Nietzsche a murit

Archive for the ‘infectii ale societatii’ Category

Nu ştiu câţi dintre voi ştiu, dar sunt o persoană geloasă…şi rar arăt asta. O prietenă de-a mea îmi povestea de o experienţă pe care, din păcate am simţit-o şi eu. PRietenul ei era “curtat” şi de o altă duduie…care de altfel se dădea mare prietenă cu respectiva. Ea era genul care ştia un singur lucruŞ îl iubesc, mă iubeşte, de ce să îmi fac griji? Până într-o zi când cei doi s-au despărţit. EEEhhhh asta este, se întâmplă şi la case mai mari- ei încă sunt buni prieteni…şi nici nu ai spune că sunt despărţiţi…în fine, deviez de la subiect. Şi într-o seară tipa se duce la ex-ul ei să mai stea şi ei la o bârfă ca între oameni. Într-un din discuţii el îi spune ei că a venit la o cafea, la el în casă, duduia care îl curta. Ei i-a picat faţa.Nu ştia dacă să o sune pe aia şi să o omoare prin telefon sau să îi sară la jugulara lui. El foarte clam i-a spus că nu are de ce să se panicheze că nu o să se întâmple nimic între ei…adică între el şi admiratoarea lui.
Totuşi el devine gelos dacă ea iese în oraş cu un alt tip…doar ca amici.O să spuneţi că el nu o iubeşte…ba eu tind să cred că o iubeşte, dar lejeritatea lui în faţa altor femei nu îi prea ajută imaginea în faţa altora.Poate pentru el nu contează, dar contează pentru ea. Şi cel mai mult o deranjează este că respectiva s-a dat drept prietena ei. Nu este normal. Pentru mine asta înseamnă ipocrizie. Şi într-un fel regretă că nu a crezut când prietenul ei i-a spus că duduia nu este ceea ce pare a fi.
EH! asta este! Omul învaţă din greşeli.
Şi acum că v-am spus povestioara vă pun şi o întrebare: voi cum aţi fi reacţionat dacă eraţi în locul prietenei mele?

Toată lumea ştie că în perioada asta majoritatea studenţilor intră în sesiune. toate bune şi frumoase…până când vine partea cu învăţatul.după ce mi-am strofocat neuronii să înveţe la politologie nu mai am nicio tragere să învăţ. pur şi simplu nu mai am chef. de ce? nu ştiu. m-am sictirit! am ajuns ca o legumă plictisită de viaţă.
am ajuns la stadiul în care îmi este lene să mă dau jos din pat…şi de ce?:((
cred că toată experienţa asta cu minunata politică m-a traumatiuat şi m-a obosit psihic.
şi totuşi: de ce există sesiune?
oare nu s-a întrebat nimeni acest lucru ? 😕
eu una sunt chiar foarte curioasă de unde a apărut , care e “inteligentul” care a creat SESIUNEA.
gata! mă întorc la tocit.
azi am examen :((

Mi s-a pus pata frate. deci eu nu mai suport! într-o vreme intram pe un forum şi îmi plăcea..era o atmosferă destinsă fără certuri şi personaje dubioase.
de câteva luni în schimb o apărut o duduie care mă calcă pe toate bătăturile. m-a făcut în toate felurile- în condiţiile în care ea habar nu are cine sunt. citeşte numai nişte lucruri legate de mine şi atât. nu m-a văzut şi nu am văzut-o niciodată…dar de fiecare dată caând are ocazia se ia aiurea de mine. asta a dus la decizia mea de a NU MAI INTRA pe forumul respectiv. într-un fel o să regret amarnic. de ce? pentru că îmi făcusem nişte amici…asta este! nu le pot avea pe toate.
dar sincer nesimţirea unora depăşeşte limitele bunului simţ…iar această duduie deja a atins limitele.
sunt mult prea orgolioasă ca să mai intru într-un loc unde ştiu că nu mai sunt primită ca înainte.
de ce să citesc aproape zilnic insulte? masochistă nu sunt. dacă duduia altceva în afară de SEX, LIMBAJ VULGAR şi INSULTE nu mai ştie să îi fie de bine! din partea mea nu are decât să rămână cu utilizatorii pe care îi are momentan…cu sau fără mine o să îi fie la fel de bine.
da! sunt frustrată. pentru că nu mi se pare normal…dar ce ştiu eu de astfel de lucruri,nu? doar sunt o ploadă râzgâiată care nu are nimic interesant de spus…
şi în ultima vreme chiar mi s-a pus pata să renunţ definitiv şi la blog…din cauza unor personaje de acelaşi gen…care nu fac decât să îmi aducă injurii…oameni buni nu mai suport nesimţirea care predomină pe aici şi nu numai…

Dimineaţă…chioară de somn mă îndrept spre gura de metrou. vine metroul, mă urc şi aştept să plece.
aproape de staţia la care trebuia să cobor trece un individ pe lângă mine. parfumul lui, inconfundabil de altfel, m-a trezit instantaneu. puţea de la un kilometru distanţă. DE CE?!!!!
este dimineaţă…de ce puţi de dimineaţă???
ca să fie tacâmul complet a mai făcut şi ceva sapături nazale…poate poate dădea peste o mină de aur…sau poate de un săpun cu apă?
în fine.
o altă chestie pe care nu prea o înţeleg este cea cu pasatul locului unei bătrâne. mulţi nici măcar nu se simt că mămăiţa abia se ţine pe picioare…de ce nu îi pasezi locul? că doar nu mori dacă stai câteva staţii în picioare…
nu înţeleg de ce oamenii ascultă manele la telefoane- fără căşti că e mai COOL aşa…să afle şi ceilalţi ce gusturi muzicale ai…sau pur şi simplu ascultă muzică la căşti atât de tare încât aud şi eu… nu este normal
molfăitul gumii ca o vacă pierdută prin metrou: de ce molfăi guma aia parcă ai fi o vacă? serios? este absolut dizgraţios- mai ales pentru o fată. nu am nimic împotriva oamenilor care mănâncă gumă, dar totuşi…fă-o mai delicat
vorbitul la telefon setat pe interfon…cât să audă şi vecinul cum te cerţi cu lumea…
sunt multe lucruri care se întâmplă la metrou şi pe care nu le înţeleg…eehh noi să fim sănătoşi…
p.s: încă nu îmi vine să cred că am trecut la politologie :))

Am revenit în Bucureşti. în sfârşit! simţeam cum creierul meu o lua razna. nu îmi place în galaţi şi mai tot timpul încerc să evit să mă înorc în “oraşul natal”.
în fine.
m-am trezit după vreo 2 sau 3 ore de somn la 5 dimineaţa. plină de viaţă şi fericită…dar ce mama naibii doar nu e crăciunul ca să reziste.
am ajuns la gară, după ce mi-am completat celebrele tichete cu reducere pentru studenţi, m-am dus la un ghişeu şi am zis clar: RAPIDUL DE BUCUREŞTI! şi îi întind tichetele- pentru cei care nu ştiu cum arată unul e foarte simplu: găseşti de unde pleci şi unde trebuie să ajungi…adică scrii cu mănuţa ta galaţi- bucureşti nord.
în fine
deviez de la subiect.
îi pasez duduii tichetul, banii şi legitimaţia de student, nu uitaţi că i-am zis şi ce fel de tren vreau.
tipa se uită la mine ca la felul 7 şi mă întrebă: Unde mergeţi?
iniţial am zis că are glume în program de dimineaţă.
calmă şi plină de farmec îi repet: BUCUREŞTI!
după care deranjată de atitudinea mea mă întreabă: şi cu ce tren?
atunci am zis că asta îşi bate joc de mine…aaah!!! şi să nu uit la ora aia cretină-6 şi un pic era doar un tren către BUCUREŞTI!
strâng din dinţi şi deja nervoasă îi tuflesc: RAPID AM ZIS!
se uită cu scârbă la mine…îmi dă toate actele, îi dau banii şi plec…
eeeh
şi de ar fi măcar asta singura belea….nuuuuuu doamne fereşte…măcar o dată în viaţă să nu fiu atât de scârbă de dimineaţă…dar nu pot dom*le…nu pot…
îmi amintesc că scumpul şi dragul meu telefon s-a stricat [vedea-te-as îngropat] aşa că mă duc să îmi iau nişte reviste să am ce citi.
buuun!!!
mă postez ca un om educat ce m-a făcut mama şi aştept…şi aştept…şi aştept…
iniţial am zis că a murit aia, apoi când i-am auzit vocea am zis că acum scoate ziarele din “cuptor”…am tăcut.
în faţa mea se bagă o cretină…deja cedam psihic. am zis că până mă urc în trec omor pe cineva.
– o revistă FHM şi un Plai cu boi, vă rog!
caută duduia vreo jumătate de oră şi îmi expune o revistă: asta e plai cu boi?
mi-a stat pe limbă să nu îi zic: nu ştiu să citesc, ce mă întrebi pe mine…dar la ora aia refuzam să mă enervez şi pe a doua persoană.
după ce iau revistele mă îndrept spre maşină…dar nu am parte de prea mult noroc…ca de fiecare dată oamenii intră pe la ieşire şi ies pe la intrare…idioţilor de ce credeţi că se închid uşile în nasul vostru??????
DDDOOOHHH!!!!!!!!!!! THINK!!!!
apoi
în tren am dormit ca un îngeraş- ce sunt ;;)
şi m-am dus fuguţa la orange- mama lui de telefon.
stau- iau un număr de ordine-46- am zis că dacă aştept 45 de persoane să îşi facă damblaua o iau rara de tot…după o jumatate de oră aud: 46!!!
eram în culmea fericirii…mai aveam puţin şi începeam să plâng.
un singur lucru m-a deranjat- faptul că tipul de la service m-a tutuit. okey! sunt perfect conştientă că sunt cu mult mai mică decât tine…dar aici este vorba de un client al Orange-ului, nu de prietenul tău.
în fine…poate am eu principiile mele mai ciudate, dar nu mi s-a părut normal comportamentul şi limbajul individului.
şi cea mai tare fază a fost când mi-a zis: da! după câte observ nu mai porneşte…înseamnă că este stricat…SĂ MORI TU? crezi că mai veneam la voi dacă era telefonul sănătos? şi crezi că nu mi-am dat şi eu seama că e stricat? doar eu ţi-am zis: FRATE!!!NU ÎMI MERGE TELEFONUL!!!!
doamneeee!!!azi lumea a avut ceva cu mine :))

De câteva săptămâni…cred… tot sunt asaltată de unele înjurături [ca la uşa cortului ce este drept].motivul? persoana în cauză nu este mulţumită cu ce iese din mintea mea.
acum să îmi fie cu iertare, dar dragă nu te obligă nimeni să îmi citeşti nimicurile.
citeam la cineva o chestie foarte deşteaptă…şi îmi permit să citez: USCRIUMEREUCORECTGRAMATICALSIORTOGRAFIC!

Vreau sa ma citesc pe net
mi-a plăcut cum a prezentat el durerea din cot la cuvintele de doi bani ale altora. dacă te crezi atât în măsură să mă judeci, să îmi judeci ideile şi toate lucrurile astea mărunte pentru tine de ce nu te apuci să scrii şi tu? de ce nu îţi dezvălui ideile şi altfel? crezi că mă impresioneză sau mă influenţezi în vreun fel să mă las de scris? nu! îmi place foarte mult ceea ce fac şi atâta timp cât trăiesc într-o ţară liberă pot să scriu cum îmi bag şi ce am mai sfânt. nu văd care e problema ta. te macină? nu ştii ce să scrii? nu ştii cum să faci un blog? nicio problemă! te ajut cu mare plăcere dacă asta e problema.
crede-mă! există mult mai multe probleme în viaţa mea decât tu- de fapt nici măcar atâta lucru nu te pot considera. nu te pot înjura că mi-e ruşine faţă de cei pe care îi respect, faţă de cei care mă citesc şi mă critică deştept…nu aruncă nişte cuvinte doar de dragul de a le arunca. eşti un/o frustrat/ă? nu este problema mea….la fel cum nici locuşorul ăsta al meu nu este un loc în care să îţi exprimi furia. te-a părăsit iubitul/iubita? nu te-a cerut nimeni în căsătorie? ai un şef cretin? NU ESTE PROBLEMA MEA! nu mai încerca să o faci pe gigi duru la mine că nu ţine…serios! încearcă să îţi verşi frustrarea în altă parte că aici ţi-o verşi degeaba.

gata!mă întorc la politologie 😀

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tZvYHQIUdNA&hl=en&fs=1]

Citeam de dimineaţă- în metrou despre violenţa în şcoli. toate bune şi frumoase până ajung la faza cu “cei care ar trebui să supravegheze şcolile mereu sunt părinţii”. replica mea: POFTIM? să muriţi voi!
păi de ce şcoala angajează gardian? de ce şcoala apelează mereu la organ[-ul de poliţie]?
eu ca părinte îmi dau odrasla la şcoală ca VOI să aveţi grijă de el. că pe lângă educaţie mai aveţi şi obligaţie de a-l supraveghea. că dacă nu sunteţi în stare să îl educaţi măcar să îl ţineţi sub observaţie.
de ce eu, ca părinte, am obligaţia să supraveghez şcoala? eu nu am muncă? eu nu am alte treburi? da! okey! mă interesează viaţa plodului, dar asta nu înseamnă că tre* să mă ţin după curul lui peste tot…şi da! pentru copii şcoala este un refugiu faţă de părinţi.
deci…până la urmă eu de ce trebuie să vin SĂ VĂ PĂZESC ŞCOALA? de ce aveţi angajat acel minunat gardian pe care îl plătesc din fondul şcolii?
îmi amintesc că gardianul de la fostul meu liceu era un pămpălău şi jumătate…se temea de toţi ăştia mai mari…şi tot aşa. bun! multe şcoli au apelat la acele agenţii “minunate” de pază şi protecţie…cu nişte gorile retardate şi analfabete.
nu e de mirare că nu sunt ăia cei care le vând copiilor droguri.
poliţia de ce nu se sesizează să acţioneze cumva, să facă ORICE numai să nu mai existe astfel de cazuri. dar de ce să facă atâta vreme cât încă îşi mai iau şpagă de la bogătaşi şi toate alea.
de profesori nici nu mai zic…90% din ei preferă să stea să îşi bea cafeaua liniştiţi la pauză fără să se gândească de tâmpeniile care se petrec în şcoală. doamne fereşte! să renunţe ei la asta? nici vorbă. mai bine îi împuşti.
uneori îi apreciez pe ăia care îşi meditează copiii acasă. păcat că la noi chestia asta nu este aşa de bine văzută. nici de oamenii de rând, nici de minister. că deh! dacă ar face toţi aşa nu ar mai avea ăia de la minister cu ce să plece în vacanţe.
şi uite aşa nu se ajunge la nicio soluţie…ca de obicei…
poliţia se plânge că nu poate să se impună în faţa unor ţânci de clasa a8a şi violenţa predomină…până când moartea îi va despărţi

De ce spun asta? pentru că la 5 maxim 6 grade ele umblă cu fustiţe mini sau pantalonaşi de vară, cu gecuţe până la şold şi au grijă să li se vadă buricul că DEH! este iarnă.
întrebarea mea este: cât de cretină să fii să te îmbraci aşa? chiar nu gândeşti? chiar nu te gândeşti că tu nu ai ovare la schimb? şi că peste 5-10 ani o să ai nişte dureri de spate de nu o să ştii ce e cu tine? okey! înţeleg! vrei să fii la modă, dar draga mea tu nu mai eşti la modă, ci pur şi simplu eşti retardată. sau poate sunt eu mai demodată, dar ştiam că iarna trebuie să te îmbraci… GROS! că de aia e iarnă…că e frig….dar nu dom*le. nu există aşa ceva. noi suntem alea retardate.
sunt curioasă oare duduile alea la vară cu ce mama lor o să se mai îmbrace? numai în chiloţi [mă scuzaţi bikini] şi cu sutien cu mult burete?
mi se pare o stupizenie să suferi de frig, dar să fii la modă.
o prietenă de-a mea râdea de ele şi spunea: lasă să vadă ele…dar în plăcerea de a o aduce cu picioarele pe pământ i-am tuflit-o: nu râde că nici tu nu eşti mai brează. umbli iarna cu geacă de toamnă numai să ţi se vadă fundul.
nu a primit prea bine cuvintele astea…s-a simţit ofensată şi a încercat să se scuze…i-am explicat că degeaba încearcă să se “scoată” din asta că ştie foarte bine că am dreptate.
şi totuşi de ce puii mei se îmbracă duduile aşa? în plină iarnă…că eu să mor de le înţeleg.
nu imi arată nimic mai special decât ce văd vara…domnii sunt prea îngheţaţi să le bage în seamă…poate au o plăcere sadică în a fi claxonate…sinceră să fiu urăsc să fiu claxonată de un cocalar retardat care ascultă manele la maxim…
eeeh
dar ce ştiu eu,nu?
numai la modă nu mă pricep
poate o să mă pricep la politologie….că de mâine mă apuc serios de învăţat …la galaţi 😀

Îmi amintesc că atunci când eram mică profa de religie ne punea să citim pasaje din Biblie…povestioarele acelea “minunate” despre cum s-a sacrificat pentru divinitate sau poveşti [oarecum] de dragoste.
eeeh eu una nu cred în poveştile şi cuvintele scrise în Biblie. Ce văd în Biblie? un mod de a manipula oamenii…vezi ce a păţit X? asta o să păţeşti şi tu. până acum câţiva ani nu credeam nici în sexul dinaintea căsniciei- sau mă rog- în cel menit. eh! aşa ceva, după părerea mea nu există. nu cred că există suflete pereche, sentimente sincere…vrăjeli de genul. de ce spun asta? simplu. să vă argumentez:
bărbatul la început [în relaţie] se simte atras fizic de cea de lângă el. apoi se obişnuişte cu ea…şi apoi devine ceva de care nu se poate dezlipi…devine ceva monoton…cum e trezitul de dimineaţă – un exemplu poate nu prea bun.
cred că fufletele pereche sunt nişte poveşti…nişte basme. citeaţi când eraţi mici basme, nu? asta sunt!
prietene de-ale mele îmi spuneau: încă nu ai dat peste cel menit. şi voi aţi dat sau ce? să vă amintesc de câte ori mă sunaţi şi îmi spuneaţi: m-am certat rău de tot cu el…
vă mai amintiţi cân vă strica ziua de naştere cu crizele lui de isterie? cu toate tâmpeniile şi câcaturile pe care vi le spunea?
nu cred în multe chestii…dar nu ştiu…deja sufletele pereche mi se par prea nişte povestioare drăguţe, ca în cărţile de colorat pentru copii…
sunt oarecum sictirită de toate astea…poate este doar o izbucnire a sentimentelor din momentele astea…poate că încă nu mi-am revenit din toate “operaţiile” sufleteşti.
de ce mi-aş reveni? de ce aş mai ajunge iar la acea dorinţă de a o lua de la capăt? cu ce scop? să ajung iar la final? după nişte cuvinte şi sentimente expuse ca pe tavă.
este uşor să spui: el/a este sufletul meu pereche…până ajungi la concluzia că de fapt te minţi. nu ai fi capabilă de o iubire adevărată…ai realiza că toate principiile ţi-au fost distruse când “marea şi sincera” dragoste ţi-a tras-o în ultimul hal.
de ce aş mai crede în astfel de sentimente?în atfel de principii…hai să ne ghidăm după ce ne spune inima…inima mereu dă greş!
de ce nu există numai sex? fără complicaţii? fără dorinţe de genul: vreau să fiu mamă, vreau să mă mărit—da! şi eu îmi doream până acum scurtă vreme toate astea…şi acum stau şi mă gândesc la ce bune toate astea? mă leg de o poersoană, îmi complic existenţa cu nişte sentimente născute la urma urmelor din nişte hormoni…
eu sunt mai altfel…şi vreau să depăşesc acel stadiul de încredere în nişte hormoni, de încredere într-un organ care poate fi înlocuit…pentru că da! se poate face transplant de inimă.
voi credeţi în Biblie?

M-aş fi vândut pentru o iluzie…
aaah!!! nu!stai aşa!
m-am vândut pentru o iluzie.
aştept sictirită pe un fotoliu rupt
să mă bage cineva în seamă
au trecut câteva zile cred că vreo 3
stomacul îmi cere de mâncare
părul e ciufulit şi nespălat
pielea s-a îngrăşat de nespălare
îmi caut telefonul deschid agebda şi mă duc la litera D
nu mai e acolo…am uitat
l-am şters? când? cum?
aş şti de ce, dar nu
nu îmi amintesc cum s-a întâmplat
mi-e scârbă de mine mi-e scârbă de ideile pe care le am
azi sunt a nimănui
de fapt aşa am fost mereu
a tuturor şi totuşi a nimănui
toţi m-au avut şi eu
n-am avut pe nimeni
eu nu am pe nimeni
de ce aş vrea pe cineva?
sufletul meu e incapabil să iubească
sau să cerşească iubire
de ce să mai cerşească?
e sătul!acum e gol
mereu o să fie gol
mereu o să îmi ceară să fie gol şi singur şi plin de ură
şi de remuşcări
şi de ură faţă de el… de tine… de toţi
toţi au fost şi sunt în viaţa mea
nişte marionete ieftine
nişte păpuşi proaste şi distruse de timp
sunt a tuturor şi totuşi a nimănui
sunt a nimănui
sunt a nimănui