Nu cred că există om care să nu se fi revoltat zilele astea în ceea ce privește acea întâmplare mai puțin fericită în care un copil a murit.
O să îmi spun și eu punctul de vedere:
Bunica: pot să știu și eu unde era bunica? Din câte am înțeles la televizor copiii ăia erau la 20 de minute distanță de ea. De ce s-a ajuns aici? Orice părinte normal la cap în secunda în care nu își mai vede odraslele se panichează. Ea a stat frumos pe o bancă și aștepta ca acei copii să vină înapoi. Că doar parcul e împrejmuit cu alarme și orice ieșire ilegală le declanșează. (scuzați-mi ironia din ton). Normal mi se părea ca ea să nu îi scape din ochi. Bun. Înțeleg: 5 minute, dar 20?! De ea nu se leagă nimeni?? Ba mai mult este invitată din televiziune în alta. Ca și părinții de altfel
Din ce am văzut zona respectivă era împrejmuită de un gard de sîrmă și apoi ditamai porțile de fier. Cum este posibil ca 2 copii să ajungă acolo?Părinții: să îmi fie cu iertare, dar eu nu am văzut niște oameni disperați, care tocmai și-au pierdut copilul. Am văzut doi oameni care apăreau la televizor cu o tărie de nedescris. Eu am scăpat-o pe Pușa 5 minute din ochi și nu mai eram om, tremuram din toate încheieturile și mai aveam puțin și începeam să plâng. La cei doi nu am văzut nicio lacrimi. Băi oameni buni NICIO LACRIMĂ? Pentru copilul tău?????? Mi se pare peste puterea mea de înțelegere. Într-adevăr nu sunt în măsură să judec reacția unui om, dar din moment ce am văzut babe la înmormântarea copilului care erau verzi, galbene, albastre la fațî de la plâns. Din păcate autoritățile preferă ca de fiecare dată varianta cea mai simplă: Hai să îi omorâm. Cei de la Kamikaze au un articol interesant (http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/scrisoare-deschisa-presei-jalnice-si-uratorilor-de-animale/) despre adopțiile făcute de unii. Se știe că toată România s-a împărțit acum în 2: cei care vor și cei care nu vor eutasierea cățeilor. Într-adevăr există câini extrem de violenți și în special cei din haite. Da. Pentru aceia trebuie să se ia măsuri, duși în centre, adoptați sau, în ultimă instanță, eutanasiați ca la carte, nu chinuiți. Măsurile sunt luate doar de dragul de a fi luate.
Nu, nu e nevoie să îmi săriți în cap. Și eu am fost atacată și mușcată de căini, dar nu am recurs niciodată la o astfel de măsură, să îmi doresc să omor niște animale care își apără teritoriul. La urma urmelor noi suntem singurii vinovați că s-a ajuns aici. Aveți idee câți câini din mediul rural sunt sterilizați? Cifra este mult prea infimă. Știți ce se întâmplă? Aduc câinii de la sate și îi abandonează în oraș. Rezultatul este vizibil. Se pare că nimeni nu a înțeles că acei cțini își apărau proprietatea. Se aia există. Să apere. Și Pușa mea face urât până la ușă. De la ușă încolo nu mai trebuie să apere, deci nu atacă.
Pe final am o întrebare de bun simț: dacă acel copil era răit, violat și ucis trebuia să eutanasiem toți oamenii (psihopați, oamenii străzii)? Că la urma urmelor principiul este EXACT ACELAȘI.
Posted in