nu aude…
eu nu inteleg un lucru: de ce trebuie de fiecare data sa le demonstram babelor/ mosilor ca noi, tanara generatie nu sunt chiar atat de penibili/ idioti/retardati/cretini/needucati/ cu mintea in traista?
serios acuma…okey sunt perfect constienta de faptul ca nu sunt numai genii sau ingerasi printre noi, dar asta nu iti da dreptul sa ma faci pe mine in toate felurile doar ca ai o varsta si iti permiti. sunt satula pana peste cap de batranii care nu au altceva mai bun de facut decat sa ne critice muzica pe care o ascultam sau modul in care ne imbracam…este o tara libera bre…ce nu intelegi in chestia asta?
imi amintesc ca acum cateva luni am ajutat o batranica sa isi care niste sacose pe la eroilor. era genul ala de bunicuta moderna.
imi spunea ca ea nu intelege tinerii astia …emo?! si ca este problema lor daca se simt bine in hainele alea si cu frezele alea ciudate.a inceput sa imi povesteasca de tineretile ei -pierdusem metroul intr-o duminica la 9 cand vin o data la secol-
ma uimea faptul ca nu ma judeca pentru cerceii din nas sau ca blugii erau prea lasati.
spunea ca este curioasa sa auda mai multe despre facultatea mea si ca vrea sa ii explic mai bine ce inseamna sa lucrezi in relatii publice. parea fascinata de tot ce ii spun si nu se uita catusi de putin la tinuta/ freza mea…de cercei nici nu mai zic.
imi plac astfel de persoane care nu riposteaza prin cuvinte la aspectul fizic sau la imbracaminte…este ciudat,nu zic, cand vad cate un emo pe strada, dar este problema lor cum se imbraca…atata timp cat eu nu sunt afectata direct de ei nu vad de ce sa ma intereseze..
si mai sunt 1000 si una de chestii care ma scot din sarite…nu vreau sa judec oamenii, in special batranii, pentru modul lor de a se comporta si de a vorbi dar uneori mi se pune pe inima…de ce nu vreti sa purtati o discutie civilizata cu omul pana sa ii aruncati o eticheta.
asa gandesc eu…nu stiu multe
mai am muuuulte de invatat…uneori cred ca nu stiu nici macar jumate din cate ar trebui sa stie o persoana de varsta mea,dar nu imi pasa…este normal sa invat pe parcurs…sa procesez fiecare informatie, fiecare traire, fiecare cuvant…imi pare rau daca modul meu de a gandi nu corespunde anilor 20,dar asa sunt eu…niciodata nu o sa ma vedeti la cratita sau spaland pe jos…
si totusi…nu regret ca sunt eu, ca traiesc in 2008 si ca le pot arunca babelor o privire in scarba