De când stau la fratele meu eu mă ocup strict de partea de bucătărie: cumpărături, spălat vase, gătit.
De fiecare dată când merg la piaţă nu cred că există măcar un vânzător cu care să nu mă iau la ceartă.
1. Mă dusesem să iau nişte cartofi. Vroiam 2 kile juma. Aveam planuri mari cu ele.
– Două kilograme de cartofi, vă rog!
– Nu vreţi să vă pun 3? Că să fie exact?
– Nu!
– Haide domniţă! Că juma de kg e puţin.
– Dar eu am nevoie de 2,5 kilograme. Nici mai mult şi nici mai puţin.
– Păi poate mai faceţi şi altceva cu ei.
– Sunt sigură că dacă o să mai am nevoie de încă o jumătate de kg o să mai fac un drum până la piaţă, dar acum nu vreau decât 2,5 kg.
– Haide domnişoară!
– Ştiţi ceva? Eu nu mai am nevoie de cartofi.
Mă întorc şi plec la altă tarabă. Auzeam cum pomenea nenea de toţi sfinţii pe care un familion îi poate avea. La următoarea tarabă am fost servită cu FIX 2,5 kg de cartofi 😀
2. Eram în Galaţi şi mă rugase mama să iau o apă la 5 litri. Zis şi făcut. Mă îmbrac şi o tai. Ajung la magazin, cumpăr apa şi când să îmi dea restul văd o pastilă de gumă Orbit.
– Dar nu am cerut gumă.
– Păi nu am să vă dau restul
– Nu mă interesează. Îmi daţi altceva, dar nu gumă.
– Dar ce are guma?
– Nu mănânc gumă.
– Cum nu mâncaţi gumă?
– Foarte simplu! Nu îmi place să rumeg o bucată de cauciuc. Daţi-mi altceva!
– Păi nu am ce.
– Atunci îmi daţi tot restul fără gumă.
– Nu am!
– Nu mă interesează.
După vreo 10 minute, minute în care se formase o coadă în spatele meu au apărut miraculos cei 3000 de lei[vechi] pe care duduia nu avea de unde să mi-i dea.
3. Când mergem la piaţă trebuie să avem mărunt. Asta e clar! Vroiam să iau nişte zarzavat, salate, chestii pentru o salată. Mă duc la o duduie şi îi spun ce vreau. Când îi întind banii se uită luuung la mine şi îmi spune:
– Nu am să vă dau restul! Duceţi-vă să îi schimbaţi şi reveniţi la mine!
Eu mă uitam la ea şi mă faceam că o ascult. Mereu am fost de principiul că dacă vrei să vinzi ceva îl faci pe dracu în patru şi faci rost de rest ca să dai clientului. Dar duduia nici măcar nu s-a sinchisit să întrebe prin vecini dacă au sau nu să îi schimbe banii de la mine.
Când am auzit că trebuie să mă duc EU să schimb banii i-am pus sacoşa pe tarabă, i-am luat baniide la mine şi m-am dus fix lângă vecin. Miraculos acesta avea să îmi dea restul. Privirea duduii nu a fost una plină de dragoste…dar nah! Asta e! Să îşi înveţe lecţia: clientul nostru, stăpânul nostru.
4. Când eram la Galaţi şi mă trimitea la piaţă aveam o regulă: LISTA!!!! O puneam pe mama să stea 10- 20 de minute să se gândească bine de ce are nevoie. Asta ca să nu fac 100 de drumuri.
După ce îmi face lista o tai la piaţă. Iau tot ce era trecut pe listă, ajung acasă . Mama începe să scoată cumpărăturile din sacoşe şi deodată o văd că face nişte ochi cât cepele.
– Ce ai uitat să îmi zici să iau?
– Stafide.
– Gândeşte-te bine!!! Mai vrei şi altceva?????
– NU fetiţă!
Mă încalţ şi o tai pentru a doua oară la piaţă. Iau stafidele şi mă întorc. Nici bine nu intru pe uşă că o văd pe mama cu o sacoşă în mână şi cu o faţă de căţel plouat.
– IAAAR?!
– Am uitat de mâncarea pentru căţel.
– Glumeşti,nu?
– Nu.
Iau sacoşa, iau banii şi plec, deja nervoasă, la piaţă. Mă opresc la magazin, iau mâncarea pentru căţel şi mă îndrept spre casă. Pe drum făceam mătănii sperând să nu mai fi uitat mama nimic. Ajung acasă, dau sacoşa şi mă uit la ea.
– Fetiţă!
– Nu! Nu mă mai duc nicăieri. Dacă mai ai nevoie de ceva te duci tu că eu nu mai pot.
– Hai fetiţă că acum glumeam.
….
Glumă sau nu în ziua aia mi-am mai lungit mâinile cu un centimetru. Am făcut febră musculară de la cât am urcat şi coborât de la 4 şi am ajuns să ştiu toate preţurile din piaţă.
Posted in
Tie iti place sa stai prin piete. Poti sa marturisesti – esti intre prieteni aici.
:))))
Imi place foarte mult sa gatesc…nu stiu de ce, dar imi place. Deeccciii mai stau si pe la piata- asta cand nu ma duc in Cora.
Placut mod de a scrie… 😉
Bine ai venit pe la noi!
Si… multumesc!
Şi mie îmi place cum scrii! Le-am citit şi pe celelalte.
Chestia cu restul lipsă mă enervează la culme. De multe ori le întreb pe tanti vânzătoarele dacă îmi dau o pâine în cazul înc are le aduc mai puțini bani și o gumă. Atunci o dau la întors, că nu e vina lor, că nu au bani, că nu știu ce. Nu este treaba mea!
O dată am lăsat o shaorma preparată, gata, și am plecat din fast food pentru că nu aveau 2000 de lei vechi să îmi dea. Le-am spus să învețe să facă comerți și apoi am plecat. Tanti se uita la mine și nu știa ce să facă: să dea cu farfuria cu shaorma după mine, ori să pună de la ea 2000 de lei. Nu a făcut nici una, nici alta.