Eu am o mare problemă cu bărbaţii care ridică mâna asupra unei femei.  O problemă foarte mare! La mine nu au îndrăznit să ridice tonul, iar de mână nici nu mai zic. Nu le-am înţeles niciodată pe doamnele care iartă astfel de fapte din partea “domnilor” şi care le şi găsesc scuze. Am auzit în copilărie o fază care m-a lăsat mască: “m-a bătut pentru că am îndrăznit să ies din casă fără el”. Păi voi vă daţi seama că eu îl călcam pe ăla în picioare????

Să îl ferească sfântu’ păcat pe ăla care îndrăzneşte să mă jignească, să ridice tonul sau mâna că uit că sunt om. Ţin foarte mult la demnitatea mea şi nu permit nimănui să mă denigreze. Eu merg pe principiul: nu tu m-ai făcut, deci nu ai niciun drept asupra mea. Am încercat să le ascult pe doamnele bătute de soţi şi toate spuneau: şi eu unde să merg? Să stau pe străzi? Ce este drept este mult mai convenabil să mănânci bătaie în fiecare seară. De asta eu nu accept să fiu femeie în casă pentru nimeni.

Majoritatea femeilor bătute de soţi nu au un loc de muncă şi sigur au cel puţin 1 copil. Prin urmare sunt legate de nenorocit. Aici intervine marea mea problemă: statul în neputinţa lui nu ia nicio măsură în acest sens. Ştiţi voi, de exemplu, vreun refugiu unde femeile maltratate să se poată adăposti? Eu ştiu unul singur şi nici acolo nu te primesc oricum. Prin urmare se merge pe principiul: dă doamne să nu mă omoare la bătaia asta.

Acum cred că ţine şi de fiecare femeie dacă acceptă lucrurile astea sau nu. Eu mi-aş dori o lume în care astfel de acţiuni să fie sancţionate. Ne plângem că musulmanii sunt nebuni? Câţi dintre voi aţi văzut un musulman care să îndrăznească să ridice mâna la nevasta lui? Sau să o jignească. Parcă pedeapsa cu biciuitul pare o idee bună acum, nu?

Leave a Reply